Demeter Lakatos
| Demeter Lakatos | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Săbăoani, Săbăoani, Județul Roman (antebelic), Regatul României |
| Decedat | (62 de ani)[1] Săbăoani, Săbăoani, Neamț, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | poet |
| Activitate | |
| Specie literară | poezie |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Demeter Lakatos, cunoscut ca László Demeter sau Mitică Lăcătușu, (n. ,[1] Săbăoani, Săbăoani, Județul Roman (antebelic), Regatul României – d. ,[1] Săbăoani, Săbăoani, Neamț, România) a fost un poet român de origine ceangăiască, singurul care și-a compus opera în graiul nordic ceangăiesc.
BiografieModificare
Tatăl său a fost fierar, iar în timpul Primului Război Mondial soldat în Armata Română, căzut în Transilvania în anul 1916, Demeter rămânând orfan de tată.[2] A absolvit cursurile primare în limba română la școala din satul natal. S-a calificat în profesia de lăcătuș[3] la Roman,[2] angajându-se la fabrica de zahăr din același oraș,[2] meserie pe care nu a practicat-o multă vreme.[3]
Între 1930 și 1937 a condus o grupare teatrală în Săbăoani unde erau interpretate piese proprii sau culese.[2] În 1938 a deschis un mic magazin.[2] O perioadă de timp a fost corespondentul ocazional al cotidianului Universul din București, apoi s-a întors în Moldova,[3][4] unde din 1948 a lucrat la o fabrică de mașini de treierat iar din 1952 a fost inginer șef[2] și lăcătuș[3] la fabrica de unt din Roman, de unde s-a pensionat la începutul anilor 1970.[2] A mai lucrat la Fabrica de țevi din Roman.[3]
Activitatea literarăModificare
Nu a putut să învețe ortografia maghiară,[3] scriindu-și astfel poeziile în graiului ceangăiesc nordic aparținând limbii maghiare, cu o ortografie românească.[2]
În timpul cât a locuit la Cluj a luat contact cu scriitorul Jenő Dsida, care l-a ajutat în 1935 să-și publice prima poezie în limba maghiară în ziarul local Keleti Újság.[3][2][4] Câteva luni mai târziu a publicat o poveste populară. Operele sale au atras atenția etnografilor și lingviștilor maghiari, în poeziile sale existând prezentarea vieții tradiționale din Săbăoani, prin utilizarea arhaismelor maghiare ale graiului ceangăiesc de nord.[2] În urma recomandării scriitorului József Méliusz, Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București, unde Méliusz era directorul departamentului în limba maghiară, a intenționat să-i publice un volum în anul 1959.[4]
A fost descoperit de jurnalistul de origine turcă Seif Eddine Shawkat (Széfeddin Sefket Tibor bej)(hu), despre care a scris într-o publicație. Ulterior, și József Faragó(hu) l-a menționat într-un articol din ziarul Utunk în 1956,[4] motiv pentru care poeziile sale au căpătat o notorietate mai mare.[3]
Poeziile sale, pe lângă valoarea lor estetică, sunt importante pentru că atestă o ruptură culturală față de Ungaria și Transilvania, datorată și unei lipse a unei educații în limba maghiară, situație prezentă și în restul satelor ceangăiești din Moldova. Astfel, nu a putut învăța să scrie în limba maternă. Pot fi observate mai multe particularități dialectale în poeziile sale: forma sonoră a cuvintelor, conjugarea, formele cuvintelor și semnificația lor, structura propoziției.[2] Deși știa și folosea litera și sunetul cs, în scrierile sale apare un înlocuitor. O trăsătură străveche a versetelor sale este absența frecventă a unor determinanți.[2]
Opere ale acestuia au fost publicate în Ungaria, România și Elveția.[5] Alte poezii i-au fost publicate în ziarele Adevărul, Steagul roșu etc. precum și în Tolna M. Népújság, Új Írás, Vigília și altele.[2] De-a lungul vieții a publicat peste 45 de poezii în ziare și reviste maghiare din Transilvania.[3] Conform propriilor declarații, a scris câteva mii de poezii în limba maghiară și română.[4] În limba română, în ziare a fost publicat doar ocazional.[4]
La cererea editurii Kriterion București, Attila T. Szabó(hu) și Árpád Farkas(hu) s-au ocupat de volumul planificat abia după moartea sa, intitulat Csángó stózs și publicat în 1986 la Budapesta.[4]
Asociația Culturală Ceangăiască „Lakatos Demeter” din Budapesta a fost înființată în 27 septembrie 1990.[6]
PublicațiiModificare
- Csángó strófák; ELTE–MTA Nyelvtudományi Intézet, 1986 (Magyar csoportnyelvi dolgozatok)
- Csángú strófák, selecție de poezii, Európai Protestáns Magyar Szabadegyetem, Berna, 1988, ISBN: 3-85421-027-2
- Búcsú az ifjúságtul; publicat de Győző Libisch, republicat de Pál Péter Domokos; Áramlat, 1992
- Csángú országba, poezii, povești și scrisori, vol. II, îngrijit de Győző Libisch, Asociația Culturală Ceangăiască „Lakatos Demeter”, Budapesta, 2003, ISBN: 963-206-453-4
TitluriModificare
- „Cavaler al Culturii Maghiare(hu)”, acordat postum la 22 ianuarie 2009.[7]
NoteModificare
- ^ a b c d Magyar Életrajzi Lexicon, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m lexikon.katolikus.hu. „Magyar Katolikus Lexikon > L > Lakatos”. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i arcanum.hu. „Lakatos Demeter, Mitica Lacatușu, családi neve Demeter László”. Accesat în .
- ^ a b c d e f g Balogh Edgár, Dávid Gyula; Romániai magyar irodalmi lexikon, I–IV. kötet (A-R), Kriterion Bukarest; Erdélyi Múzeum-Egyesület, Kolozsvár, 1981–2010 ISBN 963 200 508 2
- ^ Attila Hegyeli; Din Arini la Săbăoani, Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova, 2004, ISBN: 973-0-03492-3, pag. 45
- ^ Péter Halász; „Megfog vala apóm szokcor kezemtől...” Tanulmányok Domokos Pál Péter emlékére, Lakatos Demeter Egyesület. Budapest, 1993, pp. 169-173
- ^ vmmi.org, 24 ianuarie 2009. „A magyar kultúra lovagja: Bada István, Harmath Károly és Kátai Tibor”. Accesat în .