Constantin Vârnav
| Constantin Vârnav | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 21 august 1806 Hilișeu, județul Dorohoi |
| Decedat | 21 august 1877 Iași |
| Copii | Scarlat Vârnav |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | politician medic |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu | Medicină |
| Cunoscut pentru | Primul moldovean doctor în medicină Protomedic al Moldovei (1849-1855) |
| Societăți | Societatea de Medici și Naturaliști din Iași |
Modifică date / text  | |
Constantin Vârnav, ortografiat și Vîrnav, (n. 21 august 1806, Hilișeu, județul Dorohoi – d. 21 august 1877, Iași)[1][2] a fost un medic român, protomedic al Moldovei între anii 1849-1855, organizator al sistemului sanitar în Moldova[3] și deputat în Parlamentul României.
Biografie
modificareConstantin Vârnav s-a născut în 1806[2] în satul Hilișeu din județul Dorohoi, în familia lui Vasile Vârnav, mic moșier. Fratele său, călugărul Sofronie Vârnav (cu numele de mirean Scarlat, n. 1801), a fost unul din cei mai entuziaști promotori ai Unirii Principatelor.[4]
Din 1831 pînă în 1836 a studiat medicina la Universitatea din Viena și la Universitatea din Pesta, unde a obținut doctoratul în 1836 cu teza în limba latină Rudimentum Physiographie Moldaviae (Scurtă fiziografie[5] a Moldovei).[6] Constantin Vârnav a fost primul moldovean doctor în medicină.[7] În lucrarea sa de doctorat Vârnav prezintă date importante privind epidemiologia și istoria medicinei: bolile existente în Moldova, condițiile climatice, economice și sociale, medicamentele întrebuințate de popor semnalând pentru prima oară într-o lucrare științifică valoarea procedeelor curative populare.[1][8]
Constantin Vârnav a murit în 1877 la Iași și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea”. Monumentul său funerar a fost inclus pe lista monumentelor istorice, având codul IS-IV-m-B-04354.[9][10]
Activitatea medicală
modificareDupă obținerea doctoratului se întoarce în Moldova și, din 1836, practică medicina devenind ulterior, între anii 1849–1855 în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, protomedic al Moldovei.[11] Din acest post el a participat la realizarea unor proiecte de îmbunătățire sanitară, sprijinind organizarea și dezvoltarea Spitalului „Sfântul Spiridon” și a Institutului Gregorian, viitoarea Maternitate din Iași.[1][12]
În paralel cu activitatea de îngrijire medicală exercită și o activitate didactică și de popularizare a igienei, predând între din 1842 și până la 30 iunie 1845 medicina populară la Seminarul teologic „Veniamin Costachi” de la Socola[13] și fondând, în 1844, Povățuitorul sănătății și al economiei, publicație periodică dedicată popularizării igienei, medicinei veterinare și agronomiei în mediul rural.[1] Această revistă este precursoarea revistei Foaia societății de medici și naturaliști din Principatul Moldovei (1851) și, ulterior, a Buletinului Societății (1866) și a Revistei medico-chirurgicale.
În timpul epidemiei de holeră din 1847-1848, epidemie în care a murit și mitropolitul Moldovei Meletie Lefter, pe lângă activitatea de îngrijire a bolnavilor, Constantin Vârnav a desfășurat și o activitate de educație sanitară, publicând Despre holera epidemiască (1848) și ulterior Despre holera asiatică (1872)[4], lucrări ce tratau despre istoricului holerei și mijloacelor de combatere și care au fost considerate ca foarte docte pentru vremea sa.[14]
Constantin Vârnav a fost membru al Societății de Medici și Naturaliști din Iași, prima societate de acest fel fondată în Principatele Române în 1833 de către Jacob Czihak și Mihai Zotta, jucând un rol active în activitatea acesteia și ocupând un timp funcția de vicepreședinte.[15]
Activitatea politică
modificareConstantin Vârnav a făcut parte din Partida unionistă, militând pentru Unirea Principatelor. A făcut parte din Divanul ad-hoc[4] și a fost ales de mai multe ori deputat și senator în Parlamentul României din partea județului Dorohoi.[11][16]
Note
modificare- ^ a b c d Ionel Maftei, „Constantin Vîrnav”, în Personalități ieșene: Omagiu, vol. 1, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1972, p. 599.
- ^ a b Datele nașterii și decesului sunt raportate diferit de Curierul de Iași din 23 octombrie 1877, citat de I. M. Ștefan, De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei: din cronica anilor 1877-1878, Editura Facla, 1977, p. 137, care indică 21 octombrie ca dată a decesului, și o vârstă de 73 de ani, ceea ce ar corespunde nașteri în 1804. Nicolae Iorga, în Revista istorică, 1919, indică 21 august 1878 ca dată a decesului.
- ^ Primul moldovean doctor în medicină: Costache Vârnav, geniul botoșănean care a schimbat soarta medicinei în România. A eradicat holera și a dus doctorii la sate, 29 aprilie 2015, Cosmin Pătrașcu Zamfirache, Adevărul, accesat la 6 noiembrie 2016
- ^ a b c Nicolae Iorga, „O foaie de popularisare igienică și economică la 1841-5. Rolul fraților Vîrnav în Renașterea românească”, Revista istorică, anul V, nr. 8-10, august-octombre 1919, pp. 170-187.
- ^ Fiziografie - starea generală a sănătății.
- ^ Ștefan Pascu, Iosif Pervain, George Barițiu, George Bariț și contemporanii săi: Corespondență primită de la Iordache Mălinescu, Nicolae Nifon Bălășescu, Gavril Munteanu și Ștefan Moldovan, Editura Minerva, 1983, p. 33.
- ^ Valeriu Lucian Bologa, Istoria medicinei românești, Editura medicală, 1972.
- ^ Ștefan Pascu, Radu Pantazi, Teofil Gridan, Istoria gîndirii și creației științifice și tehnice românești, vol. 1, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1982, p. 165.
- ^ Lista monumentelor istorice din România Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 22 septembrie 2013.
- ^ Pagina Mormântul doctorului Constantin Vârnav Arhivat în , la Wayback Machine. pe situl DJCCPCN Iași.
- ^ a b Rosetti, Dimitrie R. (), „Constantin V. Vârnav”, în Dicționarul Contimporanilor, București: Editura Lito-Tipografiei «Populara», p. 190
- ^ C. I. Gulian, Antologia gîndirii romaneṣti; secolele XV-XIX. Editura Politică, 1967, p. 245.
- ^ Vasile Rășcanu, Istoricul Spitalului Orășenesc Clinic de Adulți din Iași, în cadrul evolutiv al fostelor așezăminte Sf. Spiridon, Editura Medicală, 1956.
- ^ Gheorghe Brătescu, Biciul holerei pe pământ românese: o calamitate a vremurilor modern, Editura Academiei Române, 2002, p. 250, ISBN: 9789732709047.
- ^ Benone Duțescu, Nicolae Marcu, Romanian medical science, Meridiane Pub. House, 1970, p. 20.
- ^ Ion N. Oprea, Dorohoi, capitala „Țării de sus” în presa vremii 1874 – 2006, p. 11.