Comuna Dobrești, Argeș

comună din județul Argeș, România
Pentru alte sensuri, vedeți Dobrești.
Dobrești
—  comună  —
Dobrești se află în România
Dobrești
Dobrești
Dobrești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°56′36″N 25°06′54″E / 44.94333°N 25.11500°E44°56′36″N 25°06′54″E / 44.94333°N 25.11500°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Arges county CoA.png Argeș

SIRUTA16427

ReședințăDobrești
ComponențăDobrești, Furești

Guvernare
 - primar al comunei Dobrești[*]Irinel Georgescu[*][3] (PSD, )

Suprafață
 - Total39,11 km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 1808 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Dobrești este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Dobrești (reședința) și Furești.

AșezareModificare

Comuna se află la marginea estică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Râului Grecilor (un afluent al Cârcinovului). Este străbătută de șoseaua județeană DJ702, care o leagă spre sud de Beleți-Negrești, Priboieni și Topoloveni (unde se termină în DN7) și spre nord-est de Boțești și mai departe în județul Dâmbovița de Cândești.[4]

Localitatea Dobrești este situată în Piemontul Cândești, zonă de deal la circa 450 m altitudine. Este situată la 20 km de orașul Topoloveni, la 40 km de Pitești, la 110 km de București, la circa 80 km deTârgoviște, și la circa 80 km de Câmpulung Muscel (fostă capitală administrativă a județului Mușcel de care a aparținut cândva).

La răsărit principalele văi sunt valea Suseni-Bogați-Leordeni, valea Schei, și valea râului Dâmbovița. La apus este valea Negrești-Lențea și valea Argeșelului. Orașele Târgoviște și Pitești sunt fiecare la circa 25 km în linie dreaptă.

Teritoriul comunei este aproximat cu un dreptunghi de 8 x 6,5 km, cam 52 km pătrați. Ca vecini sunt satele/localitățile Boțești, Greci, Schei (jud.DB), Suseni (com. Bogați, Argeș), Beleți, Negrești, Zgripcești, Lențea.

Către nord-vest sunt munții Iezer-Păpușa, nord Piatra Craiului, iar în nord-est munții Leaota și Bucegii. Munții Leota sunt cei mai apropiați, la circa 50 km.

IstorieModificare

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a județului Muscel și era formată din satele Haitești, Cercei și Furești, având în total 1052 de locuitori ce trăiau în 254 de case. În comună existau cinci mori sau făcaie, trei biserici și o școală cu 40 de elevi (dintre care 5 fete).[5] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 1596 de locuitori în satele Dobrești și Furești.[6]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, a trecut la județul Argeș.[7][8]

Comuna Dobrești are în componență satele Dobrești și Furești fostă proprietate a mânăstirii Râncăciov și clădit de un pâlc de refugiați panduri ai lui Tudor Vladimirescu. Printre aceștia a fost și tatăl așa numitului haiduc Radu lui Anghel din Greci. Datorită comportamentului său, a fost izgonit și s-a stabilit câțiva km spre nord, în satul Greci, com. Boțești, Argeș, ambele sate vecine Dobreștiului. Fiul său Radu și-a imitat și depășit tatăl strângând o avere bună doar pentru familia lui care a devenit cea mai bogată din zonă fiind împărțită ca zestre copiilor.

Din puținele cercetări efectuate, urme arheologice ale existenței omului în această localitate datează din anul 5500 î.e.n. Un tumul și o mică așezare (în situl cu mai multe movile) din epoca bronzului, cultura Tei sunt pe izlazul din dealul de est al satului la circa 200 m de hotarul cu satul Furești.

Primul document scris, legat de Dobrești, este despre o proprietate a unui căpitan de oști Dobrici de la care localitatea și-ar fi luat numele. Este datat văleatul 6893 (anul 1384), deci cu doi ani înainte de urcarea pe tronul Țării Românești a lui Mircea cel Bătrân. Actul a fost semnat de voievodul Radu Basarab, tatăl lui Mircea, înscăunat după ce fratele său Dan a fost omorât de țarul bulgar Sișman.Documentul descoperit de Ștefan Ionescu (locuitor al comunei) a fost împrumutat profesorului Nicolae Iorga care nu l-a mai înapoiat. Nu se știe dacă mai este undeva sau a fost pierdut odată cu tezaurul și documentele predate "aliatului" rus pentru a fi păstrate până la trecerea primului război mondial.[necesită citare]

Două documente originale (în care apar Boțești, Cornet, Glâmboc, Valea Lenții), văleatul 7095 (1587) din domnia lui Mihnea Voievod, sunt legate de o proprietate a unui cetățean din Dobrești, numit Lepădat.

La recesământul din 1810, ordonat de armata de ocupație rusă, satul era împărțit în două, Dobreștii de Sus și Dobreștii de Jos. Existau două biserici, iar în ambele sate erau 89 case cu 370 suflete. Datele trebuie privite cu reținere deoarece sătenii nu erau interesați să declare situația reală. La 1840, este menționat noul sat Furești format prin aportul pandurilor care s-au căsătorit cu fete din satele învecinate. La 1890 toate trei satele, ceea ce azi este comuna Dobrești, aveau 258 familii și 1052 locuitori.

Principalele ocupații erau agricultura (pomicultura, viticultura, creșterea animalelor și păsărilor, legumicultura) si activitatile mestesugaresti: rotăritul, dogăritul, țesutul la război, torsul manual (ulterior mecanic la foarte puțini meșteri), croitul și cusutul elementelor de îmbrăcăminte și al vestitelor costume populare, confecționarea de încălțăminte, etc.

Erau două categorii de locuitori: moșnenii (țăranii liberi, foarte puțini la număr, care aveau pământ și animale de pe urma cărora supraviețuiau cu familia), pomeniți de pe la anul 1500 prin Carstoci și Cercei, și clăcașii-șerbii (majoritatea țăranilor) ce supraviețuiau din munca obligatorie cu întreaga familie (inclusiv a copiilor care la țărani și la săraci nu știu ce este copilăria) pe moșiile boierilor, ale mânăstirilor Nămăiești și Râncăciov care erau proprietari ai 99% din pământul și pădurile zonei muscelene/argeșene. Clăcașii au fost împroprietăriți în 1864, din moșiile boierilor dar și ale mânăstirilor ca urmare a legii secularizării averilor acestora. Ca urmare a acestei împroprietăriri 25 de familii de clăcași au primit circa 150 pogoane, deci cam 6 pogoane (3ha) de familie.

