Entoloma nitidum

specie de ciupercă

Entoloma nitidum (Lucien Quélet, 1883), sin. Rhodophyllus nitidus ([Lucien Quélet, 1886)[1] denumit în popor ciuperca oțelarului,[2] este o ciupercă saprofită, necomestibilă din încrengătura Basidiomycota în familia Entolomataceae și de genul Entoloma. Bureții se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitari sau în grupuri mici în păduri de conifere printre mușchi și alte ierburi, mai ale sub pini și molizi , de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie.[3][4]

Entoloma nitidum
2009-09-16 Entoloma nitidum 1.jpg
Ciuperca oțelarului
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Entolomataceae
Gen: Entoloma
Specie: E. nitidum
Nume binomial
Entoloma nitidum
Quél. (1883)
Sinonime

DescriereModificare

 
Bres.: E. nitidum

Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani).[5]

  • Pălăria: are un diametru de 4-6 cm, este fragedă și destul de subțire, mai întâi semisferică cu marginea răsfrântă spre interior, devenind apoi convexă și în final plată, cu marginea ondulată și sinuoasă, prezentând uneori un gurgui larg în mijloc. Cuticula arată ușoare fibre radiale, este netedă, mătăsos-lucioasă, cu culoare variabilă între cenușiu cu nuanțe albăstrii, albastru de oțel, până la un puternic albastru-violet, fibrele fiind mai închise.
  • Lamelele: sunt destul de late și distanțate cu lameluțe intercalate și muchi bombate, fiind inițial aderente piciorului, apoi libere. Culoarea lor este inițial albicioasă, iar la maturitate rozalie până roșiatică, datorită culorii pulberii sporilor.
  • Piciorul: are o înălțime de 4-10 cm și o grosime de 0,6-1 cm, este neted, cilindric, câteodată ceva îndoit, subțiat spre pălărie, fără inel, împăiat până gol în interior, fiind semilucios, de culoarea pălăriei precum striat longitudinal mai închis. Baza albicioasă se prelungește asemănător unei rădăcini în substrat.
  • Carnea: este relativ subțire și inconsistentă în pălărie, iar în picior fibroasă, albicioasă, dar sub cuticulă cu nuanțe albăstrii. Mirosul este nu prea plăcut, slab ca de faină râncedă, gustul fiind agreabil.
  • Caracteristici microscopice: are spori de colorit roz care sunt colțuros-ovoidali, hialini (translucizi), hexagonali până heptagonali și au o mărime de 6,5–10 × 5,5–8 microni.[3][4]

ConfuziiModificare

Entoloma nitidum poate di confundat cu ciuperci aceluiași gen cum sunt Entoloma bloxamii (comestibil),[6] Entoloma euchroum (necomestibil),[7] Entoloma serrulatum (necomestibil),[8] Entoloma turbidum (necomestibil),[9] dar de asemenea cu de exemplu Cortinarius violaceus (comestibil).[10]

Specii asemănătoareModificare

ValorificareModificare

Ciuperca oțelarului nu este de valoare culinară din cauza mirosului, dar în special a consistenței cărnii. Mai departe este de menționat, că ciuperca conține polizaharidă care poate inhiba cancerul.[11]

Ciuperca este înregistrată pe Lista roșie a IUCN ca specie periclitată.

NoteModificare

  1. ^ Encyclopedia of Life
  2. ^ Denumire RO
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213, ISBN 3-405-12124-8
  4. ^ a b Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 192-193, ISBN 978-3-440-13447-4
  5. ^ Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3,‎ Londra 2010, p. 1276–1292
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 248-249, ISBN 3-405-12116-7
  7. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 264-265, ISBN 88-85013-37-6
  8. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 228-229, ISBN 3-405-12124-8
  9. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 270-271, ISBN 88-85013-25-2
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227, ISBN 3-405-12116-7
  11. ^ S. Ohtsuka, S. Ueno, C. Yoshikumi, F. Hirose, Y. Ohmura, T. Wada, T. Fujii, E. Takahashi: „Polysaccharides having an anticarcinogeniceffect and method of producing them from species of Basidiomycetes”, în UK Patent. Nr. 1331513, 26 septembrie 1973

BibliografieModificare

  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”/„I funghi dal vero”, volumele 1-5 (vezi sub note)
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externeModificare