Discuție:Filippi

Grafie

Sesizarea problemei

Forma „Philippi” este utilizată în mai multe articole din limba română. Vă rugăm să verificați dacă forma propusă de dumneavoastră („Filippi”) este cea mai recomandabilă. Mulțumim. Pafsanias (discuție) 16 octombrie 2012 12:47 (EEST)

Cele mai multe traduceri ale denumirii direct din greacă o avem la diferitele versiuni ale Noului Testament, ca de exemplu:

"Pavel și Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinților întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: " - Biblia Ortodoxă Română (1936)

"Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toți sfinții în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: " - Biblia Română tradusă de Dumitru Cornilescu în 1921

"Pavel și Timoteus, sclavi ai lui Hristos Iesus, către toți sfinții în Hristos Iesus care sunt în Filippi împreună cu supraveghetori și servii: " - Noul Testament Traducerea Fidelă de Viorel Rațiu

Eu propun să utilizăm una din formele care deja există pentru că în limba Română se scrie cum se citește și nu există denumiri cu alfabetizarea "ph" pentru litera greacă "Φ" (fi). --FlorinCB (discuție) 16 octombrie 2012 13:18 (EEST)

Vă asigurăm că există numeroase cazuri de toponimice și antroponimice grecești intrate în limba română, în care litera Φ din alfabetul grec este transliterată ph. Pe lângă sursele invocate de dumneavoastră mai sus, ar fi utilă consultarea unor lucrări enciclopedice și a bibliografiei de specialitate (mai ales istoriografie, câtă vreme este vorba de un oraș istoric). Pafsanias (discuție) 16 octombrie 2012 13:54 (EEST)

Din moment ce numele provine de la Filip al II-lea al Macedoniei, logic este să se numească Filippi. De altfel, în limba română există numeroase personaje istorice cu numele Filip (transliterarea în limba română a grecescului Φίλιππος, a francezului Philippe, sau a englezului Philip). De asemenea, există și alte localități cu numele derivate din Filip (a se vedea de exemplu articolul Filipovo). --Bătrânul (discuție) 16 octombrie 2012 16:38 (EEST)

După cum ați afirmat și dumneavoastră, în altă parte, nu contează cum ni se pare nouă logic, ci cum este indicat în sursele de încredere. Pafsanias (discuție) 16 octombrie 2012 16:45 (EEST)

Corect. Deci aduceți dvs. (sau un alt utilizator) surse de încredere pentru transliterarea „Philippi” și după aceea modificați titlul prezentului articol. FlorinCB a adus mai sus câteva surse pentru Filippi, dar nu a știut cum să le citeze. Online am găsit (pentru Filippi): Situl arheologic Filippi și FILIPPI – ORASUL ANTIC, GRECIA / IULIE 2008. Probabil că mai sunt și alte pagini web. --Bătrânul (discuție) 16 octombrie 2012 16:58 (EEST)

Acuma ne-am încurcat cu totul. Dacă dumneavoastră considerați surse de încredere paginile web de mai sus, nu știu ce să mai spun. Sper să nu le urmați exemplul și în ceea ce privește celelalte aspecte ale limbii române (ortografie, gramatică, scriere fără diacritice). De menționat că Situl arheologic Filippi conține și forma Philippi.

Cât despre sursele invocate de FlorinCB, în două din ele apare forma Filipi. Propuneți și simplificarea geminatei pp, care nu apare de altfel nici în numele lui Filip? Localitățile din Bulgaria au fost transliterate după reguli referitoare la o altă limbă și nu au relevanță pentru această discuție. Dacă toate numele grecești ar fi fost preluate în limba română pe filieră slavă, ele ar fi arătat cu totul altfel. Pafsanias (discuție) 16 octombrie 2012 17:26 (EEST)

Pe web pot fi identificate și surse de încredere: [1] (vezi pp.192-201), [2] (vezi p.103), [3] (vezi p.49), [4] (vezi p.15).

Ajunge să putem da dovadă de discernământ. Pafsanias (discuție) 16 octombrie 2012 17:47 (EEST)

Nu cunosc în amănunțime normele de transliterare a numelor din limba greacă în limba română, dar nu văd de ce litera Φ din alfabetul grec să fie transliterată ph. Dimpotrivă, majoritatea covârșitoare a numelor cu Φ sunt transliterate cu f. Am rugat un filolog (și nu un philolog) să-și exprime punctul de vedere în această discuție - sper să o facă în curând.