Preotul Ioan N. Popescu a lăsat dobreștenilor o colecție cu legendele satului legate de denumiri, învăluite în mister, precum Valea Floarei, Dealul Măgarului, Dragna, Piscul Turcului, Coșeru, Cetatea, Rotăreasa, Valea frumoasei, Martin și Boaba, Valea Rea, Orjanca, Iufu, Vulpea, Piscul Dragostei, Piscu lui Purice, Dealul Viilor, Stupina, Bratoșanca, Braia, Hălăciuga, Păscarea.

De asemenea vorbește cum la anul 1583, Petru Cercel (fiul domnitorului Pătrașcu cel Bun) ajunge domn. Și-a dobândit faimă la Curtea lui Henric al III-lea al Franței și în fața Caterinei de Medici (mama regelui). Regele îl prezintă sultanului Murad al III-lea ca fiind vărul său și-l recomandă pentru tronul Țării Românești. Acesta a domnit doar doi ani datorită intrigilor permanente. Pretendenții plăteau pentru tron mulți bani recuperați ulterior de la poporul împovărat cu biruri permanente și din ce în ce mai mari. Petru pribegește făcând eforturi să revină pe tron. După trei ani intră clandestin în țară și ajunge la Neacșu Ceaușu din Dobrești care avea o fată numită Vochița, foarte frumoasă cu care se căsătorise în taină în timpul celor doi ani de domnie la Curtea Domnească din Târgoviște. Îl întâmpină cu un băiețel de câțiva anișori. A stat cu aceasta ascuns încă câțiva ani în care Vochița a mai născut trei copii, după care a murit după o răceală s-au poate a fost asasinat. După o viață aventuroasă, primul lor băiat s-a călugărit cu numele de Teodosie Cercel construind un schit în Dealul Banului din Dobrești. Numele de familie Cercel în Dobrești a supraviețuit câteva secole dar azi a dispărut. La recesământul din 1840 patru familii de frunte purtau încă faimosul nume. Trei întemeiate de fii lui Preda Cercel și una de fiul lui Stancu Cercel. În 1897 mai auzim de Ilie I. Cercel care ajunge preot!

Monumente istoriceModificare

În comuna Dobrești se află situl arheologic de interes național de „la Movile”, aflat pe islazul din Dealul Satului, la est de Dobrești, la hotarul cu satul Furești, sit în care s-au descoperit un tumul și o așezare din Epoca Bronzului (cultura Tei).

În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură și aflate în satul Dobrești: casa Gheorghe Marinescu; casa Stancu Badea; și casa memorială Ion Mihalache.

Toponimul DobreștiModificare

  Toponimul Dobrești este după unii de origine slavă. Aceștia consideră că așa numitul fondator Dobre sau Dobrici provine din slavul dobrâi - добрый = bun. Ne permitem să nu acceptăm teza.

  Românii sunt cei mai vechi locuitori din Europa. Spațiul locuit de români uniți de Burebista (cu două milenii în urmă) era de circa șapte ori mai mare decât cel actual. Mare parte din teritoriile tuturor țărilor vecine (și chiar parte din nevecine) cucerite în ultimile două milenii de triburi migratoare de slavi, unguri, bulgari, germani, au fost de drept ale strămoșilor noștri. Cuceritorii au ucis fără milă, ne-au deznaționalizat prin toate metodele, ne-au strămutat

până la Vladivostok în Siberia.  Spre exemplu Burebista avea cetatea Bratislava cu toată Slovacia și parte din Cehia până la Boemia. Budapesta se numea Carpis de la comunitățile dacilor Carpi care de milenii erau sedendari. Din păcate ni s-a închis gura și nu vorbim în public despre acest subiect. Vecinii noștri ne tratează cu aroganță și dispreț, și dau ultimile lovituri românilor care mai supraviețuiesc pe acolo. Din contră, rudele lor de pe teritoriul actual al României li se asigură mai multe drepturi decât nouă, inclusiv locuri în Parlament.

  Românii au un mecanism genetic mental unitar și unic care s-a perfectat odată cu limba română, cea mai evoluată de pe planetă.  Numele localităților, locurilor, apelor, animalelor, etc. sunt datorate acestui mecanism. Observăm că numele unei localități (dar și alte tipuri de denumiri) cu o vechime

apreciabilă (nu în documente "papirus" din ultimul mileniu) îl vom regăsi de câteva ori în tot cuprinsul spațiului românesc.

Localități cu numele Dobrești găsim (ușor acum pe Google în :   

1.Timiș (sat din com. Bara,apr.400 locuitori; foarte interesant, în zonă este Mânăstirea Dobrești, fiind înâmplător și locul de naștere al Prea Fericitului Părinte Daniel, actualul patriarh);

  2.Dâmbovița (sat, com. Moroieni, apr.5000 loc.);

  3.Vâlcea (sat, com. Dănicei, apr.2500 loc.);

  4.Dolj (apr.3000 loc.);

  5.Bihor (apr.5500 loc.);

  6.Alba (sat, com. Gârda de Sus, apr.2000 loc.).

  Am dat aceste exemple răspândite pe mai bine de 2/3 din România actuală. Aceste localități sunt locuite de mii de ani de români. De când au oare numele de Dobrești? Dinainte sau după invazia slavilor de nord și de sud, a ungurilor,etc. care au dezmoștenit pe proprietarii locului i-au deznaționalizat și de secole le refuză dreptul la școală și biserică în limba lor maternă. Să nu uităm că o parte din teritoriu am avut câteva secole parte de slujba religioasă în slavonă iar majoritatea românilor erau analfabeți. Acest fapt a avut o contribuție negativă la progresul neamului nostru și al limbii

române atacată din toate părțile inclusiv în prezent chiar de români fanfaroni.

