Culișcăuți, Secureni

Culișcăuți
Кулішівка
—  Comună  —
Culișcăuți se află în Regiunea Cernăuți
Culișcăuți
Culișcăuți
Culișcăuți (Regiunea Cernăuți)
Poziția geografică
Culișcăuți se află în Ucraina
Culișcăuți
Culișcăuți
Culișcăuți (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 48°33′00″N 27°12′36″E / 48.55000°N 27.21000°E48°33′00″N 27°12′36″E / 48.55000°N 27.21000°E

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneCernăuți
RaionSecureni

cod KOATUU[*]7324085201

ReședințăCulișcăuți
ComponențăCulișcăuți

Populație (2007)
 - Total1080 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online

Culișcăuți (în ucraineană Кулішівка, transliterat Kulișivka) este un sat reședință de comună în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,080 locuitori, preponderent ruși.

Satul este situat la o altitudine de 255 metri, în partea de nord a raionului Secureni, în apropiere de râul Nistru.

IstorieModificare

Localitatea Culișcăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Culișeuca. În anul 1603, a fost construită aici o biserică de lemn, cu hramul Nașterea Maicii Domnului. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 18061812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[1]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Culișcăuți făcea parte din Ocolul Nistrul de jos a Ținutului Hotin [2]. În anul 1827 exista aici o biserică de lemn, ea fiind reparată în acel an [3].

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Culișcăuți a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [4].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.

Începând din anul 1991, satul Culișcăuți face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, majoritatea locuitorilor o formează rușii [5]. În prezent, satul are 1.080 locuitori, preponderent ruși.

DemografieModificare




 

Componența lingvistică a comunei Culișcăuți

     Ucraineană (98,7%)

     Alte limbi (1,29%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Culișcăuți era vorbitoare de ucraineană (98,7%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.[6]


1930: 1.369 (recensământ)[7]
2007: 1.080 (estimare)

Obiective turisticeModificare

  • Biserica Nașterii Maicii Domnului din Culișcăuți, construcție de lemn din 1603.

NoteModificare

  1. ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
  2. ^ Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)
  3. ^ Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)
  4. ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
  5. ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în . 
  7. ^ Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin

Legături externeModificare