Ur

Pentru alte sensuri, vedeți Ur (dezambiguizare).

Ur a fost un oraș în sudul Mesopotamiei, fiind primul mare oraș dintre fluviile Tigru și Eufrat, de unde ar proveni, conform scrierilor biblice, strămoșii evreilor. Fiind locuit încă din mileniul al V-lea î.Hr., începând cu mileniul al III-lea î.Hr. a cunoscut o rapidă dezvoltare și prosperitate. A fost ulterior cucerit de elamiți și babilonieni.

Ur
—  oraș antic[*]​ și sit arheologic  —
Ur
Ur (Irak) Poziția geografică în Irak
Coordonate: 30°57′44″N 46°06′16″E
Țară	Irak
Guvernorat[*]​	Dhi Qar Governorate[*]​
Atestare	3800 î.Hr.
Dispariție	500 î.Hr.
Prezență online
GeoNames

Mesopotamia Antică
Eufrat – Tigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: Uruk – Ur – Eridu
Kiș – Lagaș – Nippur
Imperiul Akkadian: Akkad
Babilon – Isin – Susa
Asiria: Assur – Ninive
Dur-Șarrukin – Nimrud
Imperiul Babilonian – Caldeea
Elam – Amoriți
Hurieni – Mitanni
Kasiți – Urartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
Sumeriană – Akkadiană
Elamită – Hurriană
Mitologie
Enûma Eliș
Ghilgameș – Marduk – Anunnaki
Artă
Stindardul Urului
Lirele de Ur
Berbecii dintr-un tufiș
Statuia lui Ebih-Il
Ziguratul Urului

Întemeiere

Ziguratul din Ur

Numele acestei cetăți-stat se traduce prin „cuptor de foc”, și ea era situată pe fluviul Eufrat, la 14 km sud de Masiriyeh sau la 350 km sud-est de Bagdad, în Tell el-Muqayyar din sudul Iraq-ului de astăzi.

Această așezare care, împreună cu cetățile Kiș și Uruk a fost o metropolă importantă pentru civilizația sumeriană și babiloniană, a fost întemeiată în perioada Al Ubaid/Obeid, prin anii 4.000 î.e.n. Este posibil să fi fost plasată direct pe stratul aluvionar provenit de la Potopul despre care scrie cartea biblică Genesa și din Epopeea lui Ghilgameș. În orice caz, în timpul întemeierii sale, orașul era pe coastă, la vărsarea fluviului Eufrat în Golful Persic.

În conformitate cu scrierile Tanakh-ului evreiesc (Vechiul Testament, cartea Genesa, 11:28,31; 15:7; Neemia 9:7) și cu Faptele apostolilor (7:2-4) patriarhul Avraham, întemeietorul poporului evreu, provine din această cetate-stat.

Zeitatea principală a acestei cetăți-templu era zeul-Lună Nannar, care în sumeriană era Suen, iar în limba semiților era cunoscut sub numele Sin.

Inițial, viața cetățenilor era condusă prin intermediul unui sistem teocratic.

Ur-Nammu, fondatorul prosperei dinastii a 3-a (cca. 2050 î.e.n.) și un faimos legiuitor, a construit aici un turn-templu (ziggurat) în trei platforme terasate, care mai domină locul și astăzi.

Economie

Reconstrucția unei acoperitori de cap și a salbei purtate de o sumeriancă, descoperite într-un mormânt (British Museum).

„Stindardul” bătăliei din Ur, artefact datat din anii 2.600 – 2.400 î.e.n.

Toate corăbiile care aduceau mărfuri în Mesopotamia trebuiau să treacă prin Ur, fiind vămuite, fapt care, împreună cu altele, au dus la o prosperitate deosebită a cetății. Tăblițele dezgropate indică activități comerciale înfloritoare, precum și bijuteriile și comorile fabuloase găsite în mormintele regale ai anilor 2.900 – 2.500 î.e.n., care se includ în perioada clasică a Sumerului (metale prețioase, pietre semi-prețioase, acoperitori de cap, vase, cupe deosebite).

Ziguratul din Ur

Splendoarea cetății a fost nimicită brusc pe la 1.900 î.e.n. de năvălitori elamiți, veniți din ținutul deluros din împrejurimi, care au capturat pe regele și au distrus cetatea. După anul 1.000 î.e.n. zona a intrat în jurisdicția caldeenilor.

Bibliografie

• D.J. Wiseman, „Ur”, în Dicționar biblic, J.D. Douglas (red. princ.), trad. L. Pup, J. Tipei, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1995
• David Fleming, „Ur”, în Holman Bible Dictionary, Trent C. Butler (gen. ed.), Holman Bible Publishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991
• ***, Ur”, în Nelson’s New Illustrated Bible Dictionary, Ronald F. Youngblood (gen. ed.), Thomas Nelson Publishers, Nashville, Tennessee, USA 1995
• ***, Tăblițele de argilă – Scrieri din Orientul antic, Traducere, Prefață, Cuvânt înainte și Note de Constantin Daniel și Ion Acsan, Editura Minerva, București, 1981