Activitatea corală din DobreștiModificare

Trecând peste munca grea a familiilor de țărani (pline de nevoi și care nu aveau prea mult timp liber), profesori și preoți cu conștiință de neam și țară au inițiat câteva activități educative pentru progresul țăranilor și al copiilor acestora. Înainte de cel de-al doilea război mondial au fost înființate cercuri de pregătire a viitoarelor soții și mame. Erau învățate creșterea copilului, arta culinară, cusutul, etc. După al doilea război Ioana Postelnicu a creat o trupă de dans popular cu trei generații de dansatori: piticii, tinerii și bătrânii. Această trupă a câștigat multiple premii la nivel de raion și de regiune. La terminarea ciclului de patru clase și a fiecărui an școlar, erau pregătite serbări școlare din care nu lipseau trupe de teatru!

Dar cea mai strălucită activitate a fost cea corală care a dus faima comunei la nivel de țară! Putem spune că parte din dorințele marelui Ion Vidu au fost înfăptuite și de localnicii din Dobrești. Corul mixt, bărbați și femei, din Dobrești este alcătuit pe patru grupe: soprane, altiste, tenori, bași. După multiple premii la nivel de raion/regiune/județ, sub conducerea profesorului Nicolae N. Șetraru (singurul profesor care a purtat toată viața costumul popular românesc), a câștigat locul doi pe țară la Craiova în 1943.

Ne aflam în plin război doi mondial. Românii sfâșiați de ambele tabere au aderat pentru supraviețuire la una din acestea. Astfel în 1943 cădeau la datorie pentru țara lor fiind ulterior declarați agresori! Prin actul de trădare de la 23 August 1944, țara a fost predată necondiționat armatei sovietice. Ca urmare sute de mii de români soldați ajung în Siberia de unde nu s-au mai întors. Pe lângă aceștia zeci de mii de familii din Bucovina și Basarabia au fost deportate în Siberia. Nu înainte ca să fie despărțiți părinți de copii, soț de soție, frate de frate, soră de soră.

Trupele sovietice vizibile din o parte din teritoriu au părăsit țara sfâșiată (Basarabia și Bucovina fiind răpite) abia în 1958. România este singura din Tratatul de la Varșovia care nu mai avea trupe de ocupație și nu participa cu trupe la tratat! Evacuarea este meritul lui Gheorghe Gheorghiu Dej blamat cu insistență și în prezent. După câteva tentative de asasinat este iradiat și moare în 1965. Desigur eliberarea nu era posibilă fără ajutorului viitorului președinte american John Kennedy care din păcate va fi asasinat în 1963 prin complotul oligarhiei ce dorea doar un președinte de decor.

Corul din Dobrești este înfrățit cu celebrul cor din Chizătău printre cele mai vechi coruri din țară care a împlinit 180 ani de activitate! A fost fondat în 1840 de către preotul și dirijorul Trifu Șepețian. I-a urmat ca dirijor fiul! De câteva ori, corurile s-au deplasat la reciprocitate unul în zona celuilat încântând asistența.

În 2002 corul din Dobrești a împlinit deja 100 ani! La serbarea aniversară a participat corul "frate" Chizătău dar și artiști ai Casei de cultură a Min. Interne printre care cunscutul interpret ardelean, Gheorghe Sărac care a imprimat câteva casete cu romanțe pe versurile nepieritoare ale lui Mihai Eminescu.

Iată dirijorii consacrați și dăruiți ai acestui cor în ordinea temporară: Nicolae N. Șetraru, Ion C. Ionescu, Filip C. Heroiu, Mihai N. Heroiu care a avut privilegiul să se afle la conducerea aniversară din 2002. Din repertoriu: "Pe-al nostru steag" de Ciprian Porumbescu, "Voința neamului" de Ion Danielescu, "Închinare eroilor" de Mircea Neagu, "Sara pe Deal" de Vasile Popovici, "Trandafir de la răzoare" de Sabin Drăgoi, "Mândra mea cu părul galben" de Ghe. Cucu, "Privighetoarea" de M. Bartholdy, "Maria neichii Marie" de D.D. Stancu, "Hora cu strigături" de N. Lungu, "Merișor cu mere coapte" și "Iac-așa" de S. Niculescu, "E toată țara-n sărbătoare" de I. Chirescu, "Patrie pământ de aur" de Gh. Bazaban, "Morarul" de D. Kiriac, "Înflorești pământ al bucuriei" de Ghe. Dumitrescu, "De-aș avea fântână-n curte" și "Dorul dor" de L. Paceag, "Răsunet de la Crișana" de Ion Vidu, "La tufița de argea" și "Mititico, valeo of" de Nicolae Oancea, "Mărioară de la munte", "Bandura" de Davidovsky,"Din Dobrești la Chizitău" de Ghe.Bazaban. Corul "Vraja" creat de Nicolae N. Șetraru a avut cel mai interesant repertoriu datorat inimii acestui neprețuit fiu al satului. Iată câteva: "Vraja", "Bobocele și inele", "Răsunet de la Crișana", "Lugojana", "Peste deal la nana-n vale", "Negruța", "Îmi place nu-mi place", "Răsunetul Ardealului", "Dragă și iar dragă",etc. toate de Ion Vidu, "Marioară de la Munte", "Hi, hai Prahova", "Ciobănașul", "Omul când îi necăjit", "D-auzi mândro ori n-auzi", "Marșul lui Iancu", "S-a dus cucu", "Fire-ai maică blestemată", "Trecui valea mort de sete", de Nicolae Oancea, și piese ale altor mari compozitori printre care și de Ciprian Porumbescu.

Corul este cea mai mare realizare a comunității dobreștenilor care sper, că va dăinui, peste veacuri. Totuși după 1989 este o gravă decădere în activitea culturală din Dobrești dar și din toată țara iar speranța ne este grav afectată! Practic în prezent formațiile corale din țară sunt pe cale de dispariție după o emulație creatoare și efortul susținut de opt generații de români.

Corul are o influență educațională foarte mare. Priviți la corurile din țările cu tradiție de sute de ani, fie coruri bisericești, laice (școlare sau nu, de copii sau de maturi) sau de operă. Nu poți să creezi momente mai înălțătoare pentru spiritul unui om decât cu un cor de operă/operetă, și nu numai. Chiar și cel mai insensibil om care n-a avut ocazia să asculte așa ceva va fi mișcat! Să ne amintim cum "Corul Robilor" din opera "Nabuco" a lui Giusepe Verdi a trezit pe italieni de a doua zi de la premiera din teatrul "Scala" din Milano și a grăbit eliberarea (de trupele de ocupație austriece) și apoi unificarea Italiei.