Afirmați mai sus că „Localitățile din Bulgaria au fost transliterate după reguli referitoare la o altă limbă și nu au relevanță pentru această discuție”. Dacă transliterarea în limbile slave nu vă convinge, ce părere aveți de limbile derivate din latină? Cu excepția francezei, avem: es:Filipos (ciudad) (în spaniolă), it:Filippi (în italiană), ca:Filipos (în catalană) și pt:Filipos (în portugheză). --Bătrânul (discuție) 17 octombrie 2012 08:49 (EEST)

Nici transliterările cu „f” din alte limbi romanice citate de dumneavoastră, nici transliterarea cu „ph” din franceză, ori din germană, ori din engleză (ultimele două, deși nu sunt limbi romanice, tot din latină și-au împrumutat forma) nu au relevanță pentru această discuție, deoarece ele nu se referă la limba română. Aș prefera să nu deviem de la discuție și să ne menținem, pe cât posibil, în domeniul surselor de încredere, de la care am pornit. Trec cu vederea paranteza dumneavoastră tendențioasă de după cuvântul „filolog” și cred că intervenția oricui este binevenită în această discuție. Nu uitați că filologii, mai ales clasiciștii, sunt cei mai fervenți apărători ai grafiei cu „ph” – și au motivele lor. Pafsanias (discuție) 17 octombrie 2012 11:03 (EEST)

Deoarece „nu vedeți de ce litera Φ din alfabetul grec să fie transliterată ph”, aruncați vă rog o privire și pe următoarea sursă:

„În general, cu foarte puține excepții, am evitat, pentru limba greacă, folosirea literei f în transliterare, dat fiind că sunetul ce-i corespunde nu exista în această limbă.”

Florina Bechet (coord.), Toponimia mitică europeană, Editura Universității, București, 2010, ISBN 978-973-737-858-3

(Secțiunea: „Norme de transliterare”, p. 13) Pafsanias (discuție) 17 octombrie 2012 11:25 (EEST)

Surse de încredere

Bibliografie „Philippi”

• Eugen Cizek, Istoria Romei, Editura Paideia, București, 2002 (Colecția cărților de referință. Seria Istorii). ISBN 973-596-049-4

(capitolele: „Philippi și împărțirea lumii romane”, p. 210; „După Philippi”, p. 211) Pafsanias (discuție) 17 octombrie 2012 03:24 (EEST)

• Hadrian Daicoviciu, Dacii, Editura Hyperion, Chișinău, 1991,

(capitolul IV: „Dacia de la Burebista la Decebal”, p. 88) Pafsanias (discuție) 17 octombrie 2012 20:00 (EEST)

• Marea istorie ilustrată a lumii, Editura Litera Internațional, București, 2008, vol. 2, p. 26. Pafsanias (discuție) 18 octombrie 2012 10:04 (EEST)

Bibliografie „Filipi”

În "BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ" - Ediție jubiliară a Sfântului Sinod - Tipărită cu binecuvântarea și prefața Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București-2001. Versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, la pagina 1682, în „Introducere la Epistola către Filipeni”, apare textul: Filipi este vechiul oraș Krenides… Prin urmare, și el propune grafia Filipi. În plus, orașul Krenides apare în articolul despre care se discută în forma Crenides. Poate trebuie schimbată și aceasta. Pe de altă parte, cuvântul Philippi nu se găsește în DEX printre cuvintele care încep cu Ph. Se găsește în schimb un anume Philippos. --Miehs (discuție) 17 octombrie 2012 09:29 (EEST) .

Da, așa apare: Filipi. Ediția respectivă este disponibilă și online: Sfânta Scriptură: versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania.

Tot așa apare, pe lângă cele trei versiuni enumerate de FlorinCB, și în Biblia Ortodoxă online - versiunea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. --Bătrânul (discuție) 17 octombrie 2012 11:30 (EEST)

Mai sunt edițiile mai vechi din perioada de formare a limbii române moderne care folosesc această formă.

În Biblia de la București - 1688, cunoscută și sub numele de Biblia lui Șerban Cantacuzino, reprezintă prima traducere integrală a textului biblic în limba română, apare: "Pavel și Timoteiu, robii lui Iisus Hristos, tuturor sfinților în Hristos Iisus, celora care sînt în Filipi, împreună cu episcopi și diaconi:". Pafsanias (discuție)

În "Biblia de la Blaj" - 1795 apare: "Pavel și Timoteiu, slugile lui Iisus Hristos, tuturor sfinților pentru Hristos Iisus, celor ce sânt în Filipi, împreună cu episcopii și diiaconii:"

În "Biblia Nițulescu sau Biblia de la Iași, 1921", apare: "Pavel și Timoteiu, slujitori ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinților celor care sunt în Filipi, împreună episcopilor și diaconilor:" --FlorinCB (discuție) 18 octombrie 2012 08:40 (EEST)

Domnule FlorinCB: „Erudițierea” dumneavoastră „istorică-eccleziastică” este impresionantă și foarte convingătoare. Vă rog, însă, să înțelegeți că articolul de aici nu se referă la formula de adresare dintr-o scrisoare („epistolă”, „epistulă”, „carte” – spuneți-i cum doriți) a apostolului Pavel. Orașul Philippi a existat mult timp înainte de „Era Paleo-Creștină” și a reușit să supraviețuiască și după lectura acestei scrisori. După cum, Wikipedia trebuie să rămână o Enciclopedie liberă și să nu se transforme într-o versiune „diortosită” a istoriei universale. Pafsanias (discuție) 18 octombrie 2012 10:33 (EEST)

Bibliografie „Filippi”

Pe lângă Noul Testament “Traducerea Fidelă” și paginile de turism exemplificate de Bătrânul mai există lucrări în limba română care nu au simplificarea geminatei pp:

• Pagini Din Istoria Monahismului Ortodox În Revistele Teologice Din România, Carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Editura Bibliotecii Naționale A României, Editura Mitropolit Iacov Putneanu, 2011, I. Studii Și Materiale Despre Cultură Și Artă La Nivel General, p. 14, ISBN 978-973-8366-20-6 --FlorinCB (discuție) 18 octombrie 2012 12:07 (EEST)
• Explicarea Epistolei către Filippeni, de Arhiepiscopul Constantinopolului Ioan Chrisostom, p. 1, 7, 101. Aici arhiepiscopul citează: “Pavel și Timotheiu, slugile lui Iisus Christos, tuturor sfinților întru Christos Iisus celor ce sunt în Filippi, împreună cu episcopii și diaconii, char vouă și pace de la Dumnedeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Iisus Christos” (1, 1. 2). (p. 7) --FlorinCB (discuție) 18 octombrie 2012 12:08 (EEST)
• Acatistul Sântului Mucenic Policarp, ICOSUL 11, citat: "Bucură-te, că celor din Filippi epistolă de mult folos duhovnicesc ai scris;"--FlorinCB (discuție) 18 octombrie 2012 12:07 (EEST)
• Călătoriile Sfântului Apostol Pavel, Revista Flacăra, articol de Mihail Galatanu, .--FlorinCB (discuție) 18 octombrie 2012 12:07 (EEST)
• Noul Testament Traducerea Fidelă, Ed. III, Arad, 2008, de Viorel Rațiu, p. 221. care redă: “Pavel și Timoteos, sclavi ai lui Hristos Iesus; către toți sfinții în Hristos Iesus, cei fiind în Filippi împreună cu supraveghetorii și servii”. --FlorinCB (discuție) 21 octombrie 2012 12:35 (EEST)

Domnule Utilizator:FlorinCB: OK. Ne-ați convins pentru „Era Paleo-Creștină”. Haideți să o luăm și altfel. Să ne referim puțin și la „Era Romană”. Ați putea, eventual, să verificați, cu aceeași sârguință cărturărească, trimiterea pe care o faceți, în articol, la Plutarh, Vieți paralele, „Viața lui Brutus”? Sau la piesa „Iulius Cezar” a lui Shakespeare, din care ați citat „expresia populară”? Eu nu am la îndemână aceste texte, dar cred că ar merita să fie introduse câteva note bibliografice. Iar dacă, în traducerile acelea, găsiți forma „Filipi”, promit să mă dau bătut. Vă mulțumesc. --Pafsanias (discuție) 18 octombrie 2012 12:36 (EEST)

Vieți paralele, „Viața lui Brutus” de Plutarh, este disponibilă pe wikisource, în limba greacă, iar citatul preluat de Shakespeare este din cap. 36:"ὁ σὸς ὦ Βροῦτε δαίμων κακός• ὄψει δέ με περὶ Φιλίππους", traducere literară: "Eu sunt, Brutus! al tău demon răutăcios, dar mă vezi la Filippi."

JULIUS CAESAR 107 - Cf. Julius Caesar, IV. iii. 274-84 ; Life of Brutus (Viața lui Brutus), p. 163. a fost tradus în engleză: „The image answered him: 'I am thy A spirit till angel, Brutus, and thou shalt see me by the unared city of Philippi.' Then Brutus replied again, Brutus - and said: Well^{*the spirit presently vanished from him} I shall see thee then.'”

Din Vieți paralele de Plutarh este online o traducere la „Antonius”, “Demetrios”, “Comparație Între Demetrios și Antonius”, “Agis” și “Cato Cel Tânăr”, într-un document care nu include „Viața lui Brutus” dar folosește forma „Filippi” în „Antonius” și la sfârșitul lui „Cato Cel Tânăr”.--FlorinCB (discuție) 18 octombrie 2012 17:01 (EEST)

NU. Nu m-ați înțeles. Nu contest existența pasajului citat. Aș dori verificarea lui într-o traducere publicată în limba română - și nu traducerea propusă de dumneavoastră, în care puteți folosi orice formă vreți. Cui aparține traducerea de pe scribd a fragmentelor din Plutarh și unde a fost ea publicată? Vă mulțumesc.--Pafsanias (discuție) 18 octombrie 2012 17:33 (EEST)

Expresia preluată de Shakespeares: "(Mâine) la Filippi mă (vei) vedea (iar)", derivă nu din greacă ci din limba latină: „Tuus sum, inquit, Brute, malus genius; in Philippis me videbis.“ și anume din partea a II-a:„(Cras) Philippis (iterum) me videbis.“. Expresia devine în engleză: "To tell thee thou shalt see me at Philippi." (Ca să-ți spun, mă vei vedea / la Filippi / Mă vei vedea.). Aceasta poate ajută pentru găsirea unei lucrări tradusă și disponibilă online. --FlorinCB (discuție) 18 octombrie 2012 20:11 (EEST)

N-am înțeles: cine a scris în latină, Plutarh sau Shakespeares? --Pafsanias (discuție) 18 octombrie 2012 20:21 (EEST)

• Raymond Bloch, Jean Cousin: Roma și destinul ei, (trad. Barbu și Dan Slușanschi), Editura Meridiane, București, 1985, vol. II, p. 370. Citat: „Brutus și Cassius, ucigașii lui Cezar, sînt învinși și uciși la Filippi”. --Bătrânul (discuție) 18 octombrie 2012 15:34 (EEST)

