Deschide meniul principal


Psathyrellaceae (Rytas Vilgalys, Juan Rodriguez Moncalvo și Scott Alan Redhead, 2001) este o familie de ciuperci din încrengătura Basidiomycota, în clasa Agaricomycetes și ordinul Agaricales.[1] Multe specii au fost clasificate pe vremuri în alte familii ca de exemplu în astăzi desființata familie Coprinaceae. În prezent (2019) aparțin 13 genuri familiei, incluzând peste 1100 specii. Tipul de gen este Psathyrella.

Psathyrellaceae
Psathyrella gracilis 132503 cropped.jpg
Psathyrella gracilis
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Încrengătură: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Psathyrellaceae
Vilgalys, Moncalvo & Redhead (2001)
Genul tip
Psathyrella
(Fr.) Quél. (1872)
Diversitate
13 genuri

Numele generic se trage din diminutivul cuvântului din limba greacă veche (greacă ψαθυρος=friabil).[2]

IstoricModificare

Familia de fungi Psathyrellaceae a fost determinată de către micologii Rytas Vilgalys, Juan Rodriguez Moncalvo și Scott Alan Redhead în jurnalul Taxon, volumul 50, numărul 1, din 2001.[3]

TaxonomieModificare

Până în anul 2001, a existat familia de ciuperci Coprinaceae,[4] cuprinzând și toate ciupercile de cerneală ale genului Coprinus Pers. (1797).

Dar, în 2001, micologii Rytas Vilgalys, Juan Rodriguez Moncalvo și Scott A. Redhead au dovedit pe baza studiilor lor moleculare și ADN că genul Coprinaceae sensu lato a fost polifiletic. De acea au desființat familia Coprinaceae și au introdus noua familie Psathyrellaceae, adăugând genurile Coprinellus P.Karst. (1879) , Coprinopsis (Bull.) P.Karst. (1881), genurile Lacrymaria Pat. (1887) și Psathyrella (Fr.) Quél. (1872) care nu autorizează precum nou creatul gen dintr-o parte a Coprinopsis, anume Parasola, Redhead Vilgalys Hopple (2001).

Genul Coprinus a fost transferat la familia Agaricaceae, fiind înrudit cu acea mult mai apropiată, iar genul Panaeolus (Fr.) Quél. (1872) la familia Bolbitiaceae. În urmare au fost făcute mai multe împărțiri și dislocări de genuri care dețin doar una până 3 specii, una cu opt.[5]

DescriereModificare

 
Bres.: Psathyrella atomata și Coprinellus disseminatus

Psathyrellaceae apar adesea în habitate bogate în azot, prin gunoi, pe bălegar, lemn moale deteriorat, prin peluze și soluri de grădină. Sunt în întregime ciuperci saprofite.

Familia dispune de un corp fructifer destul de firav și fragil. O trăsătură caracteristică a unor specii este aluzia rapidă a acestora la maturitatea sporilor. Toate au o pălărie tânără, în formă de ghindă sau de clopot, ulterior aplatizată cu marginea răsucită în sus, din care aproximativ 50 la sută se topesc la bătrânețe.

Lamelele sunt dense și subțiri, slab aderate la picior, inițial albe până la ocru deschis, devenind mai târziu peste roz maro închis la negru.

Piciorul este amenajat mereu în mijlocul pălăriei, fiind în proporție subțire dar destul de lung și gol pe dinăuntru. Coloritul este albicios sau asemănător celui al pălăriei.

Majoritatea basidiosporilor Psathyrellaceae au pori germinali, iar pigmentul din pereții lor se înroșește în acid sulfuric concentrat. Imprimeul sporilor este de culoare închisă, preponderent neagră, dar la diverse specii sunt maro închis, rareori roșiatice sau chiar pastelate.

Aproximativ 50% din specii produc corpuri fructifere care se dizolvă la maturitatea sporilor, asemănând atunci cu cerneală.[6][7]

Speciile genurilor de tip Psathyrella și Lacrymaria produc corpuri de fructificare care nu se lichidează prin auto-digestie. Psathyrella a rămas un gen polifiletic până când a fost împărțit în mai multe genuri, inclusiv 3 noi în 2015.[8] Genul Lacrymaria se caracterizează prin basidiospori aspri și margini lamelare care emană perle de lichid limpede atunci când sunt tinere, de unde și referința greco-latină lacryma.[9]

SistematicăModificare

Între timp aparțin 13 genuri cu peste 1100 specii familiei, anume:

Specii din genurile familiei în imaginiModificare

NoteModificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 2, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1818, p. 418
  3. ^ Scott A. Redhead Rytas Vilgalys Jean‐Marc Moncalvo Jacqui Johnson John S. Hopple Jr. „Coprinus Pers. and the disposition of Coprinus species sensu lato”, în: „Taxon”, vol. 50, nr. 1, februarie 2001, p. 226
  4. ^ Casper van Overeem, Josef Weese: „Icones fungorum malayensium”, Editura Muzeului Micologic din Weesp (Olanda), [[Weesp 1924, caietul VI, capitolul 3: „Coprinaceae”
  5. ^ German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder (ed.): „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 5 „Ständerpilze, Blätterpilze III, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2010, p. 610 pp, ISBN 978-3-8001-3572-1
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 48, ISBN 3-405-12116-7
  7. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 288-298, ISBN 978-3-440-14530-2
  8. ^ Leif Örstadius & Ellen Larsson]]: „Molecular phylogenetics and taxonomy in Psathyrellaceae (Agaricales) with a focus on psathyrelloid species: introduction of three new genera and 18 new species”, în: „Mycological Progress”, vol. 14, nr. 25, Editura Springer, Berlin - Heidelberg 2015, p. 1-41
  9. ^ Narcisse Théophile Patouillard: „Les Hyménomycètes d'Europe - Anatomie et Classification des Champignons Supérieurs”, Editura Paul Klincksieck, Paris 1887, p. 122
  10. ^ Mycobank 1
  11. ^ Mycobank 2
  12. ^ Mycobank 3
  13. ^ Mycobank 4
  14. ^ Mycobank 5
  15. ^ Mycobank 6
  16. ^ Mycobank 7
  17. ^ Mycobank 8
  18. ^ Mycobank 9
  19. ^ Mycobank 10
  20. ^ Mycobank 11
  21. ^ Mycobank 12
  22. ^ Mycobank 13

BibliografieModificare

Legături externeModificare