Wikipedia

Cristian Diaconescu

politician român
Cristian Diaconescu

Cristian Diaconescu în 2009
Date personale
Născut (65 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Română Modificați la Wikidata
Ocupațiejudecător
diplomat
jurist
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba engleză
limba germană
limba franceză Modificați la Wikidata
Ministrul Afacerilor Externe al României
În funcție
24 ianuarie 2012 – 7 mai 2012
PreședinteTraian Băsescu
Prim-ministruVictor Ponta
Precedat deTheodor Baconschi
Succedat deAndrei Marga
În funcție
22 decembrie 2008 – 2 octombrie 2009
PreședinteTraian Băsescu
Prim-ministruEmil Boc
Mihai Răzvan Ungureanu
Precedat deLazăr Comănescu
Succedat deCătălin Predoiu (interimar)
Ministrul de justiție
În funcție
10 martie 2004 – 28 decembrie 2004
PreședinteIon Iliescu
Prim-ministruAdrian Năstase
Precedat deRodica-Mihaela Stănoiu
Succedat deMonica Macovei
Partid politicPMP (2014–2022)
Independent (2009–2010, 2012–2014, 2022–)
UNPR (2010–2012)
PSD (2002–2009)
PCR (1982–1989)[1]
Alma materUniversitatea din București
ProfesieAvocat
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cristian Diaconescu (n. , București, România) este un politician român și diplomat român, de formație jurist.

A fost vicepreședinte al Senatului României, a fost ministru al justiției în guvernul Adrian Năstase (10 martie–28 decembrie 2004) și ministru de externe în guvernul Emil Boc (1) (2008–2009), din partea PSD. În data de 24 ianuarie 2012 a fost numit ministru de externe în guvernul Emil Boc (2), de această dată din partea UNPR. A fost ministru de externe în guvernul Mihai Răzvan Ungureanu.

Cristian Diaconescu a devenit consilier al președintelui Traian Băsescu, din mai 2012, funcție deținută până la 30 aprilie 2014.[2]

Educație

modificare

Cristian Diaconescu a absolvit Liceul de matematică-fizică nr. 3 din București în 1978, iar apoi, după efectuarea stagiului militar obligatoriu în acea perioadă, a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității din București, pe care a absolvit-o în 1983. În perioada 2004 - 2007 și-a pregătit teza de doctorat, iar în 2007 obținut titlul de doctor în Drept Comercial Internațional la Academia de Studii Economice din București.[3][4]

În timpul carierei diplomatice, Cristian Diaconescu a urcat ierarhic prin toate funcțiile în urma examenelor susținute la Ministerul de Externe, culminând cu obținerea gradului de ambasador în 2002, prin decret prezidențial.[5]

Începuturile carierei

modificare

A intrat în Partidul Comunist Român în anul 1982.[6] A absolvit, în 1983, Universitatea din București, Facultatea de Drept. În același an a fost numit judecător la Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov; în perioada 1984 - 1990 a fost judecător la Judecătoria Sectorului 4 din București. În anul 2007, Cristian Diaconescu și-a dat doctoratul în dreptul comerțului internațional la Academia de Studii Economice.

Când funcționa la Judecătoria Sectorului 4, din Capitală, Diaconescu era „permanent preocupat de pregătirea politică și profesională, fiind cursant al Universității de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid”, acest lucru fiind menționat în fișa de apreciere aferentă anului 1988, cu un an înaintea Revoluției.[6]

Carieră profesională

modificare

În perioada 1990 - 2000 a deținut numeroase funcții de răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor Externe printre care: diplomat în Delegația Permanentă, ulterior Misiunea Permanentă a României la OSCE; coordonator al secției de cooperare în domeniul politico-militar al OSCE din MAE; diplomat în Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizațiile Internaționale de la Viena, adjunct al șefului misiunii pentru domeniile politico-militar și de securitate ale OSCE; director al Direcției OSCE și de Cooperare cu Structurile Subregionale din Ministerul Afacerilor Externe; director general al Direcției Generale Juridice și Consulare din Ministerul Afacerilor Externe; șef de delegație la reuniunile privind Dimensiunea Umană a OSCE, Comisia privind Drepturile Omului la Geneva și Comisia Dunării. În anul 2000, luând în considerare experiența sa în negocierile internaționale, Ministerul Afacerilor Externe i-a încredințat o importantă misiune internațională, numindu-l Secretar general adjunct al Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) și ambasador en pied în această organizație.