DA, aceasta este o referință care mă poate face să-mi schimb opinia. --Pafsanias (discuție) 18 octombrie 2012 17:11 (EEST)

Comentarii

Transliterarea Filipi în context biblic/religios

Am observat de la bun început aceste exemple, extrase din textul Noului Testament. Nu contest existența lor. Rezerva mea este legată de faptul că Biblia nu poate deveni o normă de transliterare pentru întregul spațiu lingvistic (care include și folosirea laică a limbii) deoarece are particularitățile ei. Chiar în citatele furnizate de dumneavoastră apar numeroase cuvinte arhaizante, care dau farmecul specific al acestor texte, dar care cu greu ar putea fi considerate ca norme de folosire a cuvintelor în limba română (v. „diortosit”, „supraveghetorii și servii” pentru „episcopii și diaconii”).

În cazul numelor proprii (toponimice și antroponimice), care ne interesează aici, limbajul religios și exegeza biblică folosesc adesea forme care nu coincid cu cele uzuale. Un exemplu este caracterizarea Sfântului Nicolae drept „arhiepiscop și păstor al Mirelor”, care a păstorit în „Mira Lichiei” (Μύρα Λυκίας). Acest tip, care poate fi foarte familiar în context religios, nu s-a impus dincolo de limitele acestui context. Mira (sau Myra) este un nume feminin singular, cu genitivul „Mirei”, dar nu pluralul „Mirelor” (după cum nu spunem „Delfilor”, „Locrilor” și – revenind la orașul nostru - „Filipilor”, deși toate aceste nume de orașe au la origine forme de plural).

Situația devine și mai problematică datorită faptului că, în mod tradițional, Biserica folosește norme de transliterare care se bazează pe lectura neogreacă (postbizantină) a limbii grecești și nu pe lectura erasmică, folosită în spațiul laic. Unele transliterări de nume devin astfel greu de recunoscut pentru vorbitorul de rând. Sfântul Diomede din Tars (martir, pentru Biserica Ortodoxă – mucenic, pentru Biserica Unită) apare în calendarul sfinților sub numele Diomid. Nu este nimic greșit aici, dar utilizarea bisericească a acestui nume nu poate deveni o normă pentru transliterarea numelui antic grec Diomede (Diomedes).

De aceea consider că trebuie cercetat în ce măsură, transliterarea Filipi (Filippi) s-a încetățenit și dincolo de contextul bisericesc (în care sunt incluse și Dicționarul religios și paginile web ale bisericii, ori cele de turism religios, etc.). Pafsanias (discuție) 17 octombrie 2012 12:45 (EEST)

Derivare eponimică

Întrucât la începutul acestei discuții a fost invocat argumentul existenței în limba română a formei „Filip”, pentru numele regelui eponim al orașului, aș dori să adaug un scurt comentariu:

Faptul că numele orașului provine de la numele lui Filip al II-lea al Macedoniei (în formulare mai riguroasă: din forma greacă antică a acestui nume, Philippos) nu ne constrânge să aplicăm aceleași forme și pentru numele de persoană (antroponimic) și pentru numele de oraș (toponimic) derivat. Există numeroase exemple în care cele două categorii evoluează independent. Numele împăratului roman care a întemeiat orașul Adrianopol(e) este Hadrian și nu este necesară modificarea grafiilor tradiționale, doar pentru a asigura uniformizarea onomasticii. Numele regilor elenistici ai Egiptului este redat în română ca Ptolemeu (din Ptolemaios, cu reducerea diftongului ai), dar numele mai multor orașe întemeiate de ei este redat Ptolemaida (cu păstrarea diftongului). Numele zeului grec este Dionis, dar numele orașului care-i era dedicat (actualul Balcic) este Dionysopolis. Numele eroului eponim al Siciliei este Sikelos (în greacă) și Siculus (în latină), etc. Pafsanias (discuție) 17 octombrie 2012 13:58 (EEST)

Trimiteri la DEX

Trebuie făcută distincția între DEX-ul propriu-zis, care nu conține nume proprii și nu ne poate lămuri despre scrierea cuvântului care ne interesează și DEX online, care este o colecție de dicționare (printre ele și un Dicționar religios, un Dicționar mitologic, un Dicționar enciclopedic) și care a produs rezultatul căutării pe care l-ați citat. Valoarea fiecăruia din aceste dicționare trebuie judecată separat, în funcție de sfera lingvistică la care se aplică.

Lista cuvintelor care încep cu „ph” nu demonstrează nimic, decât cel mult că „Philippi” nu a fost inclus în vreunul din acele dicționare. Ea poate fi folosită, dimpotrivă, de utilizatorul Utilizator:FlorinCB pentru a se convinge că există destule „alfabetizări”, în limba română, în care litera „Φ” este redată ca „ph”. Iar exemplul referitor la „Philippos”, din Dicționarul religios, nu dovedește decât că – nici măcar în această sferă terminologică – nu există unanimitate cu privire la transliterarea numelor proprii.

