Wikipedia

Entoloma serrulatum

specie de ciupercă

Entoloma serrulatum (Elias Magnus Fries, 1818 ex Lexemuel Ray Hesler, 1967) din încrengătura Basidiomycota în familia Entolomataceae și den genul Entoloma[1][2] este o specie rară de ciuperci necomestibile saprofită. Un nume popular nu este cunoscut. Soiul trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord solitar sau în grupuri mici, adesea în smocuri de câteva exemplare preponderent în păduri ierboase și luminoase de foioase pe lângă arini, fagi și stejar sau în cele pure de stejar precum la marginea lor, dar de asemenea prin parcuri și pe pajiști. Apare de la câmpie la munte, din (iulie) august până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Entoloma serrulatum
Genul Entoloma, aici Entoloma serrulatum
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Entolomataceae
Gen: Entoloma
Specie: E. serrulatum
Nume binomial
Entoloma serrulatum
(Fr.) Hesler (1967)
Sinonime
  • Agaricus columbarius Bull. (1789)
  • Agaricus serrula Pers. (1801)
  • Agaricus serrulatus Fr. (1818)
  • Agaricus serrulatus var. columbarius (Bull.) Fr., (1821)
  • Agaricus atrides Lasch (1829)
  • Ecccilia atrides (Lasch) P.Kumm. (1871)
  • Leptonia serrulata (Fr.) P.Kumm. (1871)
  • Rhodophyllus atrides (Lasch) Quél. (1886)
  • Agaricus serrulatus var. pallida Peck (1887)
  • Leptonia serrulata f. laevipes Maire (1910)
  • Leptonia serrulata var. laevipes (Maire) Sacc. (1911)
  • Leptonia columbaria (Bull.) Murrill (1917)
  • Leptonia serrulata var. atrides (Lasch) Largent (1977)
  • Leptonia serrulata f. farinosa Largent (1977)
  • Entoloma atrides (Lasch) Mornand & Bon (1986)
  • Entoloma serrulatum var. nigrovenosum Courtec. (1993)
  • Entoloma serrulatum var. laevipes (Maire) Courtec. (2008)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie modificare

 
Elias M. Fries

Specia a fost deja descrisă și pictată de savantul francez Pierre Bulliard drept Agaricus columbarius în volumul 9 al operei sale Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume avec leurs propriétés, et leurs usages en medecine din 1789, [5] la care se referă unii micologi posteriori (vezi infocaseta) precum de micologul bur Christian Hendrik Persoon sub denumirea Agaricus serrula, de verificat în lucrarea sa Synopsis methodica Fungorum din 1801.[6]

Dar numele binomial hotărât este Agaricus serrulatus, determinat de renumitul om de știință suedez Elias Magnus Fries în volumul 2 al lucrării sale Observationes mycologicae din 1818.[7]

Pentru o anumită perioadă, taxonul lui Fries a fost înlocuit de Leptonia serrulata, creat de micologul german Paul Kummer de recitit în marea sa lucrare Der Führer in die Pilzkunde din 1871,[8] până ce micologul american Lexemuel Ray Hesler (1888-1977) i-a dat numele actual valabil Entoloma serrulatum (2021), de verificat în volumul 23 al jurnalului științific Beihefte zur Nova Hedwigia din 1967.[9]

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină serrula=ferăstrău mic),[10] datorită aspectului lamelelor.

Descriere modificare

 
Bres.: Leptonia serrulata
  • Pălăria: are un diametru de 2-5 cm și o grosime de maximal 1 cm, este fragedă și subțire, mai întâi emisferică, devenind apoi larg arcuită și în centru ombilicală precum din ce în ce mai aplatizată, iar în vârstă adâncită, nu rar în formă de pâlnie nu prea adâncă, marginea fiind ascuțită, necanelată și curbată în jos, dar răsucită în sus cu o îndoitură la bătrânețe. Uneori prezintă rupturi radiale. Coloritul în diverse nuanțe de albastru poate fi: cenușiu cu nuanțe albăstrii, albastru de oțel, până la un puternic albastru-violet, brun-albastru sau închis albastru-negricios, aproape negru.
  • Lamelele: subțiri și destul de distanțate cu lameluțe intercalate, dar nu bifurcate, inițial drepte, dar curând deja pronunțat bulboase sunt aderate la picior, uneori cu un dinte. Coloritul, în tinerețe aproape albicios cu nuanțe albăstruie, devine cu timpul palid albăstrui cu o tentă de gri-roz și cu maturizarea sporilor roz-maroniu. Muchiile neregulat serate, au o pigmentație mai închisă, albastru-negricioasă.
  • Piciorul: fibros, mat și nelucios are o înălțime de 2,5-6 cm și un diametru de 0,3-0,4 (0,5) cm, este neted, cilindric, câteodată ceva îndoit, ceva lărgit apical și bazal, fără inel, fiind gol în interior. Coloritul gri-albăstrui, spre jos mai palid, prezintă la bază un fetru alb, dar poate fi ocazional și golaș.
  • Carnea: palid gri-albăstruie, sub cuticulă impregnată albastru, este subțire și inconsistentă, în picior fibroasă longitudinal. Mirosul este la exemplare tinere nespecific, dar repede de faină râncedă și/sau parfumat dulceag, gustul fiind blând, dar și el ceva rânced făinos.[4][3]
  • Caracteristici microscopice: are spori de un palid carneu care sunt inegal pentagonali până hexagonali, cu colțuri obtuze în vedere laterală și alungiți spre unul dintre ele, cu câteva picături uleioase în centru și o mărime de (8,5) 10-12 (13) x (5,5) 6-8 (9) microni. Pulberea lor este roz-maronie. Basidiile clavate fără cleme cu 4 sterigme fiecare măsoară 30-35 (47) x 8 (9)-12 microni. Prezintă cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) de 40-65 x 10-13 microni cilindrice cu vârfuri sub-clavate, clavate sau sub-capitate, marginea lamelară fiind sterilă. Hifele terminale ridicate sau ascendente ale pileocistidelor (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) sunt cilindric-clavate cu o pigmentație intracelulară maro închis până la negricios în amoniac de 10%, măsurând 25-40 x 5-12 microni - și ele și fără conexiuni cu cleme.[11][12]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[13]
  •  
    E. serrulatum, pălărie și picior
  •  
    E. serrulatum tânăr: lamele și picior
  •  
    E. serrulatum negricioase în smoc
  •  
    E. serrulatum în diverse stadii de evoluție