Anul 2001 a marcat pentru Cristian Diaconescu începutul carierei politice prin numirea sa ca Secretar de Stat pentru Afaceri Bilaterale în cadrul Ministerul Afacerilor Externe. Această funcție a fost îndeplinită în paralel cu funcția de negociator șef pentru Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, pentru Tratatul Politic de bază între România și Federația Rusă, pentru Legea maghiarilor din statele vecine Ungariei pentru tratatele și acordurile bilaterale privind regimul frontierelor, protecția minorităților și readmisia, precum și în domeniul măsurilor de creștere a încrederii și securității în Europa. Începutul anului 2004, an hotărâtor pentru procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, i-a adus numirea ca Ministru al Justiție.

În paralel cu cariera profesională, Cristian Diaconescu a desfășurat și o activitate didactică și științifică ca membru fondator în Fundația Colegiului Național de Apărare, membru asociat al Jamestown Foundation, secretar științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale, profesor în cadrul Colegiului Național de Apărare și în cadrul Institutului de Drept și Relații Internaționale unde a susținut cursuri privind tematica securității și cooperării europene și euro-atlantice. În anul 2007 Cristian Diaconescu a obținut titlul de doctor în drept.

Începând cu anul 2002, Cristian Diaconescu a fost membru PSD, apoi alături de alți parlamentari social-democrați formațiunea pentru a fonda UNPR, fiind ales la înființarea acestuia Președinte de onoare și anunțat drept candidat la președinția României.

Cariera politică

modificare

Cristian Diaconescu a fost ministru in guvernele: Adrian Năstase (martie 2004 - decembrie 2004), Emil Boc (1) (decembrie 2008 -octombrie 2009) și Mihai Răzvan Ungureanu (martie 2012-mai 2012).

Ministru al justiției

modificare

În martie 2004 a fost numit ministru al justiției cu misiunea de a negocia și închide capitolul 24, Justiție și Afaceri Interne, în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. În noiembrie 2004 Cristian Diaconescu a raportat Guvernului României închiderea acestui capitol facilitând astfel finalizarea procesului de integrare în Uniunea Europeană.

În Senatul României, Cristian Diaconescu a deținut funcțiile de vicepreședinte al Comisiei Drepturilor Omului și Președinte al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Senat și Vicepreședinte al Senatului.

Candidatura la alegerile locale din 2008

modificare

La alegerile locale din aprilie 2008 a fost candidatul PSD-ului la funcția de primar general al Bucureștiului. S-a clasat pe locul al treilea în primul tur de scrutin, cu 12,33% din voturi. A fost devansat de Sorin Oprescu (30,12%), cel care a fost ales primar în turul al doilea, și de Vasile Blaga (29,56%).

Ministru de externe

modificare

În decembrie 2008, în urma alegerilor legislative la care a obținut un mandat de senator de București din partea PSD; timp de un an a îndeplinit funcția de ministru de externe în primul guvern condus de Emil Boc.În toamna lui 2009, a demisionat din guvern, împreună cu toți miniștri PSD, ca reacție la demiterea ministrului de interne Dan Nica.[7]

Fondarea UNPR și activitatea în cadrul acestuia

modificare

Cristian Diaconescu s-a alăturat fostului său coleg de partid Gabriel Oprea, care demisionase cu un an înainte, în grupul parlamentar independent fondat de acesta.[8] El s-a alăturat apoi eforturilor lui Oprea de a înființa o nouă formațiune politică de stânga, formațiune denumită Uniunea Națională pentru Progresul României; la primul congres ala acesteia, din 30 aprilie 2010, Diaconescu a fost ales președinte de onoare al noii formațiuni.[9]

Începând cu luna februarie 2011, Cristian Diaconescu este unul dintre cei patru vicepreședinți ai Senatului României.[10] După un an, în ianuarie 2012, Diaconescu a fost numit ministru de externe în guvernul Emil Boc[11] și apoi (după demisia guvernului Boc) a fost desemnat să continue această activitate și în guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu.[12]

Șef al Cancelariei Prezidențiale

modificare

La 29 mai 2012, demisionează din funcția de senator în urma numirii sale în calitatea de șef al Cancelariei Prezidențiale în mandatul președintelui Traian Băsescu. La 30 august 2012, după reinstalarea președintelui Traian Băsescu ca șef al statului, Cristian Diaconescu revine în funcția de șef al Cancelariei Prezidențiale.

Fondarea Fundației Mișcarea Populară și activitatea în cadrul acesteia

modificare

Cristian Diaconescu a fost unul dintre inițiatorii fundației Mișcarea Populară, fundație susținută și de Traian Băsescu. A făcut parte din echipa de conducere a organizației, în calitate de membru-fondator.

Pe 7 iunie 2014, la Congresul Extraordinar al Partidului, Cristian Diaconescu este numit candidatul partidului PMP la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Cristian Diaconescu acceptă candidatura iar pe 11 iunie a fost ales președinte al Fundației Mișcarea Populară.[13].

