Discuție:Mecanică cuantică

Ultimul comentariu: acum 3 ani de Victor Blacus în subiectul Formulare vaga
Articolul Mecanică cuantică este un subiect de care se ocupă Proiectul Fizică, o inițiativă de a construi o listă cuprinzătoare și detaliată cu informații despre fizică Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
NeclasificatAcest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate.
NeclasificatAcest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

(adus de la Discuție:Fizică cuantică) modificare

nu sunt expert in fizica, dar am impresia ca articolul mecanică cuantică și articolul de față trebuie unite, pentru ca au aceeași temă--Arado 17 aprilie 2006 01:46 (EEST)Răspunde

Cuanta Planck modificare

Mecanica si respectiv fizica cuantica are la baza cuanta de actiune h, constanta universala descoperita (teoretic, ca o ipoteza) pe la 1900 de catre Max Planck. --193.230.189.20 23 august 2007 13:44 (EEST)astrongheorghe.23.08.2007.Răspunde

Nelămuriri . . . modificare

Se afirmă:

Fondatorii mecanicii cuantice au fost Werner Heisenberg și Erwin Schrödinger. Contribuții importante au adus Max Born, Pascual Jordan, Wolfgang Pauli, Niels Bohr, Paul Dirac și John von Neumann. Aceste concepte de bază ale mecanicii cuantice au fost elaborate între 1926 și 1935.

Din listă celor care au contribuții importante lipsește Louis De Broglie. Acolo unde apare Bohr, ar trebui să apară și De Broglie, după mine.

Am modificat textul articolului, adăugând precizarea în paranteze că gravitonul este totuși o particulă IPOTETICĂ momentan, și nu una dovedit reală. Ideea că trebuie să existe o particulă de interacție și pentru gravitație, se bazează pe o analogie, care poate să fie confirmată de viitor dar poate să fie și infirmată. De pe acum deja sunt câteva argumente care sugerează că gravitația este un tip special de interacție, provocată de deformarea spațiu-timpului, drept pentru care o astfel de particulă (gravitonul), dacă există, ea nu evoluează în spațiu și în timp, ci este constituenta spațiului și timpului însuși (Stéphane Durand, C.R.Math. - U.Mtl, http://www.crm.umontreal.ca/~durand/liber.html ).

Remus Octavian Mocanu 4 decembrie 2007 01:55 (EET)Răspunde

Louis de Broglie e menționat, la locul lui (1924) în textul ordonat cronologic. El nu e un fondator al mecanicii cuantice, la nivelul celor trei „grei” Heisenberg-Schrödinger-Dirac; e însă cel care a formulat ipoteza dualității particulă-undă, de la care a plecat Schrödinger să caute „unde de materie”.
Gravitonul n-are nicio legătură cu mecanica cuantică; locul lui e la teoriile cuantice relativiste. Să nu perpetuăm eroarea de a pune tot ce e cu cuantic în oala mecanicii cuantice -- care studiază doar procesele în care numărul de particule rămâne constant. -- Victor Blacus (discuție) 25 mai 2012 14:14 (EEST)Răspunde

Mecanică cuantică modificare

(adus de la Discuție Proiect:Mecanică cuantică ca o copie, fără ștergerea textului „sursă”, --Zsolt (discuție) 25 mai 2012 10:33 (EEST))Răspunde

Am rescris de la zero.

Cu ocazia asta am constatat că Format:Mecanică cuantică nu servește la nimic și l-am înlocuit prin caseta de navigare simplă Format:Fizică cuantică. Am trecut acolo articolele relevante din Categorie:Fizică cuantică și subcategorii. Dar numai pe cele relevante: nu tot ce zboară se mănâncă și nu orice articol care conține cuvântul cuantic(ă) e mecanică sau teorie cuantică.