Dacă totuși nu sunteți convinși, consultați și lista ocurențelor cuvântului „Filipi” și veți vedea că singurul loc în care apare este Dicționarul religios din 1994 (vezi mai sus, context religios). Pafsanias (discuție) 17 octombrie 2012 16:11 (EEST)

Încheiere

Deși nu sunt absolut convins, sunt de acord cu menținerea titlului articolului în forma propusă de FlorinCB („Filippi”) și propun următoarele două acțiuni suplimentare, care să valorifice eforturile depuse de noi toți pe această pagină de discuție:

• Extinderea textului introductiv al articolului (definiție), sub forma: „Filippi (în greaca antică Φἱλιπποι, Philippoi), transliterat uneori în limba română și ca Philippi sau Filipi, a fost un oraș...” etc.
• Introducerea unor note explicative la fiecare din aceste variante ale numelor, cu citarea câtorva lucrări reprezentative, pentru a se putea înțelege sfera lingvistică în care sunt folosite predominant.

Mulțumesc. --Pafsanias (discuție) 18 octombrie 2012 20:37 (EEST)

De acord cu cele de mai sus. Eventual, s-ar putea introduce o secțiune separată despre nume, intitulată de exemplu Etimologie, în care, pe lângă informații de tipul „cetatea și-a luat numele de la Filip al II-lea al Macedoniei...”, să fie enumerate variantele de transliterare în limba română, să se explice de ce există aceste variații în transliterare, ce spun specialiștii despre variantele respective etc. --Bătrânul (discuție) 19 octombrie 2012 07:13 (EEST)

Iar pentru cei care vor căuta cuvântul Philippi, există deja un redirect spre Filipi, ceea ce înlătură o bună parte din confuzie. --Miehs (discuție) 19 octombrie 2012 07:53 (EEST)

Eu propun ca textul de incepere al articlului să fie extins sun forma: „Filippi (în greaca antică Φἱλιπποι, Filippoi , alfabetizat Filippi [referințe], uneori în limba română și ca Philippi [referințe] sau Filipi [referințe]), a fost o cetate antică ...” cu referințe cum a propus Pafsanias. Menționez aici că o tranducere transliterată de obicei se referă la eliminarea formei fonetice din limbajul original prin traducerea cuvântului, ca de exemplu cuvântul ebraic: șavat devine "transliterat": sâmbătă, și "alfabetizat" ori "romanizat" devine: sabat. --FlorinCB (discuție) 19 octombrie 2012 11:12 (EEST)

În limba română cuvântul „alfabetizat” are cu totul alt sens decât cel presupus de dvs. În dicționarele de care dispun: a alfabetiza, vb. I. tranz. = 1) a învăța să citească și să scrie; 2) a pune în ordine alfabetică. --Bătrânul (discuție) 19 octombrie 2012 12:10 (EEST)

La sensul, a pune în ordine alfabetică, se aranjează literele în ordinea alfabetului sursă (care se alfabetizează ori se transcrie) indicând direcția de citire, stânga-dreapta ori dreapta-stânga, după care se indică pentru fiecare literă pronunția în alfabetul destinație alături de o literă sau alături de o grupare de litere propusă pentru redarea literei din alfabetul sursă. Se obișnuiește ca cuvântul "alfabetizare" să fie folosit ca aluzie la felul cum am ales literele în alfabetul destinație, la alfabetizarea adoptată într-o limbă romanică care folosește diacritice, dar în general nu are sensul acesta nici în alte limbi. --FlorinCB (discuție) 21 octombrie 2012 11:37 (EEST)

Addenda et corrigenda

Addenda

Bibliografie suplimentară

Includ aici o bibliografie preluată de pe Wikipedia în limba franceză (articol de calitate), cu mici modificări. Cred că este prea lungă pentru a fi inclusă în articolul din limba română (cel puțin în faza actuală), dar s-ar putea dovedi utilă pentru dezvoltarea lui. --Pafsanias (discuție) 26 octombrie 2012 22:03 (EEST)