Dobrești  și  domnitorul  Petru  CercelModificare

      Petru Cercel este fiul domnitorului Pătrașcu cel Bun. Unii susțin că Mihai Viteazul ar fi fiul său nelegitim. Mai peste tot se zice că mama lui Mihai ar fi de origine greacă dar grecii și cei ce ne scriu istoria falsificată nu recunosc pe frații noștri aromâni cum nu recunosc faptul că Alexandru Macedon era aromân!

     Petru Cercel și-a trăit prima tinerețe colindând prin câteva țări apusene. Era foarte frumos, atrăgător, inteligent și cultivat calități care au mișcat inimile unor femei puternice de la diverse curți regești inclusiv din haremul sultanului.Vorbea mai multe limbi străine, compunea poezii, etc. Unele chiar în italiană un fapt în plus s-o fermece și pe regina Caterina de Medici, mama italiancă a regelui Henric al III-lea care fusese și regele Poloniei.

      În circa trei ani Petru Cercel "cucerește" Curtea Regală iar regele îl recomandă Sultanului Murad al III -lea ca pe "vărul meu" și-l determină să-i dea tronul tatălui său ocupat de Mihnea Turcitul prin banii cu care a cumpărat pe unii dar și prin convertirea la islamism. Sultanul Murad III era nepotul celebrei sultane Hurem și al lui Soliman Magnificul care a făcut pașalâc din Ungaria. Este consecința acțiunilor lui Matei Corvin care nu numai c-a delapidat banii Papei dar, în loc să-i ajute pe cei doi viteji domnitori, l-a închis pe marele Vlad Țepeș (care l-a înfrânt pe Mahomed II cuceritorul Constantinopolului și spaima Europei) și a încercat să-l răstoarne și pe Ștefan cel mare și Sfânt.

       Din păcate domnia a fost de doar doi ani (1583-1585). Banii lui Mihnea Turcitul au convins din nou pe sultan să-i redea tronul și să-l mazilească pe Petru în care nu avea încredere că-i va fi slugă credincioasă! Petru a încercat recuperarea tronului. În Ardeal a fost jefuit și închis dar a reușit să evadeze. Se afirmă că în 1589 a ajuns la Constantinopol a fost mai întâi închis iar apoi în drumul spre exilul din insula Rodos a fost ucis și aruncat în mare la porunca lui Mihnea Turcitul! Legenda spune c-a murit după o răceală la vânătoare.dar poate ascunde o fărâmă de adevăr. Presupunem că la o masă vânătorească a fost otrăvit! Putem presupune și că în drum spre Rodos a fost otrăvit și ucis!

      În scurta domnie Petru Cercel a reconstruit și a dezvoltat Curtea Domnească din Târgoviște cu Biserica Domnească nouă și a restabilit capitala la Târgoviște. În oraș au apărut instalații de apă și s-au făcut schimbări arhitectonice marcate de gustul și de ideile occidentale care au stârnit admirația contemporanilor. Petru Cercel fiind foarte inteligent era receptiv la nou și reprezenta o speranță după vremurile grele de sub domnia lui Mihnea Turcitul care trebuia să-și recupereze prin biruri peșcheșurile cu care cumpărase domnia și nu uita să strângă ca hârciogul pentru vremuri viitoare!

      Legendele cumulate și sintetizate de Ionel Bătrânu în "File de Istorie" ne spune că în drumul său pentru instalarea pe tron a venit în Dobrești unde avea câțiva oameni de încredere printre care și pe Neacșu Ceaușu. Așa a cunoscut-o pe frumoasa Vochița (fica lui Neacșu) cu care s-a căsătorit în secret iar apoi a luat-o la Târgoviște. Când a revenit din încercările de recuperare tron a venit în Dobrești unde a găsit-o pe Vochița cu primul fiu de câțiva anișor. A stat ascuns în Dobrești ceva timp în care Vochița a mai dat naștere la încă doi fii. Primul fiu Teodosie Cercel după o viață tumultoasă s-a călugărit într-un schit construit în Dealul Ban din Dobrești și care nu mai există de mult.

Numele de familie Cercel dăinue în comună până pe la 1900 fiind purtat de oameni cu ceva carte inclusiv de preoți.

File de Istorie, de Ionel Bătrânu, 2 Oct 1976

Era la anul una mie cinci sute optzeci și trei

Când apăru în țara noastră un neam distins, neam de Cercei

Senzație la Curtea Franței Petru Cercel făcuse-ndată,

Cu maniere elegante, cu ochi frumoși, cu fruntea lată...

Regele Franței i-l recomandă Sultanului ca "vărul meu"

Pe fiul lui Pătrașcu Vodă, ca să-i dea tronul lui taică-său

Domnitorul Cuza și DobreștiModificare

       Până la reforma agrară (secularizarea averilor mânăstirești și împroprietărirea) din timpul marelui domnitorul Alexandru Ioan Cuza o bună parte din pământurile țării aparțineau marilor boieri, mânăstirilor autohtone și străine. Circa o cincime din trupul țării aparținea mânăstirilor de la Muntele Athos. Acestea s-au judecat 30 de ani cu statul român, la început de existență, etc.

    Nu de mult am întâlnit călugăr (și cred că are mulți tovarăși ca el) care-l blama pe domnitor pentru secularizarea pământurilor mânăstirești! Am fost șocat de mintea îngustă a acestuia care numai la interesele țării și a poporului (pe care ar trebui să le servească cu frica de Dumnezeu) nu se gândesc!

    Pământurile zonei argeșene-mușcelene aparțineau mânăstirilor Nămăiești și Râncăciov, precum și familiei Cantacuzino. Aceștia dețineau o bună parte și din comuna Dobrești. Majoritatea familiilor nu aveau pământ fiind nevoite să lucreze pe aceste moșii. Părinții lucrau pentru supraviețuire chiar și cu copii! Majoritatea locuitorilor erau analfabeți! Situația era la fel în toată România Mică dar și în provinciile românești încă sub jugul străin!

    Mica unire a creat premizele marii uniri, a redeșteptat spiritul național din Transilvania, Bucovina, Basarabia.