Pe 7 martie 2021 a fost ales președinte al PMP, după demisia lui Eugen Tomac în urma eșecului PMP la alegerile parlamentare și după interimatul lui Marius Pașcan. Astfel a fost nominalizat și candidat al partidului la alegerile prezidențiale din 2024.[14] A avut acest statut doar pentru scurt timp, deoarece în 2022 mai mulți lideri de filiale ale partidului l-au acuzat de inacțiune în fața campaniei de racolări a aleșilor locali desfășurată de PSD și PNL. [15]După ce 41 din cei 49 de astfel de lideri au votat pentru a convoca un congres extraordinar, Diaconescu a ținut o videoconferință la care a participat liderul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) George Simion, și în care se prezenta o propunere de colaborare parlamentară cu acest partid.[16] Efectul acestei conferințe a fost contrar, congresul alegându-l cu o majoritate covârșitoare pe Tomac înapoi la conducerea partidului.[15]

Politician independent

modificare

Valul de indignare produs de propunerea de colaborare cu partidul extremist AUR a făcut ca Diaconescu să fie exclus din PMP la doar două luni după congresul extraordinar care l-a înlocuit de la șefia partidului.[17] El a continuat însă lupta cu PMP în justiție, cerând ca rezultatele congresului extraordinar să nu fie validate. Justiția s-a pronunțat definitiv abia în aprilie 2024, când tergiversările riscau să blocheze funcționarea PMP la alegerile europarlamentare din acel an.[18]

Rămas fără susținerea partidului, el a reușit totuși să strângă semnăturile pentru a candida ca independent la alegerile prezidențiale din 2024.[19][20]

Note

modificare
  1. ^ Popescu, Adam (), Cristian Diaconescu, judecător pe uliță, Evenimentul Zilei 
  2. ^ „Cristian Diaconescu nu mai este consilier prezidențial”, Digi 24, , accesat în  
  3. ^ Curriculum vitae Europass Cristian Diaconescu (PDF), accesat în  
  4. ^ Site-ul personal al lui Cristian Diaconescu, , accesat în  
  5. ^ Decret prezidențial de acordarea a titlului de ambasador lui Cristian Diaconescu, accesat în  
  6. ^ a b Cristian Diaconescu, judecător pe uliță, 15 februarie 2008, Evenimentul zilei, accesat la 5 noiembrie 2016
  7. ^ Neagu, Alina (). „Coalitia s-a rupt, ministrii PSD au demisionat din Guvern”. Hotnews.ro. Accesat în . 
  8. ^ Pârvu, Luminița (). „In ce grup a intrat Diaconescu. Ce planuri are armata de dezertori a generalului Oprea”. Hotnews.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Marian Sârbu a fost ales președintele UNPR, Oprea este președinte executiv”. România Liberă. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Senatul și-a ales noua conducere: Cristian Diaconescu, noul vicepreședinte din partea UNPR”. Ora de Timiș. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Cristian Diaconescu, numit ministru de Externe”. Realitatea.net. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „UNPR i-a solicitat lui Ungureanu ca Diaconescu și Oprea să rămână în noul Guvern pe aceleași posturi”. Ziarul Financiar. . Accesat în . 
  13. ^ Cristian Diaconescu a fost ales președinte al Fundației Mișcarea Populară, 10 iunie 2014, Departamentul Politic, Evenimentul zilei, accesat la 12 iunie 2014
  14. ^ Cristian Diaconescu ales președinte al PMP și desemnat candidat al partidului la prezidențialele din 2024, 7 martie 2021, Digi24
  15. ^ a b https://ziaristii.com/cum-a-blocat-cristian-diaconescu-timp-de-doi-ani-partidul-care-l-instalase-presedinte-a-pierdut-definitiv-dar-a-creat-mari-pagube-pmp-fiind-la-un-pas-de-a-bloca-alianta-dreapta-unita/
  16. ^ Bian, Nicolae (), VIDEO EXCLUSIV Cristian Diaconescu l-a invitat pe George Simion la ședința cu liderii de filiale / Simion le-a propus ca PMP să facă o alianță sau o fuziune cu AUR și le-a promis că-i ajută să-și facă grup parlamentar, G4Media.ro 
  17. ^ Redactia Hotnews (), Cristian Diaconescu a fost exclus din PMP / El a condus partidul până în urmă cu o lună - HotNews.ro, HotNews.ro 
  18. ^ Dan, Andrei (), Cristian Diaconescu a pierdut definitiv procesul prin care contesta alegerea lui Eugen Tomac în funcția de președinte al PMP, G4Media.ro 
  19. ^ Loredana Bancăș (), Cristian Diaconescu și-a depus candidatura independentă la prezidențiale, www.digi24.ro 
  20. ^ Caranfil, Radu (), Profil de candidat: Cristian Diaconescu – o prezență deocamdată discretă, Puterea.ro 

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cristian_Diaconescu&oldid=16706253