BIBLIOGRAFIE PHILIPPI

a. Generalități Anna Avraméa, Tabula Imperii Romani. K-35. 1, Philippi, Atena, 1993. Paul Collart, Philippes ville de Macédoine de ses origines jusqu'à la fin de l'époque romaine, Paris, 1937. Charalambos Bakirtzis, H. Koester (ed.), Philippi at the Time of Paul and after His Death, Harrisburg, 1998. Chaïdo Koukouli-Chrysanthaki, „Colonia Iulia Augusta Philippensis”, pp. 5-35. Charalambos Bakirtzis, „Paul and Philippi : The Archaeological Evidence”, pp. 37-47. Helmut Koester, „Paul and Philippi : The Evidence from Early Christian Literature”, pp. 49-65. Allen Dwight Callahan, „Dead Paul : The Apostle as Martyr in Philippi”, pp. 67-83. Giorgos Gounaris, Emmanouil Gounaris, Philippes, Guide archéologique, Salonic, 2004. Chaïdo Koukouli-Chrysanthaki, Charalambos Bakirtzis, Philippi, Atena, ediția a 2-a, 1997. Dimitrios Lazaridis, Οι Φίλιπποι, Salonic, 1956. Dimitrios Lazaridis, Φίλιπποι. Ρωμαϊκή αποικία, Ancient Greek Cities 20, Atena, 1973. Paul Lemerle, Philippes et la Macédoine orientale, Paris, 1945. P. Pilhofer, Philippi, Band II, Katalog der Inschriften von Philippi, Tübingen, 2000. Michel Sève, „De la naissance à la mort d'une ville : Philippes en Macédoine (IVe siècle – VIIe siècle ap. J.-C.) », Histoire urbaine no. 1, juin 2000, pp. 187–204. b. Călători și primii savanți Pierre Belon, Les observations de plusieurs singularités et choses mémorables trouvées en Grèce, Asie, Judée, Égypte, Arabie et autres pays étranges, rédigées en trois livres, Paris, 1588. E. Cousinéry, Voyage dans la Macédoine : contenant des recherches sur l'histoire, la géographie, les antiquités de ce pays, Paris, 1831. Henri Daumet et Léon Heuzey, Mission archéologique de Macédoine, Paris, Librairie Firmin Didot, 1876, pp. 49-96. G. Perrot, „Daton, Néapolis, les ruines de Philippes”, Revue archéologique, 1860, II, pp. 45-52, 67-77. J. Strzygowski, „Die Ruine von Philippi”, Byzantinische Zeitschrift 11, 1902, pp. 473-492. c. Perioada macedoneană și elenistică Claude Vatin, „Lettre adressée à la cité de Philippes par ses ambassadeurs auprès d'Alexandre le Grand”, Πρακτικά του Η´ Διεθνούς Συνεδρίου Ελληνικής και Λατινικής Επιγραφικής, vol. I, Atena, 1984, pp. 259-270. d. Perioada romană V. A. Abrahamsen, The rock reliefs and the cult of Diana at Philippi, Cambridge, 1986. V. A. Abrahamsen, Women and worship at Philippi : Diana/Artemis and other cults in the early Christian era, Portland, 1995. Lukas Bormann, Philippi. Stadt und Christengemeinde zur Zeit des Paulus, NT.S. 78, Leiden/New York/Köln, 1995. Paul Collart, „Le sanctuaire des dieux égyptiens à Philippes”, BCH 53, 1929, pp. 70-100. Henri Ducoux, Paul Lemerle, „L’acropole et l’enceinte haute de Philippes”, BCH 62, 1938, pp. 4-19. Pierre Ducrey, „Philippes. Reliefs rupestres”, BCH 94, 1970, pp. 809-911. Pierre Ducrey, „Des dieux et des sanctuaires à Philippes de Macédoine”, Comptes et inventaires de la cité grecque, Denis Knœpfler (ed.), 1988, pp. 207-213. Fanoula Papazoglou, „Le territoire de la colonie de Philippes”, BCH 106, 1982, pp. 89-106. Fanoula Papazoglou, „Les villes de Macédoine à l'époque romaine”, BCH, Supplément 16, Atena-Paris, 1988. Jacques Roger, „L’enceinte basse de Philippes”, BCH 62, 1938, pp. 20-41. Michel Sève, Patrick Weber, „Le côté nord du forum de Philippes”, BCH 110, 1986, pp. 531-581. Michel Sève, Patrick Weber, „Un monument honorifique au forum de Philippes”, BCH 112, 1988, pp. 467-479. Michel Sève, Recherches sur les places publiques dans le monde grec du Ier au VIIe siècle de notre ère : l’exemple de Philippes, thèse Paris X Nanterre, 1989 p. 590 (sur microfiche). Michel Sève, „Philippes : une ville romaine en Grèce”, L’espace grec, Cent cinquante ans de fouilles de l’École française d’Athènes, Roland Étienne (ed.), Paris, 1996, pp. 88-95. e. Perioada romană târzie V. A. Abrahamsen, „Bishop Porphyrios and the city of Philippi in the early fourth century”, Vigiliae Christianae 63, 1989, pp. 80-85. Charalambos Bakirtzis, Το επισκοπείον των Φιλίππων, in Η Καβάλα και η περιοχή της, Β´ τοπικό συμπόσιο, Kavala, 1980, pp. 149-157. Charalambos Bakirtzis, Η ημέρα μετά την καταστροφή στους Φιλίππους, Η καθημερινή ζωή στο Βυζάντιο, Πρακτικά του Α´ Διεθνούς Συμποσίου, Atena, 1989, pp. 695-710. Charalambos Bakirtzis, „The End of Antiquity in Eastern Macedonia”, ‘’Ancient Macedonia 6th International Symposium’’, Salonic, Institute of Balkan Studies, vol. 2, 1999, pp. 123-128. Denis Feissel, „Recueil des inscriptions chrétiennes de Macédoine”, BCH Supplément 8, Atena, 1983. Vasso Penna, „Monnaies des fouilles de Philippes”, Αρχαιολογικόν Δελτἰον 32, 1977, pp. 39-64. Stylianos Pelekanidis, Η έξω των τειχών παλαιοχριστιανική βασιλική των Φιλίππων, AE 1955 [1961], pp. 114-179. Stylianos Pelekanidis, „Οι Φίλιπποι και χριστιανικά μνημεία τους”, in Μακεδονία- Θεσσαλονίκη. Αφιέρωμα τεσσερακονταετηρίδος, Salonic, 1980, pp. 101-125. Stylianos Pelekanidis, „Η κατά την παράδοση φυλακή του Αποστόλου Παύλου στους Φιλίππους”, in Η Καβάλα και η περιοχή της, Α´ τοπικό συμπόσιο, Salonic, 1980, pp. 427-435. Charalambos Pennas, „Παλαιοχριοστιανικές ταφές στους Φιλίππους”, in Η Καβάλα και η περιοχή της, Α´ τοπικό συμπόσιο, Salonic, 1980, pp. 437-444. P. Pilhofer, Philippi, Band I, Die erste christliche Gemeinde Europas, Tübingen, 1995. A. Santoriello, M. Vitti, „Il paesaggio agrario del territorio della Colonia Victrix Philippensium”, Ancient Macedonia, 6th International Symposium, vol. 2, Institute of Balkan Studies, Salonic, 1999, pp. 987-1001. f. Perioada bizantină Yannis Karayannopoulos, L'inscription protobulgare de Direkler, Comité National Grec des études du Sud-Est européen, Centre d'études du Sud-Est européen, no. 19, Atena, 1986. Eutychia Kourkoutidou-Nikolaïdou, „Φίλιπποι. Από την παλαιοχριστιανική στη βυζαντινή πόλη”, Διεθνές Συμπόσιο Βυζαντινὴ Μακεδονία 324-1430 μ. Χ., Μακεδονική Βιβλιοθήκη 82, Salonic, 1995, pp. 171-182. Eutychia Kourkoutidou-Nikolaïdou, „Το επισκοπείο των Φιλίππων στον 6ο αι.”, in Μνήμη Μανόλη Ανδρόνικου, Salonic, Εταιρεία Μακεδονικών Σπουδών, 1997, pp. 115-125. Paul Lemerle, „Le château de Philippes au temps de Nicéphore Phocas”, BCH 61, 1937, pp. 103-108.

