Curmal chinezesc

specie de plante
Ziziphus jujuba
Stare de conservare

risc minim de dispariție[1]
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophytes
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinRosales
FamilieRhamnaceae
GenZiziphus
Nume binomial
Ziziphus jujuba
Mill., 1768
Sinonime
Rhamnus zizyphus L., 1753
Ziziphus zizyphus H.Karst., 1882 (nomen rejiciendum[*][[nomen rejiciendum (rejected name, a name giving way to a nomen conservandum)|​]])

Curmalul chinezesc[2] sau măslinul dobrogean,[3] în Moldova numit și zizifus,[4] cunoscut cu numele științific de Ziziphus jujuba este o specie din genul Ziziphus din familia ramnaceelor. Este adesea confundat cu specia înrudită Z. mauritiana. Curmalul chinezesc poate crește într-o gamă variată de climate, de la temperat la tropical, în timp ce Z. mauritiana se limitează la climatele subtropicale și tropicale mai calde.

Descriere

modificare

Este un copac sau un arbust mic cu frunza căzătoare⁠(d), care atinge o înălțime de 5-12 m, de obicei cu ramuri spinoase. Frunzele sunt verzi-lucitoare, ovat-ascuțite de 2-7 cm lungime și 1-3 cm lățime, cu trei vene vizibile la bază și o margine dințată fin. Florile sunt mici de 5 mm lățime, cu cinci petale de culoare verde-gălbui. Fructul este o drupă ovală comestibilă de 1,5-3 cm; când nu este copt, este verde și neted, cu consistența și gustul unui măr cu aciditate mai scăzută, când este copt, este maro până la negru-violet și, în cele din urmă, încrețit, arătând ca o curmală mică. Are un singur sâmbure dur, asemănător cu un sâmbure de măslină,[5] care conține două semințe.

Frunzele conțin saponină și zizifină, care suprimă capacitatea de a percepe gustul dulce.[6]

Flavinoidele din fructe includ Kaempferol 3-O-rutinozid, Quercetine 3-O-robinobioside, Quercetine 3-O-rutinoside. În fructe au fost descoperite terpenoizi precum acidul colubrinic și acidul alfitolic.[7]

Areal și habitat

modificare

Arealul său natural exact este incert din cauza cultivării extensive. Cu toate acestea, se crede că originea sa este în sud-vestul Asiei, între Liban, nordul Indiei și sudul și centrul Chinei și, posibil, și în sud-estul Europei, deși, cel mai probabil, este introdus acolo.[5] Crește în sălbatic dar este și un arbust de grădină, crescut pentru fructele sale.

Arborele tolerează o gamă largă de temperaturi și precipitații, deși necesită veri fierbinți și suficientă apă pentru fructificare acceptabilă. Spre deosebire de majoritatea celorlalte specii din genul său, tolerează ierni destul de reci, supraviețuind temperaturilor de până la aproximativ -15°C, iar copacul este, de exemplu, cultivat în mod obișnuit în Beijing. Această toleranță largă permite curmalului chinezesc să crească în habitate de munte sau deșert, cu condiția să existe acces la apa freatică pe tot parcursul verii. Curmalul chinezesc (Z. jujuba) crește în regiunile mai reci din Asia. Alte cinci sau mai multe specii de Ziziphus sunt răspândite pe scară largă în climatele mai blânde și în deșerturile fierbinți din Asia și Africa.[8]

Această plantă a fost introdusă în Madagascar și crește ca specie invazivă în partea de vest a insulei, amenințând zonele protejate. Este cultivat în părți din sudul Californiei.[9]

Ecologie

modificare
 
O curmală atacată de o larvă de insectă

Phytoplasmele și basidiomycetele, răspândite în China și Coreea, sunt principalele boli care afectează curmalul chinezesc, deși plantațiile din America de Nord nu sunt în prezent afectate de niciun dăunător sau boală.[10] În Europa, în ultimii câțiva ani, aproximativ 80%-90% din recolta de fructe a fost consumată de larvele de insecte (vezi imaginea), inclusiv cele ale Thaumatotibia (Cryptophlebia) leucotreta.[11]

În Madagascar, este consumat pe scară largă de zebu, iar semințele sale încolțesc ușor în fecalele de zebu.