    Majoritatea familiilor din Dobrești (ca și din țară) au fost împroprietărite cu despăgubire prin legea adoptată de marele domnitor Cuza foarte iubit de popor.   Acesta a făcut în nici șapte ani ce n-au făcut într-un secol "cei din import"! Domnitorul a pus temelia statului modern român. Amintesc aici încă

două legi:    1. Abolirea clăcășiei și șerbiei;    2. Învățământ obligatoriu și gratuit de patru clase!

    Din păcate, poporul n-a reacționat la detronarea și exilarea sa fără drept de a mai pune piciorul pe pământul țării pe care a servit-o cu toată ființa sa. S-a produs trădarea după câteva încercări de asasinare eșuate. A fost înlăturat de către monstruasa cualiție, moșieri și burghezi din Partidul

Conservator și Partidul Liberal.

    În nici șapte ani de domnie au fost puse bazele statului modern, a fost realizată adevărata mica unire ignorând cu mare curaj condițiile impuse de

marile puteri europene care amenințau cu invazia armată.

    Mihail Eminescu ne spune că majoritatea din trupa de armată care l-a arestat erau străini (greci de origine fanariotă). Străinii și-au adus un străin! Și acesta i-a făcut peste noapte generali din căpitani. Să ne amintim și ce s-a întâmplat imediat după 1989!

    Vlad Țepeș cu 20 mii de țărani neinstruiți și neînarmați corespunzător a învins armata instruită de 200 mii al lui Mahomed II cuceritorul Constantinopolului și spaima Europei. A fost trădat și întemnițat 14 ani de către îngâmfatul de Matei Corvin al cărui tată era românul Iancu de Hunedoara care a murit pe câmpul de luptă împotriva otomanilor ce băgase spaima în îngâmfații conducători occidentali ai Europei. În cele din urmă a fost ucis de boierii trădători.

    Mihai Viteazu a fost decapitat în cortul său (pe câmpia Turzii) de către generalul Basta.

    Tudor Vladimirescu care s-a ridicat pentru eliberarea țării a fost răpit din mijlocul pandurilor săi, apoi ucis și aruncat într-o fântână necunoscută de la Târgoviște. Totul a fost comandat de către fanariotul eterist Alexandru Ipsilanti, fiul domnitorului fanariot Constantin Ipsilanti al Munteniei.

    Pe la noi am văzut asasinați (chiar ciuruiți cu sute de gloanțe în zi de Crăciun) sau exilați pe viață (alt ex.Nicolae Bălcescu) doar patrioți. În schimb trădătorii mor la adânci bătrâneți și sunt tratați cu onoruri militare!

Fabrica de marmeladă de la DobreștiModificare

  Asigura hrana armatei române în cel de Al Doilea Război Mondial.  Construcția decisă de autoritățile statului a început în mai 1941 și peste un an (când românii luptau pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei răpite la sfârșitul lui iunie 1940 prin ultimatumul sovietic ca urmare a pactului germano-rus semnat de Ribentrop și Molotov) deja producea marmeladă,compoturi și dulcețuri după rețete de la Min. Agriculturii.

   Marmeladă ca aceea nu cred că se mai produce nici azi în țară. Circa 80% din producție era destinat armatei iar restul putea fi vândută direct către școli, cantine,etc.Pentru o familie nu se putea vinde mai mult de 30 kg. Nu se vindea la negustori pentru revânzare.

   Prelucrarea fructelor din zonă, prune, caise, cireșe sau zmeură, nu era era foarte bine chibzuită, pentru a nu se pierde absolut nimic. Erau instrucțiuni

detaliate pentru păstrarea și folosirea zahărului a cărui lipsă era principala problemă, dar și rețetele pentru conservarea fructelor la butoaie, pentru ca

fabrica să lucreze și după terminarea culesului fructelor proaspete. Tot ministerul gestiona și alte necesități, inclusiv aprovizionarea fabricii cu butoaie, borcane și chiar etichetele. Totul era folosit la maximum, fără risipă, chiar și sâmburii fiind prelucrați și folosiți în diverse feluri.      

Capacitarea anuală de producție a fabricii Dobrești era de 50 vagoane marmeladă.

   Pe lângă fabrică mai funcționa și o brutărie mai mult decât benefică pentru săteni.

   Nu mai trebuie să detaliem despre importanța fabricii și pentru toate familiile de țărani din zonă care își puteau valorifica fructele aici. Mai mult câteva zeci dintre aceștia erau muncitori și primeau un salariu rar pe atunci și pe la sate.

   Datorită unui om din gestiunea fabricii a fost deschisă ulterior și o cantină unde muncitorii serveau o masă caldă. Aceștia abia aveau ce mânca atât când plecau la muncă cât și în tipul zilei de lucru.

  Trebuie să spunem că un rol important la decizia de construcție a fabricii l-a avut omul politic de exceptie Ion Mihalache singurul politician din opoziția de la acea vreme stimat de mareșal-conducătorul autoritar al statului. Tot acestuia comuna datorează construcția în acele vremuri a unuia din cele mai mari cămine culturale multifuncționale din satele țării.

  Prin 1955 fabrica a fost desființată datorită unor manevre de interese de la Topoloveni și mai sus (ascunse sub "haina" PCR) unde încă din 1914 exista o fabrică similară preluată pentru producția de război în 1941. Apoi a dispărut și brutăria!

  Să fie oare și o cauză legată de Ion Mihalache implicat la Dobrești cu soția din Dobrești și unde își au somnul de veci?

  Un lucru este cert că, în loc să păstrăm și să dezvoltăm, distrugem cu ușurință tot ceea ce ne-a fost de mare folos! Dăm din umeri sau dăm vina pe alții deși majoritatea am fost pasivi iar unii chiar am contribuit din prostie, ignoranță, răutate,etc.!

  Sper că se va găsi cineva cu voință puternică să construiască din nou aici o fabrică de marmeladă, cantină, brutărie,etc. Pentru beneficiul său împletit cu cel al comunității. Am ajuns să importăm fructe de la vecini și nu numai iar ale noastre putrezesc în livadă pentru că nu avem unde să le valorificăm și nu mai merită să le culegem sau nu mai are cine să le culeagă.