Adaug mai jos o bibliografie preluată de pe site-ul programului arheologic greco-francez de la Dikili Tash, în așteptarea zilei când cineva va putea scrie un articol despre această așezare pe ro.wikipedia. --Pafsanias (discuție) 6 noiembrie 2012 23:38 (EET)

Bibliografie mutată la Discuție:Dikili Taş, unde s-ar putea dovedi mai utilă. --Pafsanias (discuție) 16 iulie 2013 01:28 (EEST)

Filmografie

Intenționez să introduc o legătură externă către acest film documentar din 2012, realizat de National Geographic, în articolul Bătălia de la Philippi, unde este exact „pe subiect”:

• Imperii în război: Philippi

Dacă aveți timp și răbdare, merită să-l vizionați. Mă întreb dacă l-am putea include și la legăturile externe de pe articolul nostru. Am observat că nu prea există astfel de trimiteri pe Wikipedia în limba română. Sunt aproape sigur că este piratat. Credeți că acest lucru ridică vreo problemă? --Pafsanias (discuție) 26 octombrie 2012 23:00 (EEST)

Am discutat chestiunea cu Ionutzmovie și m-a lămurit, cu trimiteri la politica Wikipedia, că nu se recomandă introducerea acestui gen de legături externe în articole. Poate rămâne, însă, aici, pentru cei care doresc să se documenteze și pe altă cale. Adaug legătura și pe pagina de discuție de la articolul „Bătălia de la Philippi”. Cine știe, poate că unii se informează mai repede din astfel de surse, decât din lectura lucrărilor de specialitate? --Pafsanias (discuție) 31 octombrie 2012 23:13 (EET)

Adaug o legătură către un alt film documentar, realizat de Televiziunea Greacă (EPT):

• Αρχαιολογικές Ξεναγήσεις: Αρχαίοι Φίλιπποι din seria Vizite arheologice, episodul Philippi în antichitate

Nefiind tradus în română, mă tem că nu merită să fie introdus în articol, deși, spre deosebire de filmul documentar de mai sus al National Geographic, nu este piratat, ci provine de pe un site oficial. Nu cred, însă, că există suficienți cititori de limbă română care să reziste să asculte comentariul în limba greacă, chiar dacă imaginile sunt frumoase și grăitoare de la sine (nu mă refer, desigur, la FlorinBC, care ne-a dovedit că citește greaca și de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, precum și în toate alfabetele posibile). --Pafsanias (discuție) 1 noiembrie 2012 23:44 (EET)

Corrigenda

Lidia (Lydia)

FlorinCB: Unde ați găsit dvs. că Lidia (cea botezată de Pavel) a fost „comerciantă de papură” (plantă necomestibilă)? Eu n-am găsit decât „vânzătoare de purpură” (Cornilescu) sau „vânzătoare de porfiră” (Anania) - ambele se referă la un pigment, sau stofa vopsită cu el. Vă rog să verificați (dvs. vă pricepeți mai bine la coșenile și coloranți). --Pafsanias (discuție) 27 octombrie 2012 01:32 (EEST)