Confuzii modificare

Specia poate fi confundată de exemplu cu: Entoloma brunneoserrulatum (necomestibil) + imagini,[14] Entoloma corvinum (necomestibil) + imagini,[15] Entoloma chalybeum (necomestibil),[16] Entoloma dichroum (necomestibil),[17] Entoloma euchroum (necomestibil),[18] Entoloma nitidum (necomestibil),[19] Entoloma sericeum (otrăvitor),[20] Entoloma sodale (necomestibil),[21] Entoloma turbidum (necomestibil),[22] sau cu soiul neeuropean Entoloma velutinum (necomestibil),[23] dar și cu Fayodia bisphaerigera sin. Omphalia bisphaerigera (necomestibilă),[24] Inocybe geophylla var. lilacina (otrăvitoare),[25] Laccaria amethystina comestibilă,[26] Mycena diosma (otrăvitoare, margine canelată, miros de cutie de țigări)[27] și Mycena pura (condiționat comestibilă, ușor otrăvitoare, margine canelată, miros de ridiche).[28]

Specii asemănătoare în imagini modificare

  •  
    !Entoloma chalybeum!
  •  
    !!Entoloma conferendum!!
  •  
    !Entoloma dichroum!
  •  
    !Entoloma euchroum!
  •  
    !Entoloma nitidum!
  •  
    !!Entoloma sericeum!!
  •  
    !Entoloma sodale!
  •  
    !Entoloma turbidum!
  •  
    !Entoloma velutinum!
  •  
    !Fayodia bisphaerigera!
  •  
    !!Inocybe gephylla var. lilacina!!
  •  
    Laccaria.amethystina
  •  
    !!Mycena diosma!!
  •  
    Mycena pura

Valorificare modificare

Ciuperca neotrăvitoare este, din cauza consistenței cărnii, precum al mirosului și gustului, nu prea delicioasă.

Note modificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 194-195, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  5. ^ Pierre Bulliard: „Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume avec leurs propriétés, et leurs usages en medecine”, vol. 9, Editura Didot, Debure, Belin, Paris 1789, tab. 413, fig. 1
  6. ^ C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 463
  7. ^ Elias Fries: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Gerhard Bonnier, Havniae 1818, p. 216
  8. ^ Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen” (Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici), cu 80 de ilustrații litografice, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 96
  9. ^ L. R. Hesler: „Entoloma serrulatum”, în jurnalul „Beihefte zur Nova Hedwigia”, vol. 23, p. 140
  10. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1095, ISBN 3-468-07202-3
  11. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 573
  12. ^ Matthias Dondl
  13. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 423, ISBN 3-8289-1619-8
  14. ^ Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Die grösseren Gattungen der Agaricales mit farbigem Sporenpulver (ausgenommen Cortinariaceae)“, vol. 2, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2007, p. 543, ISBN 978-3-940316-00-4
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 270-271, ISBN 88-85013-25-2
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 256-257 - 2, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  17. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 240-241, ISBN 978-3-8354-1839-4
  18. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 264-265, ISBN 88-85013-37-6
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213, ISBN 3-405-12124-8
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 218-219, ISBN 3-405-12124-8
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 296-297 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 270-271, ISBN 88-85013-25-2
  23. ^ Lexemuel Ray Hesler: „Entoloma in Southeastern North America”, Editura Cramer, Stuttgart 1967, p. 139
  24. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 112, ISBN 3-405-11568-2
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 240-241, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 260-261, ISBN 3-405-12116-7
  27. ^ G. J. Krieglsteiner, H. Schwöbel:, H. 1982. „Mycena diosma spec. nov. und der Mycena-pura-Formenkreis in Mitteleuropa”, în: „Zeitschrift für Mykologi”, nr. 48(1), 1982, p. 25-34
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 280-281, ISBN 3-405-12116-7

Bibliografie modificare

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Josef Breitenbach, Fred Kränzlin: „Pilze der Schweiz“, vol. 4, partea a 2-a „Blätterpilze“, Editura Mykologia, Lucerna 1995, ISBN 3-85604-040-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Frieder Gröger: „Bestimmungsschlüssel für Blätterpilze und Röhrlinge in Europa”, partea 1, vol. 13, în: Regensburger Mykologische Schriften, Regensburg 2006
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Die grösseren Gattungen der Agaricales mit farbigem Sporenpulver (ausgenommen Cortinariaceae)“, vol. 2, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2007, ISBN 978-3-940316-00-4
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 * J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Entoloma_serrulatum&oldid=14334880