Ur
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Ur | |
| — oraș antic[*] și Sit arheologic — | |
 Ur | |
Ur (Irak) Poziția geografică în Irak | |
| Coordonate: 30°57′44″N 46°06′16″E | |
|---|---|
| Țară |  Irak |
| Guvernorat[*] | Dhi Qar Governorate[*] |
| Atestare |  |
| Dispariție | |
| Prezență online | |
| GeoNames | |
Modifică date / text  | |
Ur a fost un oraș în sudul Mesopotamiei, fiind primul mare oraș dintre fluviile Tigru și Eufrat, de unde ar proveni, conform scrierilor biblice, strămoșii evreilor. Fiind locuit încă din mileniul al V-lea î.Hr., începând cu mileniul al III-lea î.Hr. a cunoscut o rapidă dezvoltare și prosperitate. A fost ulterior cucerit de elamiți și babilonieni.
ÎntemeiereModificare
Numele acestei cetăți-stat se traduce prin „cuptor de foc”, și ea era situată pe fluviul Eufrat, la 14 km sud de Masiriyeh sau la 350 km sud-est de Bagdad, în Tell el-Muqayyar din sudul Iraq-ului de astăzi.
Această așezare care, împreună cu cetățile Kiș și Uruk a fost o metropolă importantă pentru civilizația sumeriană și babiloniană, a fost întemeiată în perioada Al Ubaid/Obeid, prin anii 4.000 î.e.n. Este posibil să fi fost plasată direct pe stratul aluvionar provenit de la Potopul despre care scrie cartea biblică Genesa și din Epopeea lui Ghilgameș. În orice caz, în timpul întemeierii sale, orașul era pe coastă, la vărsarea fluviului Eufrat în Golful Persic.
În conformitate cu scrierile Tanakh-ului evreiesc (Vechiul Testament, cartea Genesa, 11:28,31; 15:7; Neemia 9:7) și cu Faptele apostolilor (7:2-4) patriarhul Avraham, întemeietorul poporului evreu, provine din această cetate-stat.
Zeitatea principală a acestei cetăți-templu era zeul-Lună Nannar, care în sumeriană era Suen, iar în limba semiților era cunoscut sub numele Sin.
Inițial, viața cetățenilor era condusă prin intermediul unui sistem teocratic.
Ur-Nammu, fondatorul prosperei dinastii a 3-a (cca. 2050 î.e.n.) și un faimos legiuitor, a construit aici un turn-templu (ziggurat) în trei platforme terasate, care mai domină locul și astăzi.
EconomieModificare
Toate corăbiile care aduceau mărfuri în Mesopotamia trebuiau să treacă prin Ur, fiind vămuite, fapt care, împreună cu altele, au dus la o prosperitate deosebită a cetății. Tăblițele dezgropate indică activități comerciale înfloritoare, precum și bijuteriile și comorile fabuloase găsite în mormintele regale ai anilor 2.900 – 2.500 î.e.n., care se includ în perioada clasică a Sumerului (metale prețioase, pietre semi-prețioase, acoperitori de cap, vase, cupe deosebite).
Splendoarea cetății a fost nimicită brusc pe la 1.900 î.e.n. de năvălitori elamiți, veniți din ținutul deluros din împrejurimi, care au capturat pe regele și au distrus cetatea. După anul 1.000 î.e.n. zona a intrat în jurisdicția caldeenilor.
BibliografieModificare
- D.J. Wiseman, „Ur”, în Dicționar biblic, J.D. Douglas (red. princ.), trad. L. Pup, J. Tipei, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1995
- David Fleming, „Ur”, în Holman Bible Dictionary, Trent C. Butler (gen. ed.), Holman Bible Publishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991
- ***, Ur”, în Nelson’s New Illustrated Bible Dictionary, Ronald F. Youngblood (gen. ed.), Thomas Nelson Publishers, Nashville, Tennessee, USA 1995
- ***, Tăblițele de argilă – Scrieri din Orientul antic, Traducere, Prefață, Cuvânt înainte și Note de Constantin Daniel și Ion Acsan, Editura Minerva, București, 1981