Căminul cultural din DobreștiModificare

   Între 1938 și 1940 cu contribuția sătenilor dar și a lui Ion Mihalache s-a construit căminul cultural multifuncțional, unul dintre cel mai mare, la acea vreme, existent în satele țării. La subsol a funcționat până în 1948 o școală de gospodărire pentru fete și baia comunală. La parter este o sală mare de spectacol cu scenă, bibliotecă și sala de lectură, două săli pentru dispensar care a funcționat aici până în 1947 când a fost mutat în casa soților Niculina și Ion Mihalache. Tot la parter în două camere a funcționat un magazin al cooperativei. La etajul 1 erau patru săli pentru birourile căminului și ale cooperativei, și o sală pentru muzeu. La etajul 2 erau 5 camere pentru oaspeți.

Activitatea culturală (și nu numai) excepțională din Dobrești n-ar fi fost posibilă fără acest cămin!

Denumirea inițială a căminului a fost, nu întâmplător "Mihail Eminescu". După 1989 poartă numele "Ion Mihalache".

Ion MihalacheModificare

Biografia o găsiți aici, Ion Mihalache.

  Casa soților Mihalache era sub dealul Cornetului vizavi de biserica veche unde își au odihna veșnică. Niculina a fost deportată în Bărăgan de unde a revenit și a locuit într-o cameră din propria casă, iar Ion Mihalache, după chinurie din câteva închisori, a murit în 1963 (în anul grațierii deținuților politici) la închisoarea Râmnicu Sărat. Ulterior, în secret, rămășițele pământești au fost îngropate lângă soția sa.

    Să ne amintim că Ion Mihalache s-a distins în Primul Război Mondial în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul 62/70 Infanterie în Bătălia din zona Bran-Câmpulung.

    Lui Ion Mihalache îi datorăm multe căci a avut o viziune specială privind dezvoltarea și viitorul țării fiind crescut sub influența lui Mihai Eminescu și a lui Spiru Haret fost ministru al Învățământului. Amintim de rolul la reîntregirea țării, reforma agrară din 1920 având în vedere și noile provincii unite, fondarea Partidului Țărănesc și apoi a Partidului Național Țărănesc (rezultat din fuziune cu Partidul Național condus de Iuliu Maniu) care ar fi trebuit să fie stâlp al țării atunci ca și după 1989 (dispărut repede datorită tuturor prostiilor făcute de Coposu și Diaconescu). Cea mai gravă a fost legea "restitutio in integrum" (zisă "legea Lupu") care a contribuit grav la distrugerea agriculturii și a fondului forestier al țării cu consecințe greu de stopat.

Desigur că și înainte a făcut greșeli inadmisibile precum readucerea lui Carol II pe tron, alianța cu PCR-ul cominternist și trădarea de la 23 August 1944,etc. Totuși greșelile nu i se pot imputa lui Ion Mihalache decât în măsura că a fost în conducerea de vârf! Despre unele acțiuni grave nici n-a știut deși trebuia!

    Deși partidele istorice criticau permanent conducerea țării și unii conducători ai partidelor au complotat la lovitura și arestarea mareșalului în 23 August 1944, totuși cu o zi înainte mareșalul a avut o discuție sinceră doar cu Ion Mihalache care nu știa de complot. Acesta din urmă și-a cerut scuze pentru comportamentul și credulitatea liderilor politici în aliați, și a menționat că el crede că tot mareșalul trebuie să salveze țara! Dezastrul care a urmat din pactul partidelor cu PCR-ul cominternist și trădarea de a doua zi ne comfirmă că Ion Mihalache a fost poate cel mai vizionar și mai sincer lider politic al perioadei de făurire a României Mari și de după.

Colectivizare, DecolectivizareModificare

    Colectivizarea a fost un proces dureros (1949-1962) pentru românii din o bună parte a satelor din țară cu excepția unora de la deal și de la munte.

Comuna Dobrești n-a scăpat. Locuitorii din satul Furești au fost mai uniți iar unii dintre ei au suportat consecințe mai mari. Spiritul și gena pandurilor s-a manifestat!   În satul principal Dobrești a existat boierul local Pandele Crăsnaru care avea o moșie de câteva sute de hectare lucrate cu localnici. Pe aceasta avea și un heleșteu unde creștea pește. Se zice că pe la 1900 i s-a cerut să ajute comunitatea la ridicarea unei noi școli iar acesta ar fi refuzat. Dar a făcut donație un teren pentru construirea primăriei și pe care s-ar fi dorit să fie construită o nouă școală dar s-a opus.

    Prin 1949 (chiar la început proces) câțiva săteni (din proprie inițiativă sau dirijați din "umbră") s-au dus acasă la boier și l-au alungat din sat cu familie cu tot. Pe moșia lui aceștia au înființat ușor CAP-ul. Câțiva ani le-a mers bine căci culegeau roadele fără altă muncă și îmbiau pe ceilalți săteni să se alăture la festin dar după ce donează pământul, atelajele și animale de tracțiune sau nu.

    Pentru a compensa lipsa de alimente din orașe și necesitatea plății de despăgubiri de război Uniunii Sovietice, dar și pentru a grăbi procesul de colectivizare a fost introdus sistemul cotelor prin care țăranii erau obligați să predea statului o parte semnificativă din producția gospodăriilor lor.

    Mai mult, dacă o bucată de pământ al unui țăran nemembru CAP era înconjurată de pământul CAP-ului acestă bucată era adjudecată de către CAP iar omul se alegea cu promisiunea că va primi pământ în altă parte!

    Echipe formate din profesori și alți funcționari erau obligate și trimise să lămurească sătenii să se înscrie în CAP. Pentru "lămurire" veneau chiar echipe speciale de la raion sau de la regiune! Pentru instigatori / recalcitranți periculoși" exista beciul miliției, al securității sau chiar pușcăria dacă cumva erai declarat dușman al orânduirii socialiste.

    O ultimă metodă era refuzul de înscriere la liceu al unui copil fără o adeverință de înscris în CAP!

    Unii care simțeau că nu se mai pot opune înscrierii în CAP își vindeau pe mai nimic (și în secret) utilajele agricole,animalele mai ales boii, caii, uneori și de mila lor legată de tratamentul în CAP dacă vor lucra cu nu se știe cine.

