Deschide meniul principal

Geneza sumerianaModificare

  Această pagină sau secțiuni din ea candidează pentru copiere la Wikisursă folosind procesul Transwiki.

Tablita I: Cînd sus, cerul nu fusese încă numit/ Iar jos, pămîntul încă nu purta un nume/ Cand nu exista decat Apsu primordialul, nascatorul lor/ Mummu si Tiamat, cea care le-a dat nastere la toti;/ Ci numai apele lor amestecandu-se ca un singur corp,/ Niciun loc de pasune nu fusese format si nici macar un maracinis nu aparuse,/ Cand niciunul dintre zei nu fusese adus intru fiinta,/ Cand ei inca nu fusesera pe numele lor chemati si destinele lor inca nu fusesera fixate,/ In acest timp au fost creati zeii inlauntrul lor./ Lahmu si Lahamu au fost formati, au capatat nume./ Chiar mai inainte ca ei sa fi crescut si sa devina mari;/ Anshar si Kishar au fost creati, depasind pe altii,/ Ei au trait zile multe, au adaugat la ani;/ Anu a fost succesorul lor, rivalul parintilor sai;/ Da, primul nascut al lui Anshar, Anu, fu egalul lui./ Si Anu l-a nascut pe Nudimmud dupa chipul sau./ Nudimmud, stapanul parintilor sai, era el,/ De o vasta intelepciune, intelegere, putere si tarie,/ Mult mai puternic decat bunicul sau Anshar;/ N-avea niciun rival printre zei, fratii lui./ Cerestii frati s-au adunat impreuna./ Ei au intaratat pe Tiamat si asaltat pe pazitorul lor./ Da, ei au tulburat buna dispozitie a lui Tiamat,/ Prin rasul lor in locuinta cerului./ Apsu n-a putut sa domoleasca zgomotul lor/ Si Tiamat a rămas muta la purtarea lor;/ Faptele lor erau necuviincioase fata de [...]./ Purtarea lor nu era buna, ei au fost obraznici./ Atunci Apsu, nascatorul marilor zei,/ A chemat pe Mummu, vizirul sau si i-a zis:/ <<Mummu, vizirul meu, care bucura inima mea,/ Haidem sa mergem la Tiamat.>>/ Ei au mers si au stat jos in fata lui Tiamat;/ S-au sfatuit privitor la zei, primii lor nascuti./ Apsu si-a deschis gura/ Si a zis catre Tiamat cu voce tare:/ <<Purtarea lor a devenit jignitoare pentru mine,/ Ziua eu n-am liniste, noaptea nu pot sa dorm;/ Vreau sa-i distrug, sa termin cu purtarile lor,/ Ca linistea sa fie refacuta, sa putem dormi.>>/ Indata ce Tiamat a auzit aceasta,/ A devenit furioasa si a strigat catre sotul ei;/ Ea tipa si racnea furioasa de una singura./ Ea plamadi raul in inima sa si zise:/ <<Ce? Sa distrugem ceea ce noi insine am creat?/ Purtarea lor, desigur, este suparatoare, dar sa-i luam cu binele!>>/ Mummu lua cuvantul si sfatui pe Apsu;/ [...] si rauvoitor fu sfatul lui Mummu:/ <<Da, tata, distruge purtarea lor jignitoare;/ Atunci tu vei avea liniste ziua si vei dormi noaptea!>>/ Cand Apsu auzi, fata lui s-a luminat,/ Fiindca el planuia cele rele contra zeilor, fiii lui./ Mummu i-a cuprins gatul,/ A ingenuncheat in fata lui si-l saruta./ Tot ceea ce ei planuiau in adunarea lor/ Era vestit zeilor, primilor lor intai nascuti,/ Cand zeii au auzit aceasta s-au pus in miscare;/ Ei au pastrat tacerea, ei au stat linistiti./ Cel preaintelept, desavarsitul, atotstiutorul/ Ea, cel priceput in toate, a inteles planul lor./ El a intocmit cu maiestrie un cerc magic contra lui./ El a alcatuit cu iscusinta o sfanta si puternica descantare./ El a rostit-o si a făcut-o sa stea peste ape./ El a turnat un somn peste el asa ca el a adormit adanc./ Cand Apsu, pe care el l-a asezat sa se culce, a adormit,/ Mummu, sfetnicul lui, n-a mai avut putere sa se miste./ El i-a slabit cingatoarea si i-a scos tiara,/ El i-a luat splendoarea si a pus-o peste dansul./ Dupa ce l-a ferecat astfel pe Apsu, el l-a omorat./ Pe Mummu l-a legat si a zavorat usa in fata lui,/ Deasupra lui Apsu si-a asezat locuinta lui;/ Ea l-a insfacat pe Mummu, tarandu-l pe el de frau./ Dupa ce Ea a infrant si supus pe dusmanii lui,/ A obtinut victoria peste dusmanii lui,/ Si s-a odihnit linistit in locuinta sa./ El a numit-o pe ea <<Apsu>> si a destinat-o sanctuarului,/ In acest loc sa fie asezat al sau altar./ Acolo Ea si Damkina, sotia lui, locuiesc in splendoare./ In camera soartei, in locuinta destinelor,/ A fost nascut cel mai intelept si mai capabil dintre zei./ In inima lui Apsu a fost Marduk creat,/ In inima lui Apsu s-a nascut Marduk;/ Cel care l-a nascut pe el a fost