Cultivare

modificare

Curmalul chinezesc a fost domesticit în Asia de Sud până în anul 9000 î.Hr.[12] Au fost selecționate peste 400 de soiuri.

Fructul, când planta este crescută ca arbust de grădină, se culege toamna.

  • Chico (numit și GI 7-62) selecționat de Departamentul Agriculturii al Statelor Unite (USDA) în anii 1950[13]
  • Li, soi comercial major în SUA [13]
  • Shanxi li, cu fructe foarte mari[13]
  • Lang, soi comercial major în SUA[13]
  • Sherwood[13]
  • Silverhill (cunoscut și ca Yu și Tigertooth) poate fi cultivat în zone cu umiditate ridicată[13]
  • Deci[13]
  • Shui Men[13]
  • GA 866[13]
  • Honez jar, fructe mici suculente[13]
  • Sugar cane[13]
  • Winter delight, soi comercial major în China[13]

Utilizări

modificare
 
Prăjituri de curmale chinezești aburite într-un zhenglong

Fructele proaspete, precum și cele uscate, sunt adesea consumate ca o gustare sau cu cafea. Curmalele afumate sunt consumate în Vietnam și sunt denumite curmale negre.[14] O băutură poate fi făcută prin zdrobirea pulpei în apă.[15] Atât China, cât și Coreea produc un sirop de ceai îndulcit care conține curmale în borcane de sticlă, precum și ceai de curmale conservat sau ceai de curmale sub formă de pliculețe de ceai. Într-o măsură mai mică, curmalele sunt transformate în suc și oțet de curmale (numitsau红枣în chineză). Sunt folosite pentru a face murături (কুলের আচার) în Bengalul de Vest și Bangladesh. În Assam este cunoscut cu numele de bogori, iar murăturile, bogori aachar (বগৰি আচাৰ), sunt faimoase. În China, vinul de curmale se numește hong zao jiu (红枣酒).

  1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2[*][[The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2 |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ „Curmalul chinezesc Ziziphus jujuba Xuan Cheng Jiang”. Pepiniera Peris. Accesat în . 
  3. ^ „Ziziphus jujuba – Curmal chinezesc – Maslin dobrogean”. Pepiniera Cobadin. Accesat în . 
  4. ^ „ZIZIFUS SAU CURMALUL CHINEZESC. Cum se cultivă, beneficii”. Agromedia. Accesat în . 
  5. ^ a b Rushforth, K. (1999).
  6. ^ Kurihara, Y. (). „Characteristics of antisweet substances, sweet proteins, and sweetness-inducing proteins”. Crit Rev Food Sci Nutr. 32 (3): 231–252. doi:10.1080/10408399209527598. PMID 1418601. 
  7. ^ Mahajan, R.; Chopda, M. (). „Phyto-Pharmacology of Ziziphus jujuba Mill- A Plant Review”. Pharmacognosy Reviews⁠(d): 320–329. 
  8. ^ S. Chaudhary.
  9. ^ „JUJUBE”. www.crfg.org. . 
  10. ^ Fruit Facts: Jujube Arhivat în , la Wayback Machine.
  11. ^ „Fact Sheet: False codling moth - Citrus Pests”. idtools.org. 
  12. ^ Gupta, Anil K. "Origin of agriculture and domestication of plants and animals linked to early Holocene climate amelioration", Current Science, Vol.
  13. ^ a b c d e f g h i j k l Edward T. Hager. „Jujubes: Plant Care and Collection of Varieties”. garden.org. Accesat în . 
  14. ^ „Rare Fruit: Jujubes”. Seasonalchef.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ United States Department of the Army⁠(d) (). The Complete Guide to Edible Wild Plants (în engleză). New York: Skyhorse Publishing⁠(d). p. 45. ISBN 978-1-60239-692-0. OCLC 277203364. 

Vezi și

modificare