    Tot ceea ce am spus mai sus s-a practicat și în Dobrești.

    Unora li s-a promis preșidenția CAP-ului,etc. Unii au rezistat chiar până aproape de 1962 dar au cedat ca să-și poată înscrie copilul la liceu!

    Prin anii de după 1960 (mai ales la sfârșitul toamnei, iarna și începutul primăverii) umblau (pe Ghemelie, pe fosta moșie a lui Crăsnaru și prin alte locuri de pe islazuri) cai ajunși în starea piele și os căci nu mai erau hrăniți în CAP. Unii mureau pe acolo iar alții erau omorâți prin lovire cu parul în cap iar apoi erau aruncați în fostul heleșteu al boierului. În CAP foarte puțini cai au mai scăpat! Te treceau fiorii văzând fantomele în care au fost aduse animalele superbe, prieteni de suferință ai omului. Zeci de ani dădeai prin diverse locuri (aduse și de câini sau alte animale)peste părți din schelet, mai ales de cap. A fost o crimă care a lăsat nepăsătoare/rece comunitatea! Am crezut că numai în Dobrești s-a întâmplat acest genocid. Dar se pare că a fost un comportament la nivel de țară.

    Se pare că masacrul cailor din CAP-urile românești a fost unic în istoria Europei și au pierit circa o jumătate (500 mii) din caii țării.

    Se susține că a fost executat un ordin al ocupantului sovietic prin care țara să rămână fără cai. Motivul ar fi fost că armata sovietică ar fi pierdut pe la noi(cu ocazia războiului la dus / întors) cai dintr-o rasă ce nu se dorea să se înmulțească pe la noi lucru greu de crezut.

    Mai plauzibil este faptul că se dorea mecanizarea agriculturii! Dar sub acest deziderat corect au mascat planul inuman (pentru animale dar și cu efecte psihologice asupra românilor) de distrugere cabaline pus la cale (cred) de unii dușmani ai țării (sovietici sau nu) sau de ce nu de prostia sau lichelismul unora dintre noi!

    În perioada interbelică România Mare avea circa 1600000 de cai. Azi în România Mică mai sunt circa 600000 cai!

    Procedeul s-a repetat după 1989 cu porcii care se mâncau între ei de foame în combinate. Odată cu porcii se distrugea și industria adiacentă a cărnii și mezelurilor. COMTIM, cel mai mare combinat de creștere porci (circa 500 mii anual) și de prelucrare carne a fost distrus, falimentat în 1999. Apoi parte a fost tăiat și vândut la fiare vechi. Acest holding, la care lucra circa 15000 români (unii luând calea pribegiei de foame), exporta în întreaga lume. Imediat, vizavi peste graniță, la Seghedin, ungurii au creat "comtimul" lor. Mai mult, în 2004 o companie americană a cumpărat (pe mai nimic) o parte din acest COMTIM și a devenit cel mai mare producător (de carne și preparate) din țară. Am ajuns să importăm 80% din carne și alimente dar cumpărăm intern și de la acest american (care ne plătește la lucru ca pe șerbi) ca astfel să trecem și de 80%!

    Ca urmare a colectivizării, capii de familie au plecat pe șantierele țării sau la oraș pentru un salariu de necalificat, o parte din tineri au plecat la liceu, facultăți, școli profesionale (sau la lucru ca tatăl lor) și nu s-au mai întors decât pentru vizitarea mamei și a fraților care trebuiau să lucreze pe mai nimic în CAP!

    La CAP-ul din satul Dobrești, toate terenurile cu vii au fost lăsate în paragină, din livezile de pomi (lăsate și ele în paragină) unii au început să taie pomii. Fără milă, fără frică, fiind probabil în complicitate cu autoritățile. Mai grav au tăiat nucii (care cresc foarte greu) pentru a fi vânduți bine pentru mobilă, pe o filieră clandestină sau nu!

    Totuși, pe sute de hectare (de pe ambele dealuri ale satului), au fost create plantații noi de pruni, meri, cireși care au fost (cât de cât) îngrijite, și desigur culese, până în 1989!

    Cu cine? Femei, mame cu unii din copii, pe ploaie, frig,îngheț, cu un ou (de multe ori pe jumătate,fiind strivit pe drum căci nu erau casolete) și mămăligă și ceapă în traistă, au săpat mai întâi gropile! La timpul potrivit au plantat pomii. Până la locul plantației mergeau pe jos kilometri cu hârleț, lopată, târnăcop în spinare. Femeile au fost adevărate eroine căci trebuiau să facă singure și toate treburile de acasă. De-ar fi avut măcar un puț în curte și un aragaz sau măcar lemne de ajuns și gata tăiate în bătătură!

    Cu timpul baza materială a CAP-ului a crescut considerabil pe seama celor care mai munceau cu o răsplată derizorie. Au fost cumpărate tractoare, pluguri, semănători, autovehicole,etc. Au fost construite saivane pentru vaci și oi al căror număr a crescut! O bună parte din lucrări au fost mecanizate. Au fost cumpărate cazane mari de fabricat țuică care se repartiza membrilor pentru zilele prestate!

    Prin anii 80 nu se mai ducea lumea la lucru din motive multiple dintre care și plata derizorie a zilei de lucru pe toată durata CAP-ului. Pe acest fond s-a recurs la metoda de muncă obligatorie (cu amenzi, mai ales acolo unde era necesar prășit manual și recoltat manual) a unei parcele repartizate la fiecare familie! De frică, oamenii plăteau bine (mai mult decât primeau de la CAP) zilieri, la mare căutare deoarece erau puțini în aceeași perioadă când cererea era mare. Ca să recupereze, dar și pentru supraviețuire, majoritatea membrilor CAP activi (de regulă femei) au început să vină de la lucru cu orice se putea și nu bătea la ochi. Dacă erai prins riscai pușcăria! Existau și puțini săteni care furau cu căruța și chiar cu mașina! De regulă aceștia erau protejați de complicii lor ca șefi!

    Această pervertire și complicizare a omului căruia i s-a luat totul și este forțat să supraviețuiască cu muncă remunerată în batjocoră a distrus pe generații comportamentul românilor care nu mai au nimic sfânt!