Apar acolo niște titluri roșii: sunt articole de care e nevoie în primul rând, fiindcă sunt humus din care pot crește altele. Dar același lucru se poate spune și despre alte titluri roșii care nu sunt trecute acolo. -- Victor Blacus (discuție) 20 mai 2012 23:34 (EEST)Răspunde

De acord. Formatul eliminat, care, în afara aspectului grafic discutabil, nu aducea nimic relevant, se impunea de mult la o „reformare”, de fapt, întreaga pagină trebuia „agiornalizată”; tema pisicii lui Schrödinger , de exemplu, cu toate că abordează o problemă filozofică serioasă, nu cred că poate să facă parte din headline-urile subiectelor centrale ale cuanticii.
Consider că rescrierea articolului, în stilul termodinamicii, este un pas făcut înainte, în direcția unor clarificări de conținut, structură, terminologie și de formă.
Odată construit „atractorul” subiectelor de mecanică cuantică, se va putea construi, „de jos în sus”, toate acele „item”-uri care sunt indispensabile înțelegerii teoriei cuantice în general, și a mecanicii cuantice clasice, în mod special.
Sigur, greul „travaliului” de-abia începe!
Ar mai fi nevoie de câțiva colaboratori, cunoscători ai subiectelor despre care discutăm.
Victor, felicitări !
--Zsolt (discuție) 21 mai 2012 14:10 (EEST)Răspunde

Mentenanță modificare

Cred că structura la obiect și limbajul concis al articolului, în prezenta variantă, trebuie păstrate; ici-colo nu ar strica să facem referiri sumare la confirmările experimentale ale diverselor modele teoretice. De asemenea, ar fi benefic dacă am „înroși” acele noțiuni, concepte, personalități ale „științelor cuantice”, etc., care în viitor ar merita să aibă un articol.

  • în limita timpului de care dispun, am început să citesc și să fac anumite corecturi și adăugiri minore; ar fi de preferat ca alții să (re)verifice contribuțiile mele pentru a ajunge la un consens în ce privește „evoluția” articolului.
  • am identificat câteva „legături roșii”, la care se referea Victor, ce sunt de maximă importanță:
Măsurabilă, Observabilă, Variabile ascunse, Inegalitățile Bell, Operator hermitic, Operator unitar, Pascual Jordan, etc.
  • ideal ar fi dacă am putea stabili un consens asupra notațiilor care să devină „universale” pentru toate articolele cu subiecte legate de „cuantică”. Tehnic, e foarte greu de realizat un asemenea consens, dar merită încercat. Consider că primează notațiile din lucrări academice românești (Țițeica, Florescu sau traduceri din limbi străine, publicate de Editura Academiei, Editura Științifică și Enciclopedică, sau de Editura Tehnică )
  • reiterez aici părerea mea, exprimată mai sus, că „ar mai fi nevoie de câțiva colaboratori...”. Doi sunt foarte puțini pentru un asemenea proiect.
  • în foarte puținul meu timp liber voi încerca să rezolv problemele „stringente” ale articolului, însă mă aștept la „confirmări” (sau „infirmări”) „externe”, vorba lu` Einstein :-)...

Aștept așadar reacțiile colegilor.--Zsolt (discuție) 25 mai 2012 12:12 (EEST)Răspunde