Ea, tatal lui;/ Cea care l-a nascut pe el a fost Damkina, mama sa./ Pieptul mamei sale l-a supt el,/ Doica care l-a hranit, l-a umplut de o inalta stralucire./ Ademenitoare era figura sa, atractiva privirea ochilor sai,/ Falnica era tinuta lui, un conducator chiar de la inceput./ Cand Ea, tatal care l-a nascut, l-a vazut pe el,/ S-a bucurat, a radiat, inima i s-a umplut de bucurie./ L-a daruit cu perfectiune si i-a daruit o dubla divinitate,/ Cu mult era deasupra lor, cu mult ii depasea;/ Desavarsite erau membrele sale, mai presus de orice inchipuire,/ Deasupra intelegerii umane, greu de priceput./ Patru erau ochii sai, patru urechile sale;/ Cand isi misca buzele, foc scanteiaza,/ Largi erau toate cele patru organe de auzit/ Si ochii, in acelasi numar, vedeau orice lucru./ Semet era intre zei, depasitoare statura lui;/ Membrele sale erau uriase, inalt peste masura./ Mariyutu, Mariyutu,/ Fiul zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor/ Inconjurat cu nimbul a zece zei, era puternic peste masura;/ Fiindca ale lor impunatoare straluciri fusesera ingramadite peste el./ Anu a creat si a nascut impatritul vant,/ Incredintand puterii sale pe conducatorul armatei,/ El a produs...si asezat vantul-vartej,/ El a intocmit torente si a tulburat pe Tiamat./ Tulburata e Tiamat, ziua si noaptea ea se framanta./ Zeii n-aveau odihna suferind ca la furtuna;/ Inima lor clocise in ea cele rele./ Lui Tiamat, mama lor, ei ii zic:/ <<Cand ei au ucis pe Apsu, al tau sot,/ Tu nu l-ai ajutat, ci ai stat linistita./ Cand el a creat impatritul vant uscat,/ Forta ta a slabit si noi nu putem sa fim linistiti./ Sa-l ai mereu in minte pe Apsu, sotul tau./ Si pe Mummu, care a fost invins; tu stai singura,/ Tu nu esti o mama, tu nu ne iubesti./ [...] tu nu ne iubesti,/ [...] Ochii nostri sunt grei./ [...] fără tihna. Sa ne odihnim./ [...] la batalie. Sa te razbuni pe ei/ [...] si prefa-i in vant>>./ Cand Tiamat a auzit cuvantul, s-a bucurat/ Si ea a zis: <<Sa facem monstrii/ [...] si pe zei in mijlocul [...]./ [...] sa facem razboi contra zeilor [...]>>./ Ei s-au strans si au mers de partea lui Tiamat./ Furiosi intocmesc planuri ziua si noaptea,/ Ei se aliniaza pentru lupta, spumegand, racnind;/ Se aduna in sfat si se pregatesc de lupta./ Maica Hubur (Tiamat), cea care creeaza totul,/ A adaugat arme groaznice, a produs serpi-monstrii,/ Cu dintii ca briciul, ei nu-si cruta coltii,/ Cu venin in loc de sange a umplut ea corpul lor./ Dragoni fiorosi a inarmat ea cu manie,/ Ea, facandu-i asemenea zeilor, le-a dat aureole/ Asa ca cel care i-ar privi sa moara de frica,/ Asa ca cel prins de corpurile lor sa nu se poata intoarce./ Ea a creat vipera, dragonul si lahamu (sfinx),/ Leul cel mare, cainele turbat, omul-scorpion,/ Puternici demoni cu chip de leu, dragoni zburatori, centaurul,/ Ce poarta arme necrutatoare, neinfricati in lupte./ Strasnice erau poruncile ei, de necalcat erau ele./ In total unsprezece de acest soi a adus in linie./ Dintre zei, primii ei nascuti, ce formau ceata ei,/ Ea l-a ridicat pe Kingu, in mijlocul lor l-a făcut sef./ Sa mearga in fruntea armatei, sa conduca ostile,/ Sa ridice armele pentru lupta, sa dezlantuie atacul,/ In batalie sa fie comandant suprem./ Acestea ea le-a incredintat mainii sale, cand ea le-a adus la sfat:/ <<Eu te-am consacrat, te-am facut mare in sfatul zeilor,/ Ti-am dat toata puterea sa sfatuiesti pe zei./ Cu adevarat tu esti suprem, singurul meu sot esti tu!/ Cuvintele tale vor fi mai presus de toti Anunnaki>>./ Ea i-a inmanat tablele cu soarta, le-a fixat pe pieptul lui:/ <<Porunca ta sa fie necontestata, cuvantul tau sa fie de neinlocuit>>./ Indata ce Kingu a fost inaltat, s-a făcut stapan pe rangul lui Anu,/ Ei au hotarat soarta pentru zei, fiii ei:/ <<Cuvantul vostru va face focul sa se stinga,/ Va smeri pe <<Arma cea puternica>> asa de tare in inconjurul sau>>./

BibliografieModificare

  • Constantin Daniel: Civilizația asiro-babiloniană, Editura Științifică
  • Gândirea asiro-babiloniană în texte, Studiu introductiv: Constantin Daniel; Traducere, notițe introductive și note: Athanase Negoiță, Editura Știintifică, București, 1975

Legături externeModificare