Wikipedia

Tapinella atrotomentosa

specie de ciupercă
(Redirecționat de la Porceasca)

Tapinella atrotomentosa (August Batsch, 1783 ex Josef Šutara, 1992), sin. Paxillus atrotomentosus (August Batsch, 1783 ex Elias Magnus Fries, 1838), este o ciupercă comestibilă saprofită din încrengătura Basidiomycota în familia Tapinellaceae și de genul Tapinella,[1] numit în popor porceasca.[2] Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord foarte des în păduri de conifere, prin locuri umede, pe cioturi în putrefacție mai ale de molizi dar sia de pini, crescând solitar, în grupuri mici, câteodată chiar și în tufe mici. Găsim specia deja din iunie, dar perioada favorită de dezvoltare o are în vara târzie, de la sfârșitul lui august, până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Tapinella atrotomentosa sin.

Paxillus atrotomentosus

Porceasca
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Tapinellaceae
Gen: Tapinella
Specie: T. atrotomentosa
Nume binomial
Tapinella atrotomentosa
(Batsch) Šutara (1992)
Sinonime
  • Agaricus atrotomentosus Batsch (1783)
  • Paxillus atrotomentosus (Batsch) Fr. (1838)
  • Rhymovis atrotomentosa (Batsch) Rabenh. (1844)
  • Sarcopaxillus atrotomentosus (Batsch) Zmitr. (2004)
Modifică text Consultați documentația formatului

Descriere modificare

 
Bres.: Paxillus atrotomentosus
  • Pălăria: are un diametru de 5-20 (40!) cm, este cărnoasă și grea, pentru mult timp convexă cu marginea răsucită în jos, apoi din ce în ce mai plată, cu o adâncitură largă în mijloc, adesea în formă de pâlnie. Cuticula este fin mătăsoasă până catifelată mată, căpătând rupturi la secete și puțin lipicioasa pe vreme umedă. Coloritul este ruginiu până castaniu, dar ciuperca se decolorează la bătrânețe adesea spre bej.
  • Lamelele: sunt mult decurente de-a lungul piciorului, foarte dese și subțiri, slab bifurcate, la vârstă ondulate. Se detașează cu ușurință de pălărie. Lamelele sunt galbene sau ocru-gălbuie, la vârstă bej deschis, iar când sunt apăsate, se pătează brun.
  • Piciorul: are o lungime de 4-6 cm și o lățime de 2-5 cm, fiind cilindric, scurt și gros, câteodată mai lat decât pălăria, uneori prins de ea în poziție ușor excentrică. Coloritul este brun până la bază.
  • Carnea: Ea este gălbuie, în tinerețe fermă și foarte fină, devenind cu timpul din ce în ce mai apoasă și spongioasă. Mirosul și gustul sunt la început plăcut amărui, dar deja cu maturitatea gustă amar, mirosind atunci a mucegai. Coloritul este palid gălbui, dar după tăiere, în contactul cu aerul, capătă pete brune, iar apa în care se fierbe devine albăstruie.
  • Caracteristici microscopice: are spori slab elipsoidali până ovoidali, netezi, având o mărime de 4,5-7 x 3,5-4,5 microni. Pulberea lor este brun-gălbuie. Basidiile sunt cilindrice sau în formă de măciucă îngustă. [3][4]
  • Reacții chimice: Carnea se colorează cu acid azotic ocru, buretele cu Hidroxid de potasiu roșiatic și cu sulfat de fier imediat verzui, iar apa de gătit albăstruie.[5][6][7]
  •  
    T. atrotomentosa, lamele și picior
  •  
    T. atrotomentosa tinere
  •  
    T. atrotomentosa bătrână
  •  
    T. atrotomentosa, tufă

Confuzii modificare

Prin aspectul său exterior, specia poate fi confundată cu unele din genul Lactarius, în special cu Lactarius turpis (cam iute, letal),[8] dar se deosebește de acesta prin faptul că nu secretă sucul lăptos tipic. Mai departe ea are asemănare cu bureții de același gen ca de exemplu cu Paxillus filamentosus (comestibil)[9] Paxillus involutus (posibil letal),[10] Paxillus rubicundulus (otrăvitor),[11] Paxillus obscuroporus (necomestibil),[12] Paxillus validus sau Paxillus vernalis (ambii suspecți), dar și cu Gomphidius glutinosus (burete gustos).[13]

Specii asemănătoare în imagini modificare

  •  
    Lactarius turpis
  •  
    Paxillus involutus
  •  
    Paxillus obscuroporus
  •  
    Paxilus rubicundulus
  •  
    Paxillus vernalis
  •  
    Gomphidius glutinosus

Valorificare modificare

 
Lână vopsită

În multe cărți de ciuperci se poate citi, că porceasca ar fi necomestibilă fiind numai de consumat ca „ciupercă de război”, ce însă nu contează pentru exemplare tinere. Dacă să fie preparați, mai întâi, bureții tăiați felii trebuie să fie fierți timp de 10-15 minute și apa de gătit albăstrui-violetă trebuie să fie vărsată apoi amestecați cu o vinegretă din apă, zahăr, oțet, ulei, ceapă, sare, usturoi și boia de ardei.[14]

Luce Höllthaler recomandă în cartea ei Pilzdelikatessen între altele o ciulama: ciupercile (fierte ca sus) se prăjesc mai întâi cu cartofi, cepe, sare, piper, maghiran precum un pic oțet și zahăr, apoi se prepară o ciulama.[15]

Decoctul albăstrui din carnea buretelui poate fi utilizat pentru vopsirea de produse textile.[16]

Note modificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 518, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 472-473, ISBN 3-405-12116-7
  4. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 90-91, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 75, ISBN 3-85502-0450
  6. ^ Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 72
  7. ^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 72
  8. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 100, ISBN 3-426-00312-0
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 472-473, ISBN 3-405-12116-7
  10. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 100, 102, ISBN 3-426-00312-0
  11. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 242-243, ISBN 978-3-8354-1839-4
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 460-461, ISBN 3-405-11774-7
  13. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 97-99, ISBN 3-426-00312-0
  14. ^ Pilzforum
  15. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 85-86, ISBN 3-453-40334-7
  16. ^ „Culori din plante 2014”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie modificare

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto, volumul 1-7, vezi note
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, ISBN 3-8068-0215-7
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tapinella_atrotomentosa&oldid=15340010