Vorbeai de notații. Pentru funcția de undă recomand   și nu   În privința asta nu-l urmez pe Țițeica: el a păstrat notația școlii Heisenberg, dar astăzi psi majuscul se folosește rar, în situații mai speciale. Pentru funcțiile proprii recomand   și nu   Nu insist pe uniformizarea între articole, dar eu cer pentru mine libertatea de a scrie așa acolo unde am contribuție majoră. Folosirea simultană, în același articol, de psi majuscul și minuscul duce la confuzii. -- Victor Blacus (discuție) 27 mai 2012 22:59 (EEST)Răspunde
Mersi pentru observații. Ai dreptate. Deci, în cele doua chestiuni de notații vom folosi de acum înainte notația „psi mic”, pentru funcția de undă, iar pentru funcțiile proprii: „u, v, w,...”, eventual indexați, dacă e nevoie. Când am redactat „draft”-urile, m-am ghidat după Țițeica, în ideea de a păstra un anume fel de „ortodoxism scriptic” pe interfața literatură tipărită/sursă digitală în spațiul de limba română. E puțină „muncă de reformare”, dar, asta e...:-)--Zsolt (discuție) 28 mai 2012 13:08 (EEST)Răspunde
Altă chestiune: pentru operatorii „vectoriali” diferențiali, să folosim notațiile  ,  , etc., sau simplu:  ,   , eventual:  ,   ( ), etc.?
Eu vectorii i-am scris bold, fără săgeată deasupra. Optez pentru   și  , în defavoarea celorlalte variante. Sunt notațiile predominante în textele moderne, inclusiv și mai ales cele de electrodinamică (articol care va trebui și el scris cândva, dar despre asta vorbim cu răgaz altădată). -- Victor Blacus (discuție) 30 mai 2012 13:08 (EEST)Răspunde

Numărul postulatelor si principiilor mecanicii cuantice modificare

Exista divergente intre anumite surse legate de numarul principiilor si postulatelor (5 sau 6 sau poate mai multe). Ar fi util de clarificat acest aspect.--188.26.22.131 (discuție) 14 octombrie 2013 19:38 (EEST)Răspunde

Confirmarea experimentală a interpretării statistice modificare

Ar fi utile niste exemple de experimente care sustin confirmarea experimentală a interpretarii statistice.--188.26.22.131 (discuție) 14 octombrie 2013 19:49 (EEST)Răspunde

Interpretarea statistica propusa de Max Born este un aspect procedural care nu poate fi direct verificat experimental. Utilizatorul Victor Blacus a indepartat in mod nemotivat eticheta nc care solicita o citare care ar sustine totusi respectiva asertiune privind interpretarea statistica.--188.26.22.131 (discuție) 15 octombrie 2013 11:28 (EEST)Răspunde

Pe nicio alta versiune in limbi straine nu se gaseste o astfel de afirmatie care poate fi categorisita ca wishful thinking.--188.26.22.131 (discuție) 15 octombrie 2013 11:31 (EEST)Răspunde

De asemenea nu pot fi fundamentate teoretic aspecte euristice care au iesit din mintile lui Born si Heisenberg.--188.26.22.131 (discuție) 15 octombrie 2013 11:34 (EEST)Răspunde

Se poate mentiona interpretarea statistica dar nu cu afirmatii hazardate. Se poate introduce paragraful de la en.wp (tradus bineinteles):

The earliest versions of quantum mechanics were formulated in the first decade of the 20th century. At around the same time, the atomic theory and the corpuscular theory of light (as updated by Einstein) first came to be widely accepted as scientific fact; these latter theories can be viewed as quantum theories of matter and electromagnetic radiation, respectively. Early quantum theory was significantly reformulated in the mid-1920s by Werner Heisenberg, Max Born and Pascual Jordan, who created matrix mechanics; Louis de Broglie and Erwin Schrödinger (Wave Mechanics); and Wolfgang Pauli and Satyendra Nath Bose (statistics of subatomic particles). Moreover, the Copenhagen interpretation of Niels Bohr became widely accepted. By 1930, quantum mechanics had been further unified and formalized by the work of David Hilbert, Paul Dirac and John von Neumann,[1] with a greater emphasis placed on measurement in quantum mechanics, the statistical nature of our knowledge of reality, and philosophical speculation about the role of the observer. Quantum mechanics has since branched out into almost every aspect of 20th century physics and other disciplines, such as quantum chemistry, quantum electronics, quantum optics, and quantum information science. Much 19th century physics has been re-evaluated as the "classical limit" of quantum mechanics, and its more advanced developments in terms of quantum field theory, string theory, and speculative quantum gravity theories.

