Imperiul Akkadian
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Sinii devin eroi ai epopeilor babiloniene, hurite și hitite. După moartea ultimului rege al dinastiei, Sar-Kali-Sarii, imperiul se prăbușește ca urmare a răscoalei interne și a atacurilor guților, un popor de păstori nomazi coborâți din Munții Zagros, care ocupă pentru un secol cea mai mare parte a Mesopotamiei.
AkkadieniiModificare
Triburi semite de păstori nomazi pătrund în prima jumătate a mileniului III î.Hr, din stepele Arabiei în centrul Mesopotamiei . Limba akkadiană este cel mai vechi idiom semitic atestat; ea adoptă la mijlocul mileniului III î.Hr, scrierea cuneiformă, devenită limbă internațională în comerț, cultură, diplomație. La începutul mileniului II î.Hr, limba avea 2 dialecte principale: babiloneană și asiriană. Din anii 500 î.Hr, rămâne limba științelor si a religiei. Akkadienii întemeiază orașe-stat: Akkad, Kia, Babilon, Isin, Susa. De asemenea erau foarte războinici formând în jurul anului 2300 î.Hr. primul Imperiu din istorie, condus de Sargon I (cca. 2350-2300 î.Hr.).
Akkadienii mai sunt cunoscuți și pentru arta lor, continuatoare a celei sumeriene și care a dezvoltat basorelieful și sculptura cu subiecte mitologice.