Am preluat de la articolul în spaniolă: "comerciante de púrpura" și am tradus cu "comerciantă de papură", din grabă, fără să mai verific cuvântul în context. Este vorba de un cuvânt neo-grec: porfuropōlis (por-fu-ro-p'-o-lis), feminin, al unui compus din porfura (din neo-lat: porfiră) și (gr. poleo, pelomai - schimb, troc, bater, ș.a.); lat. "purpuraria" - purpurărie, adică o femeie negustoare cu veșminte de purpură: Ceea ce însemnă că în loc să mă gândesc la coșulețul lui Moise trebuia să mă gândesc la "purpura" din "L-au dezbrăcat de purpură (gr. porfura) și L-au îmbrăcat cu hainele Lui" (din Evanghelia după Marcu). Deși este același cuvânt cu crimson, contextul și traducerea în latină arată că ar fi vorba de comerț ambulant cu stofă fină purpurie a cărei nume care face aluzie la culoarea colorantului. --FlorinCB (discuție) 28 octombrie 2012 00:03 (EEST)

„Lat. "purpuraria" - purpurărie, adică o femeie negustoare cu veșminte de purpură” - nu poate fi „purpurărie” (atelier de fabricație), ci eventual „purpurăreasă”, dar nu contează, câtă vreme nu intenționați să introduceți cuvântul în articol. Insistați pe traducerea „comerciantă” pe care văd că nu ați corectat-o? Mie mi se pare deplasată în context... „Vânzătoare” sau „negustoare” mi se par mai potrivite. --Pafsanias (discuție) 28 octombrie 2012 01:09 (EEST)

Regatul odris

Sîmbotin: Puteți verifica, încă o dată, referința la Peter N. Stearns (ed.), The Encyclopedia of World History, 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001 (nota 1) care susține că așezarea Crenides a fost cucerită de la Regatul odris? Face trimitere la vreo sursă? Eu am căutat peste tot și nu am găsit decât că așezarea Crenides era amenințată de către traci și de aceea a făcut apel la protecția lui Filip al II-lea. S-ar putea să fie vorba de o neînțelegere. Mulțumesc. --Pafsanias (discuție) 27 octombrie 2012 02:45 (EEST)

Așa am găsit în enciclopedia respectivă:

358: The Athenians, involved in fighting the Odrysae in Thrace, made peace with the Macedonians. Macedonia gave up its claim to Amphipolis, and Athens promised to turn over Pydna...

357: Philip of Macedon captured Amphipolis but, instead of turning it over to Athens, granted it independence. Over the winter, he also conquered and kept Pydna. Making a treaty with Olynthus against Athens, Philip also took the city of Crenides from the Odrysae and renamed it Philippi.

Ar fi două ipoteze:

• M-am înșelat eu, traducând took the city of Crenides from the Odrysae prin a reușit să cucerească și Crenides de la Regatul Odris.
• Odrișii, profitând de conflictele din zonă și fiind deja în război cu atenienii, să fi cucerit Filippi cândva, înainte de 357 î.Hr. --Bătrânul (discuție) 27 octombrie 2012 07:48 (EEST)

Eu nu exclud aici o a treia posibilitate:

• Autorilor enciclopediei cronologice de mai sus le-a „scăpat”, din grabă, această exprimare neclară.

Nu vă puteți închipui cât de des se întâmplă acest lucru. Îl numesc lapsus calami, ca să sune mai academic, dar în esență nu este decât o greșeală. Chiar și în lucrarea lui Raymond Bloch și Jean Cousin pe care ați citat-o în Bibliografia la Filippi, se spune că „Brutus și Cassius [...] sînt [...] uciși la Filippi”, deși toată lumea știe că ambii s-au sinucis. După cum spunea un profesor al meu din Franța, „même les meilleurs ont des mauvais moments”... --Pafsanias (discuție) 27 octombrie 2012 19:59 (EEST)

Plutarh și Shakespeare

FlorinCB: Nu știu dacă ați avut timp să vă ocupați de „expresia populară” pe care o citați (din Shakespeare sau Plutarh, rămâne să vă hotărâți) ca „Ne revedem la Filippi”. Aș avea trei observații:

1. Expresia nu mi se pare deloc „populară” (cel puțin în cultura română), nici în sensul de „folclorică” (ea este cu siguranță „cultă”), nici în sensul de „cunoscută, cu mare popularitate” (este mai degrabă rară și livrescă, dacă este folosită undeva, eu nu-mi amintesc să o fi întâlnit vreodată...)
2. Ar trebui introdusă o referință la o traducere în limba română. Eu am găsit pe web doar o sursă secundară, pe care v-am indicat-o mai sus (Marta Lucia RIZEA, „Politica și retorica în Iuliu Cezar de William Shakespeare”, pp. 192-201 vezi p. 196) dar acolo apare citată ușor diferit și cu grafia „Philippi”.
3. Pasajul din articol este introdus oarecum abrupt în contextul secțiunii despre „Epoca romană”. Poate că ar trebui plasat într-o secțiune separată, să zicem „Paremiologie”, unde am putea discuta și expresia proverbială din greaca veche Δάτον αγαθών και αγαθών αγαθίδας.

--Pafsanias (discuție) 3 noiembrie 2012 01:49 (EET)