Deschide meniul principal

Regnul Fungi

regn de organisme (ciuperci)
(Redirecționat de la Ciupercă)
Pagina „Ciupercă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Ciupercă (dezambiguizare).

Regnul Fungi sau Mycota este alcătuit din organisme eucariote, având un aparat unicelular (gimnoplast, plasmodiu, dermatoplast, sifonoplast) sau pluricelular, dar nediferențiat în organe vascularizate. Organismul Fungilor este format din miceliu constituit din hife. Structura celulei este de tip eucariot și are particularitățile următoare:

Regnul Fungi
Fungus on log.jpg
ciuperci
Clasificare științifică
Supraregn: Eukaryota
Regn: Fungi
Linnaeus, 1753
Încrengături
Sinonime

Acceptate de ITIS:[1]

Caracteristici generale ale încrengăturii EumycotaModificare

  • Organisme eucariote;
  • majoritatea sunt pluricelulare;
  • organisme heterotrofe;
  • populează orice mediu;
  • nemotile;
  • creștere continuă;
  • prezența peretelui celular;
  • prezența chitinei în cadrul peretului celular;
  • formarea ureei;
  • înmulțirea prin spori.
 
Mucegaiurile sunt tot fungi

UltrastructurăModificare

La majoritatea reprezentanților regnului Fungi structura corpului se aseamănă într-o oarecare măsură. Aici vom prezenta doar unele caracteristici comune.

ÎnmulțireaModificare

Schița tipurilor de înmulțire

Înmulțirea
Asexuată
Vegetativă
Prin porțiuni de miceliu
-
-
-
-
-
Talospori
Spori de natură micelară
Artrosporii
-
-
-
Aleuriosporii
-
-
-
Clamidosporii
-
-
-
Asexuată prin spori
După modul de formare a sporilor
Holocarpic
-
-
-
-
Eucarpic
-
-
-
-
După posibilitățile de mișcare
Aplanospori (spori imobili)
-
-
-
Zoospori (spori mobili)
-
-
-
După locul de formare
Spori endogeni (endospori)
Sporangiospori
-
-
Zoospori
-
-
Ascospori
-
-
Spori exogeni (exospori)
Conidii (conidiospori)
-
-
-
Sporodochii
-
Acervulii
-
Picnidii
Picnospori, stilospori, spermatii
Bzidiospori
-
-
-
-
-
-
-
-
Înmulțirea
Sexuată
Amfimixis
Automixis
Pseudomixis
Apomixis

Organizarea structuralăModificare

Ciuperci pluricelulareModificare

La ciupercile pluricelulare, corpul ciupercii, miceliul, este format din mai multe filamente subțiri, numite hife. Hifele absorb substanțele nutritive din sol.

Ciuperci unicelulareModificare

Arealul și condiții ale ei de traiModificare

Ciupercile pot popula aproape orice mediu de trai, cu respectarea anumitor condiții:

  • prezența substratului organic;
  • lipsa luminozității prea mari;
  • temperatură ridicată;
  • umezeală destulă.

Clasificarea regnului FungiModificare

Clasificarea regnului Fungi după ITISModificare

Tabelul următor cuprinde clasificarea regnului Fungi după ITIS (Integrated Taxonomic Information System).[1]

-
ceva-
-

Cultura ciupercilorModificare

La nivel mondial se produc circa 1,5 milioane tone ciuperci anual.[2] Pe plan european se produce aproximativ 60% din această cantitate, adică în jur de 900.000 tone, principalele țări producătoare de ciuperci fiind Franța, Polonia, Italia și Ungaria.[2] Dintre toate speciile de ciuperci, românii preferă specia Agaricus (Champignon), în timp ce în străinătate este mult mai apreciată specia Pleurotus.[2]

Utilizarea în economieModificare

Se folosesc pentru fabricarea medicamentelor.

Unele dintre aceste ciuperci se folosesc in bucatarie

Clasificarea ciupercilor fitopatogeneModificare

Actualmente încrengătura Mycota este împărțită în două secții: Myxomycota (mixomicetele) și Eumycota (ciupercile adevărate). La rândul lor, secțiile se împart în clase în funcție de structura corpului vegetativ și particularitățile înmulțirii lor. 

