Deschide meniul principal

Buretele ciocănitoarei

specie de ciupercă
(Redirecționat de la Coprinopsis picacea)

Coprinopsis picacea (Pierre Bulliard, 1785 ex Scott Alan Redhead, Rytas Vilgalys și Juan Rodriguez Moncalvo, 2001),[1] sin. Coprinus picaceus (Pierre Bulliard ex Samuel Frederick Gray, 1821),[2] din încrengătura Basidiomycota în familia Psathyrellaceae și de genul Coprinopsis este o ciupercă necomestibilă, cunoscută în popor sub denumirea buretele ciocănitoarei sau coprin pestriț,[3] fiind o specie saprofită care crește solitar, dar totuși relativ des întâlnită, găsită în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri calcaroase, mai rar pe cele argiloase, în păduri de fagi precum în păduri călduroase de stejari și carpeni, din august până în octombrie (noiembrie).[4][5][6]

Coprinopsis picacea sin. Coprinus picaceus
Mushrooms near Piliscsaba.JPG
Buretele ciocănitoarei
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Încrengătură: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Psathyrellaceae
Gen: Coprinopsis
Specie: C. picacea
Nume binomial
Coprinopsis picacea
(Bull.) Redhead, Vilgalys & Moncalvo (2001)
Sinonime
  • Agaricus picaceus Bull. (1785)
  • Coprinus picaceus (Bull.) Gray (1821)

DescriereModificare

  • Pălăria: are un diametrul de 1,5-4 (8) cm și o înălțime până la 12 cm, este în tinerețe ovală, după care devine conică, la maturitate fiind asemeni unui clopot, apoi cu marginea crăpată și curbată în sus. Cuticula este brăzdată de numeroase nervuri subțiri radiale. Coloritul tinde între brun-negricios, castaniu și gri-sepia, fiind acoperită în tinerețe complet de un văl albicios, care odată cu dezvoltarea ciupercii se rupe, oferind pălăriei un aspect pătat.
  • Lamelele: sunt libere, foarte dese, cu muchii ușor flocoase, de culoare albă, apoi gri-albicioasă, mai târziu roză. La bătrânețe devin negricioase și se lichefiază.
  • Sporii: sunt elipsoidali, negri, cu o mărime de 14-18,5 x 10-13 microni.
  • Piciorul: are o lungime de 10-15 (25) cm și o grosime de 0,7-1,5 cm, este fragil, gol pe dinăuntru, fin fibros, cilindric, îngustându-se spre pălărie, fiind la bază solzos și adesea îngroșat, de colorit cenușiu-albicios precum ușor flocos pe toată suprafața.
  • Carnea: este albicioasă și fibros-apoasă, cu miros scârbos de mucegai, la maturitate de bitum sau naftalină și gust neplăcut. Ea se lichefiază la bătrânețe.[4][5][6]

ConfuziiModificare

Acest burete nu poate fi confundat cu speciile altor genuri din cauza calităților sale,poate cu exceptia necomestibilului Coprinellus domesticusus.[7] Prin cuticula sa frapantă precum mirosului dezagreabil, el se deosebește și destul de mult de alte soiuri. Coprinus/Coprinellus/Coprinopsis.[4]

ValorificareModificare

Deși necomestibilă, nu distrugeți această ciupercă frumoasă, mult mai mult acceptați valoarea ei ecologică pentru arbori și pădure! Din păcate se găsesc deseori exemplare călcate în picioare sau rupte.

NoteModificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ 123 Pilze
  3. ^ Jurnalul „Der Tintling”
  4. ^ a b c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 58-59, ISBN 3-405-12081-0
  5. ^ a b Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 326, ISBN 3-85502-0450
  6. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 159, ISBN 978-3-8427-0483-1
  7. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 44-45 - 2, ISBN 88-85013-46-5

BibliografieModificare

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 și 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externeModificare