Clavulina (Joseph Schröter, 1888) din încrengătura Basidiomycota, în ordinul Cantharellales și familia Clavulinaceae,[1][2] este un gen de ciuperci cuprinzând peste 80 de specii (în Europa mult mai puține), cu toate comestibile, ce se dezvoltă preponderent în zone tropicale sau în Oceania.[3] Cele mai multe specii sunt saprofite, unele fiind în plus simbionți ectomicorizali (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Sunt coloniști primari importanți ai deșeului organic forestier, trăiesc în păduri și apar nu rar imediat după o ploaie mai intensivă.[4] Tip de specie este Clavulina coralloides (laba mâței).

Clavulina
Clavulina coralloides (laba mâței)
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Cantharellales
Familie: Clavulinaceae
Gen: Clavulina
J.Schröt. (1888)
Specia tip
Clavulina coralloides
(Holmsk.) J.Schröt. (1888)
Sinonime
  • Stichoramaria Ulbr. (1928)

Taxonomie

modificare

Numele binomial Clavulina, valabil până în prezent (2020), a fost determinat de micologul german Joseph Schröter în volumul 3 al jurnalului științific Kryptogamen-Flora von Schlesien din 1888.[5] Denumirea Stichoramaria a micologului german Oskar Eberhard Ulbrich (1879-1952) din 1928[6] este acceptată sinonim, dar nu a fost folosită niciodată, fiind astfel neglijabilă.

Morfologie

modificare

Speciile se caracterizează prin faptul că au corpuri fructifere extrem de ramificate, imprimate de spori pe exterior. Există însă și soiuri neramificate în formă de măciucă. Ramurile sunt cilindrice sau aplatizate, contondente, ascuțite sau crestate la vârf. De obicei sunt grupate în mănuchiuri și ating o înălțime de aproximativ 10-15 cm. Au o suprafață netedă până ridată și o consistență moale, ceroasă, dar nu fragilă. Coloritul tinde în mod normal între albicios și cenușiu, dar există și specii gălbuie sau liliachii până purpurii.

Sporii albi, aproape sferici sau larg elipsoidali, sunt netezi, cu pereți subțiri, neamiloizi (nu intră în reacție cu iod), hialini (translucizi), fiecare cu câte o picătură mare de ulei în centru sau gutulați. Basidiile cilindrice destul de înguste, cu 4 sterigme mari și puternice care sunt adesea bi-sterigmate (septate secundar). Hifele sunt cu sau fără cleme.

Ciupercile pot fi confundate ușor cu cele ale genului Ramaria care sunt de creștere mai puternică și arată sub microscop doar 2 sterigme.[3][4]

Sistematică

modificare

Conform Mycobank și a legăturilor de acolo cu GBIF (Global Biodiversity Information Facility=Fondul de informare a biodiversității globale), genul reprezintă 86 specii care se dezvoltă preponderent în regiuni tropicale, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă. În Europa apar doar 16 soiuri (E).[7][8] În detaliu:

  • Clavulina copiosocystidiata R.H.Petersen (1988) - Noua Zeelandă
  • Clavulina coralloides (L.) J.Schröt. (1888) sin. Clavulina cristata (Holmsk.) J.Schröt. (1888) - E, America, Asia, Australia, Africa de Sud
  • Clavulina craterelloides Thacker & T.W.Henkel (2004) - Brazilia, Guyana, Guyana franceză
  • Clavulina decipiens Corner (1950) - Australia, Malaysia
  • Clavulina delicia (Berk.) Corner (1950) - Brazilia
  • Clavulina dicymbetorum T.W.Henkel, Meszaros & Aime - (2005) Guyana
  • Clavulina effusa Uehling, Aime & T.W.Henkel (2012) - Guyana
  • Clavulina etruriae Franchi & M. Marchetti (2018) - E
  • Clavulina flava P.Zhang (2019) - China
  • Clavulina floridana Singer (1950) - Bahamas, Brazilia, Noua Zeelandă, SUA
  • Clavulina fusco-lilacina (Berk.) Overeem (1923) - Brazilia, Noua Zeelandă
  • Clavulina gallica Corner (1950) - Maroc
  • Clavulina geoglossoides Corner (1970) - Australia, Noua Zeelandă
  • Clavulina gigartinoides Corner (1950) - India, Malaysia
  • Clavulina gracilis Corner (1950) - America de Sud, India, Pakistan
  • Clavulina grisea Meiras-Ottoni & Gibertoni (2017) - Brazilia
  • Clavulina griseopurpurascens Corner (1970) – Saint Kitts și Nevis
  • Clavulina griseohumicola T.W.Henkel, Meszaros & Aime (2005) - Guyana
  • Clavulina guyanensis Uehling, Aime & T.W.Henkel (2012) -Guyana
  • Clavulina hispidulosa Corner (1956) - India, Noua Zeelandă
  • Clavulina humicola T.W.Henkel, Meszaros & Aime (2005) - Guyana
  • Clavulina humilis (Cooke) Corner (1950) - E, America, Indonezia Noua Zeelandă
  • Clavulina incarnata (Corner) Olariaga, (2012) - E
  • Clavulina incrustata Wartchow (2012) - Brazilia
  • Clavulina ingrata Corner (1950) - India, Malaysia
  • Clavulina iris Loizides, Bellanger & P.-A.Moreau (2019) - Sri Lanka
  • Clavulina kunmudlutsa T.W.Henkel & Aime (2011) - Guyana
  • Clavulina leveillei (Sacc.) Overeem (1923) - Australia, India, Maroc, Noua Zeelandă
  • Clavulina lilliputiana Trappe & Castellano (2007) - Tasmania
  • Clavulina limosa K.S.Thind & Sharda (1984) - India
  • Clavulina livida Z.Shu, He Yan & Shuang (2016) - China
  • Clavulina monodiminutiva T.W.Henkel, Meszaros & Aime (2005) - Guyana
  • Clavulina mussooriensis Corner, K.S.Thind & Dev (1958) - India
  • Clavulina mutabilis R.H.Petersen (1967) - SUA
  • Clavulina nigricans Thacker & T.W.Henkel (2004) - Guyana Guyana Franceză
  • Clavulina odorata P.Karst. (1890) - E
  • Clavulina ornatipes (Peck) Corner (1950) - America de Nord, Republica Congo, Japonia
  • Clavulina ossea Meiras-Ottoni & Gibertoni (2017) - Brazilia
  • Clavulina pakaraimensis Uehling, T.W.Henkel & Aime (2012) - Guyana
  • Clavulina pampeana (Speg.) Corner (1950) - Australia, Noua Zeelandă
  • Clavulina panurensis (Berk.) Corner (1950) - Brazilia
  • Clavulina paraincrustata Meiras-Ottoni & Gibertoni (2017) - Brazilia
  • Clavulina pilosa Corner (1950) - E, SUA
  • Clavulina puiggarii (Speg.) Corner (1957) - Brazilia, Malaysia Trinidad și Tobago
  • Clavulina purpurascens P.Zhang (2019) - China
  • Clavulina purpurea R.H.Petersen (1988) - Noua Zeelandă, SUA
  • Clavulina ramarioides R.H.Petersen (1986) SUA
  • Clavulina ramosior (Corner) P.Roberts (1999) - Republica Democrată Congo
  • Clavulina reae Olariaga, (2012) - E, Argentina, Guyana, Noua Zeelandă Puerto Rico, SUA
  • Clavulina rosiramea Uehling, T.W. Henkel & Aime (2012) - Guyana
  • Clavulina rugosa (Bull.) J.Schröt. (1888) - E, Australia, Canada, Noua Zeelandă, SUA
  • Clavulina samuelsii R.H.Petersen (1988) - Australia, Noua Zeelandă
  • Clavulina septocystidiata R.H.Petersen (1988) - Noua Zeelandă
  • Clavulina sprucei (Berk.) Corner (1950) - Guyana
  • Clavulina subrugosa (Cleland) Corner (1950) - Australia, Noua Zeelandă, Panama
  • Clavulina tasmanica Berk. ex Cooke) Corner (1950) - Australia, Noua Zeelandă
  • Clavulina tepurumenga T.W.Henkel & Aime (2011) - Brazilia, Guyana
  • Clavulina urnigerobasidiata R.H.Petersen (1988) - Noua Zeelandă
  • Clavulina thindii Singh (2019) - India, Pakistan
  • Clavulina vanderystii (Bres.) Corner (1950) - E, Republica Democrată Congo
  • Clavulina vinaceocervina (Cleland) Corner (1950) Australia, Noua Zeelandă
  • Clavulina viridula (Bres.) D.A.Reid (1962) - E, Indonezia
  • Clavulina wisoli R.H.Petersen (2003) - Republica Democratică Congo, Madagascar, Tanzania

Speciile genului în imagini (selecție)

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b E. J. H. Corner: „A monograph of Clavaria and allied genera”, Editura Oxford U.P, Oxford 1950, reeditat în: „Annals of Botany Memoirs”, vol. 1, 1986, p. 1-740
  4. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 27, 308-309, ISBN 978-3-440-13447-4
  5. ^ Joseph Schröter: „Clavulina”, vol. 3, nr. 1 (4), Editura Cramer, Lehre 1888, p. 442
  6. ^ Eberhard Ulbrich: „Kryptogamenflora für Anfänger”, vol. 1, Editura Julius Springer, Berlin 1928, p. 83
  7. ^ Index Fungorum
  8. ^ Mycobank+GBIF

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea speciilor în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2

Legături externe

modificare