 Din secția Myxomycota interes fitopatologic prezintă

clasa Plasmodiophoromycetes.

 Secția Eumycota include ciupercile adevărate, care se împart în inferioare și superioare în funcție de structura corpului vegetativ. Ca ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu, miceliu unicelular. La ciupercile superioare corpul vegetativ este un miceliu multicelular sau un tal masiv. Din categoria 'ciupercilor inferioare fac parte clasele Chytridiomycetes, Oomycetes și Zygomycetes, iar din ciupercile superioare sunt clasele Ascomycetes, Basidiomycetes,

Deuteromycetes 
({{{2}}})

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b Fungi (TSN 555705). Integrated Taxonomic Information System.
  2. ^ a b c Producția de ciuperci de cultură, în creștere cu 50%, 26 septembrie 2009, financiarul.ro, accesat la 27 februarie 2011

BibliografieModificare

  • Bontea, V. Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R., București, 1953.
  • Bontea Vera 1985, 1986. Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., vol. 1, 2. București: Ed. Academiei Române, București, vol. I (586 pp.), vol. II (469 pp.).
  • Constantinescu O., 1974. Tehnici de micologie, Ed. Ceres, București.
  • Corlățeanu, S. Ciuperci comestibile și otrăvitoare din R.P.R., Ed. Agrosilvică de Stat, București, 1950.
  • Locsmandi Csaba, Gizella Vasas. Ghidul culegatorului de ciuperci. Ciuperci comestibile si otravitoare. Editura Casa, Oradea, 2013
  • Eliade E. 1965. Conspectul Macromicetelor din România. Acta Bot. Horti bucurest. Lucr. Grăd. Bot. București, 1964-1965: 185-324.
  • Eliade Eugenia, Toma M., 1971. Ciuperci, Ed. Didactică și Pedagogică, București.
  • Eliade, E., Toma, M. Ciuperci. Mic atlas, Ediția a II-a revizuită, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1977.
  • Gligor Hașa. Ciupercile de la a la z și 90 de rețete culinare cu ciuperci. Editura Virtual, 2011
  • Mititiuc M., 1995. Micologie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
  • Mititiuc M., IACOB Viorica, 1997. Ciuperci parazite pe arborii și arbuștii din pădurile noastre, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.
  • Pârvu M., 1999. Mic atlas micologic, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
  • Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura Enciclopedică, București, 2000
  • Richițeanu A., Stancu R., 1997. Micologie, Ed. Cultura, Pitești.
  • Sandu-Ville, C. Ciupercile Erysiphaceae din România, Ed. Academiei R.S.R., 1967.
  • Sandu-Ville, C. Ciuperci Pyrenomycetes - Sphaeriales din România, Ed. Academiei R.S.R., București, 1971.
  • Sălăgeanu Gh., Sălăgeanu Anișoara, 1985. Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România. Editura Ceres, București.
  • Sălăgeanu, A. Contribuții la cunoașterea macromicetelor din bazinul superior al Lăpușului, Contribuții botanice, Cluj, 1969.
  • Săvulescu Olga, 1964. Elemente de micologie, Ed. Didactică și Pedagogică București.
  • Șesan Tatiana Eugenia, Tănase C. 2006. Mycobiota. Sisteme de clasificare, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 251 pp.
  • Șesan Tatiana Eugenia, Tănase C., 2004. Ghid de recunoaștere a ciupercilor comestibile și toxice, Ed. G.E.E.A., București.
  • Tănase C., 2002. Micologie. Manual de lucrări practice. Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
  • Tănase C., Mititiuc M., 2001. Micologie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
  • Tănase C., Bîrsan C., Chinan V., Cojocariu A. 2009. Macromicete din România, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 563 pp.
  • Tănase C., Șesan Tatiana Eugenia. 2006. Concepte actuale în taxonomia ciupercilor, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 510 pp.
  • Tănase C., Pop Adriana 2005. Red List of Romanian Macrofungi species. Bioplatform- Romanian National Platform for Biodiversity. București: Edit. Academiei Române, pp. 101-107.
  • Ioana Tudor. Ciuperci comestibile si medicinale. Editura Lucman, București, 2007
  • Zamfirache Maria-Magdalena, Toma C., 2000. Simbioza în lumea vie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Legături externeModificare