Imperiul Akkadian

Sinii devin eroi ai epopeilor babiloniene, hurite și hitite. După moartea ultimului rege al dinastiei, Sar-Kali-Sarii, imperiul se prăbușește ca urmare a răscoalei interne și a atacurilor guților, un popor de păstori nomazi coborâți din Munții Zagros, care ocupă pentru un secol cea mai mare parte a Mesopotamiei.

Mesopotamia Antică
Babylonlion.JPG
EufratTigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: UrukUrEridu
KișLagașNippur
Imperiul Akkadian: Akkad
BabilonIsinSusa
Asiria: AssurNinive
Dur-ȘarrukinNimrud
Imperiul BabilonianCaldeea
ElamAmoriți
HurieniMitanni
KasițiUrartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
SumerianăAkkadiană
ElamităHurriană
Mitologie
Enûma Eliș
GhilgameșMardukAnunnaki
Artă
Stindardul Urului
Lirele de Ur
Berbecii dintr-un tufiș
Statuia lui Ebih-Il
Ziguratul Urului
Akkadul reprezentat pe hartă

AkkadieniiModificare

Triburi semite de păstori nomazi pătrund în prima jumătate a mileniului III î.Hr, din stepele Arabiei în centrul Mesopotamiei . Limba akkadiană este cel mai vechi idiom semitic atestat; ea adoptă la mijlocul mileniului III î.Hr, scrierea cuneiformă, devenită limbă internațională în comerț, cultură, diplomație. La începutul mileniului II î.Hr, limba avea 2 dialecte principale: babiloneană și asiriană. Din anii 500 î.Hr, rămâne limba științelor si a religiei. Akkadienii întemeiază orașe-stat: Akkad, Kia, Babilon, Isin, Susa. De asemenea erau foarte războinici formând în jurul anului 2300 î.Hr. primul Imperiu din istorie, condus de Sargon I (cca. 2350-2300 î.Hr.).

Akkadienii mai sunt cunoscuți și pentru arta lor, continuatoare a celei sumeriene și care a dezvoltat basorelieful și sculptura cu subiecte mitologice.

 
Stela reprezentând victoria akadienilor