    În această perioadă s-a creat o nouă oligarhie a satelor formată din: primar, milițian, președinte CAP, brigadieri, magazioneri, șefi de echipe, cu rudele sau amantele lor. Pontajul era la cheremul unora. Într-o zi de muncă puteai primi una, mai multe, sau mai puțin de o "zi de muncă după normă"!

    De cele mai multe ori, remunerarea în produse și eventual puțini bani se făcea toamna la sfârșit de an!

    Înainte de a continua trebuie spus că în numai un secol de la dezrobirea (majoritatea românilor erau clăcași și șerbi aserviți boierilor și mânăstirilor, fără pământ, analfabeți care trăiau în bordeie) și împroprietărirea familiilor de țărani (prin refoma marelui domnitor Cuza, urmată desigur și de reforma din 1920) pământul unei familii ajunsese fărămițat în câteva parcele uneori cu distațe mari între ele. Cauza rezultă din succesiunea de la părinți la copii și, desigur, din formarea noilor familii prin căsătorie. Efortul depus de o familie pentru a lucra aceste parcele și a supraviețui pe baza lor era foarte mare. Nu întâmplător copii erau rupți de la școală pentru a-și ajuta părinții.

   Cu toate suferințele și traumele îndurate de românii implicați în procesul de colectivizare a existat și un efect pozitiv cu consecințe foarte importante inclusiv în ceeace privește productivitatea și calitatea:

1. Estomparea vrajbei de la sate legată de pământ;

2. Formarea parcelelor mari de pământ care au permis lucru mecanizat, irigațiile, etc. Înainte majoritatea familiilor erau sărace, aveau câteva pogoane în diverse locuri lucrate cu mâna sau cu animalele;

3. Agricultură și zootehnie asistată de ingineri specialiști,etc.;

4. Crearea fermelor mari și a institutelor de cercetare specifice;

5. Ușurarea muncii omului legată de pământ și creșterea animalelor;

6. Impulsul implicit pe care l-au primit milioane de copii de la sate pentru a învăța carte, a termina cel puțin un liceu și chiar o facultate mai ales că învățământul era aproape gratuit dacă avem în vedere și sistemul de burse pe

diverse criterii inclusiv pe cel de a  învăța bine.

    Imediat după 1989 am înebunit cu toții lăsându-ne manipulați de urmașii grofilor și boierilor, de alți excroci din noua oligarhie a satelor (care doreau să șteargă urma faptelor) au distrus arhivele CAP-urilor, au devalizat CAP-urile, au falimentat IAS-urile, au distrus sistemele de irigații și au acaparat pământuri și păduri care nu le-au aparținut strămoșilor lor,etc.

    Dihonia întreținută continuă și azi cu milioane de procese interminabile în justiție,etc.

    Țăranii și-au recâștigat o parte din pământuri unele în paragină dar și livezi productive (norocoșii) la care n-au contribuit cu nimic la plantare prin chinul altor mame. Nu am vrut să reflectăm ce este corect și ce nu trebuie să facem. Ne-am apucat să dărâmăm și să reluăm chinul de la capăt. În puține locuri din țară sătenii au găsit un mod corect de a merge mai departe în cadru organizat și fără a dărâma.

    După ce-am așteptat ani să primim pământul (prin cereri,reclamații sau chiar procese cu autoritățile), bucuria ne-a fost de scurtă durată. Pământul a devenit o povară deoarece vârstnicii care au rămas în sat nu mai aveau forță să-l lucreze neavând nici atelaje, animale, unelte mecanizate. Astfel multe din pământurile țării au fost acaparate de buruieni, altele au fost vândute pe nimic la samsarii din țară dar, mai grav, și la cei din afară pentru care vom lucra (de foame) ca șerbi/clăcași dar cu televizor. Nu întâmplător am ajuns să depindem 80% de hrană din import!

    Distrugerea sistemului de irigații duce la deșertificarea unor zone, iar vandalizarea și decimarea pădurilor duce la alunecări de pământ, la inundații multiple anual și în aceleași zone,etc.

    Mult mai grav este faptul că țara a fost părăsită de circa 5 milioane de români din cei mai instruiți sau mai activi și care (în majoritate) nu vor mai avea forța materială sau de conștiință să revină acasă unde mor deja sate sau chiar orașe! Locul lor va fi ocupat de te miri cine.

    Cel puțin șapte generații vor plăti comportamentul nostru din 1989 și de după! În ziua de Crăciun 1989 am dansat pe melodie de Lambada când unul de-al nostru era ciuruit cu sute de gloanțe! Pandurii lui Tudor n-au procedat ca noi!

DemografieModificare

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dobrești se ridică la 1.808 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.844 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (96,79%). Pentru 3,1% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2]

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,74%). Pentru 3,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[9]




 

Componența etnică a comunei Dobrești

     Români (96,79%)

     Necunoscută (3,09%)

     Altă etnie (0,11%)




 

Componența confesională a comunei Dobrești

     Ortodocși (96,73%)

     Necunoscută (3,09%)

     Altă religie (0,16%)

Politică și administrațieModificare

Comuna Dobrești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Irinel Georgescu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[10]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat5     
Partidul Național Liberal4     
Partidul PRO România1     
Partidul Mișcarea Populară1     



NoteModificare

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/10%20Iunie%2024%20Iunie/XLS/Primari/P_lista_moc.xls  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Google Maps – Comuna Dobrești, Argeș (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  5. ^ Lahovari, George Ioan (). „Dobrești, com. rur., jud. Muscel” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 147. 
  6. ^ „Comuna Dobrești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  7. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  8. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  9. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  10. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 

BibliografieModificare

1. Dobrești, Județul Argeș, 100 de ani de activitate corală,1902-2002, Spiridon I. Cristocea, Ed. Paralela 45, 2002

2. Școala din Dobrești, Județul Argeș, 165 de ani (1839-2004),Spiridon I. Cristocea,Nicolae Il. Ilinca, Nicolae Ghe. Marinescu, Ed.Tiparg-Pitești,2004

3. Legendele satului Dobrești, Ionel Bătrânu (preotul Ionel Popescu), 1978,dactilografiat

4. Comuna Dobrești, Mușcel, Vasile T. Ionescu,1968, dactilografiat

5. Istoria satului Furești, Nicolae Zamfir, 2002?