Nu există nici un rezultat experimental care să contrazică interpretarea statistică. Discriminarea între interpretarea statistică și ipoteza variabilelor ascunse se poate face pe baza teoremei (sau teoremelor) lui John Bell. Testele sunt în curs de desfășurare; rezultatele preliminare par să favorizeze interpretarea statistică, dar până la o confirmare (sau infirmare) clară va mai dura. Problema poate fi prezentată in extenso în articolul paralel Interpretările mecanicii cuantice, indicat ca articol principal în secțiunea Complementaritate și cauzalitate, dar care deocamdată e doar ciot. Ne lipsește articolul Teorema lui Bell, care ar putea fi preluat de la enwiki. -- Victor Blacus (discuție) 15 octombrie 2013 12:12 (EEST)Răspunde
Care ar fi rezultatele preliminare care ar fi in favoarea Copenhaga? Trebuie specificate altfel sună a antepronunțare.
Oricum nici alte interpretări nu sunt contrazise de rezultate experimentale, chestiunea dacă există o interpretare preferată a MC este o chestiune nerezolvată, conform en.wp. O să introduc formularea că nu a fost infirmată, este totusi o diferență subtilă intre cele variante, exact ca in context juridic cu privire la vinovăție/nevinovăția unei persoane. O teorie nu poate fi confirmată, ci doar infirmată conform cu Karl Poper si falsificabilitatea.--188.26.22.131 (discuție) 20 noiembrie 2013 15:48 (EET)Răspunde

Formulare vaga modificare

Paragraful urmator este un exemplu de exprimari vagi aproape caracteristic limbajului filosofic atat de mult detestat de utilizatorul Victor Blacus ca fizician:--188.26.22.131 (discuție) 15 octombrie 2013 11:48 (EEST)Răspunde

Descrierea fenomenelor la scară atomică are un caracter complementar, în sensul că ea constă din elemente care se completează reciproc într-o imagine unitară, din punctul de vedere macroscopic al fizicii clasice, numai dacă ele rezultă din situații experimentale care se exclud reciproc.Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 188.26.22.131 (discuție • contribuții).

[Editare foarte târzie] Exprimarea „vagă” este totuși foarte precisă și îi aparține lui Messiah, care nu e filosof. Nu e vina lui sau a mea că dumneavoastră n-ați înțeles. -- Victor Blacus (discuție) 13 ianuarie 2017 14:57 (EET)Răspunde
Se insira o mie de lucruri despre minunile mecanicii cuantice, dar nu se scrie in articol care este definitia, respectiv semnificatia fizica, a cuantei de actiune? Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 2a02:2f0b:8807:4800:2471:6f56:179d:3982 (discuție • contribuții).
Articolul prezintă formalismul matematic al mecanicii cuantice, dat de Paul Dirac. Ce doriți dv. să știți se găsește în articolul Constanta Planck. -- Victor Blacus (discuție) 23 aprilie 2020 21:03 (EEST)Răspunde

Propunere modificare

Sunteti de acord ca atunci cand a folosit marimea fizica actiune A din mecanica la electromagnetism, Planck a stabilit prima legatura logica intre mecanica si electromagnetism? Sunteti de acord sa postam in pagina articolul cu rationamentul care explica si defineste constanta de actiune a lui Planck h? Chiar daca asa ceva nu se gaseste in nici-o publicatie occidentala.2A02:2F0B:8013:7100:956B:526:B8CB:D1B (discuție) 13 ianuarie 2017 12:28 (EET)Răspunde

Dar în ce fel de publicație se găsește? —Andreidiscuție 13 ianuarie 2017 12:51 (EET)Răspunde
  1. ^ van Hove, Leon (). „Von Neumann's contributions to quantum mechanics” (PDF). Bulletin of the American Mathematical Society. 64: Part2:95–99. 
Înapoi la pagina „Mecanică cuantică”.