Uruk
{{referințe|date=noiembrie 2021}
}
| Uruk | |
| — oraș antic[*], sit arheologic, type site[*], oraș-stat și așezare umană — | |
 | |
 Uruk (Irak) Poziția geografică în Irak | |
| Coordonate: 31°19′33″N 45°38′15″E / 31.3259°N 45.6374°E | |
|---|---|
| Țară |  Irak |
| Guvernorat[*] | Al-Muthanna |
| Oraș | Samawah |
| Atestare |  |
| Prezență online | |
| GeoNames | |
Modifică date / text  | |
Uruk, (nume scris cu cuneiforme: 𒌷𒀔) cunoscut și cu numele de Warka, a fost un oraș antic din Sumer (și mai târziu din Babilonia) situat la est de albia actuală a râului Eufrat, pe canalul antic secat al Eufratului 30 km la est de Samawah de astăzi, provincia Al-Muthannā, Irak.[1]
Uruk este situl eponim al perioadei Uruk. Uruk a jucat un rol de bază în urbanizarea timpurie a Sumerului la mijlocul mileniului al IV-lea î.Hr. Spre sfârșitul perioadei Uruk în jurul anului 3100 î.Hr., orașul ar fi putut avea 40.000 de locuitori,[2] și 80.000-90.000 de oameni locuind în împrejurimile sale,[3] făcându-l cea mai mare zonă urbană din lume la acea vreme. Legendarul rege Ghilgameș, conform cronologiei prezentate în Lista Regilor Sumerieni, a condus Urukul în secolul al XXVII-lea î.Hr. În mileniul III î.Hr. cunoaște o maximă înflorire economică și politică, disputându-și cu Ur, Kiș și Lagaș hegemonia asupra Sumerului. Înfrânge armata guților și stabilește independența Sumerului. Uruk va rămâne timp de două milenii un important centru religios, aici fiind venerați zeii Iștar și Dumuzi. Templele au fost restaurate de regele Hammurabi (1728-1686), de regii kasiți ai Babilonului, de suveranii asirieni și caldeeni.
Orașul și-a pierdut importanța primordială în jurul anului 2000 î.Hr. în contextul luptei Babiloniei împotriva Elamului, dar a rămas locuit în timpul perioadelor seleucidă (312–63 î.Hr.) și partică (227 î.Hr. până în 224 d.Hr.), până când a fost abandonat în cele din urmă cu puțin timp înainte sau după cucerirea islamică din 633– 638.
William Kennett Loftus a vizitat situl Uruk în 1849, identificându-l drept „Ereh”, cunoscut drept „al doilea oraș al lui Nimrod”, și a condus primele săpături între 1850 și 1854.[4]
NoteModificare
- ^ Harmansah, 2007
- ^ Nissen, Hans J (). „Uruk and the formation of the city”. În Aruz, J. Art of the First Cities: The Third Millennium B.C. from the Mediterranean to the Indus. New York: Metropolitan Museum of Art. pp. 11–20. ISBN 9780300098839.
- ^ Algaze, Guillermo (). „The end of prehistory and the Uruk period”. În Crawford, Harriet. The Sumerian World (PDF). London: Routledge. pp. 68–95. ISBN 9781138238633. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ William Kennett Loftus (). Travels and researches in Chaldaea and Susiana: with an account of excavations at Warka, the "Erech" of Nimrod, and Shush, "Shushan the Palace" of Esther, in 1849-52. Robert Carter & Brothers.
Of the primeval cities founded by Nimrod, the son of Gush, four are represented, in Genesis x. 10, as giving origin to the rest : — 'And the beginning of his kingdom was Babel, and Erech, and Accad, and Galneh, in the land of Shinar.' ...let us see if there be any site which will correspond with the biblical Erech — the second city of Nimrod. About 120 miles southeast of Babylon, are some enormous piles of mounds, which, from their name and importance, appear at once to justify their claim to consideration. The name of Warka is derivable from Erech without unnecessary contortion. The original Hebrew word 'Erk,' or 'Ark,' is transformed into 'Warka,' either by changing the aleph into vau, or by simply prefixing the vau for the sake of euphony, as is customary in the conversion of Hebrew names to Arabic. If any dependence can be placed upon the derivation of modern from ancient names, this is more worthy of credence than most others of like nature.... Sir Henry Rawlinson states his belief that Warka is Erech, and in this he is supported by concurrent testimony.... [Footnote: See page xvi. of the Twenty-ninth Annual Report of the Royal Asiatic Society, 1852 ; and Proceedings of the Royal Geogr. Society, vol. i., page 47]