Glosar de speologie

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia

Prezentul glosar de speologie conține termeni din domeniul explorării peșterilor, precum și noțiuni geografice, ecologice și tehnice conexe subiectului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • abis - deschizătură adâncă într-un versant muntos (calcaros) căreia nu i se vede fundul.
  • acetilenă - gaz incolor, utilizat și la iluminat în explorări speologice (vezi lampă de carbid).
  • activă - se zice despre o peșteră, galerie, aven prin care circulă un curs subteran de apă (vezi și fosilă).
  • acvifer - depozit de roci permeabile, care înamagazinează mari cantități de apă și permite mișcarea acesteia.
  • acvifer liber - (sau acvifer freatic) acvifer aflat la adâncime mai mică și care se încarcă direct cu apa din precipitații sau din râuri sau lacuri.
  • acvifer captiv - acvifer aflat sub cel liber, fiind despărțit de acesta printr-un strat impermeabil sau semi-impermeabil.
  • anemolite - formație concreționară (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane.
  • antropospeologie - disciplină care studiază resturile fosile umane din peșteri.
  • autocaptare - fenomen caracteristic regiunilor carstice, prin care un râu își captează propriile ape.
  • aven - cavitate naturală dezvoltată predominant pe verticală și care conține numeroase puțuri pentru parcurgerea cărora este necesară cunoașterea tehnicii speologiei alpine.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • bigăr - ieșirea la suprafață, la exterior sau în peșteri, ca un izvor puternic, a apelor din zonele carstice care au circulat prin goluri subterane; vezi și izbuc.
  • biospeologie - știința care studiază viața animalelor și plantelor care trăiesc în peșteri.
  • blocator de mână - dispozitiv mecanic utilizat pentru urcarea pe coardă (sinonim: poignée).
  • blocator de piept - dispozitiv mecanic folosit pentru urcarea pe coardă (sinonim: crol).
  • brener - arzător pentru flacăra de acetilenă.
  • buclă - bucată de coardă sau chingă, având capetele înnodate sau cusute între ele.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • calcar - rocă sedimentară, ușor solubilă în apă și care stă la baza proceselor carstice, soldate cu apariția peșterilor și a altor cavități geologice.
  • calcită - carbonat de calciu (CaCO3) rezultat din dizolvarea calcarului de către apele de infiltrație din zonele carstice; intră în alcătuirea "laptelui de stâncă" și a concrețiunilor din peșteri.
  • canyoning - operația de parcurgere în mod descendent a unui canion pe firul apei, folosind tehnici și echipamente specifice.
  • carabinieră - o verigă metalică, având ca sistem de deschidere spre interior o clapetă folosită ca element de legătură a corzilor la escaladări (vezi și scăriță speologică).
  • carst - complex de fenomene naturale, geologice, cuprinzând diferite procese de dizolvare a unor roci solubile (calcare, gipsolare) în apele de suprafață sau de infiltrație - doline, avene, chei, peșteri, lapiezuri, etc.
  • carstificare - proces geologic de dizolvare a unor roci solubile, dând naștere fenomenelor carstice.
  • catacombă - galerie subterană lungă și îngustă.
  • cavernă - vezi peșteră.
  • cavernicol - specific peșterii, care ține de peșteră, care trăiește sau care crește în peșteră.
  • cavernos - care are caverne; care se referă la caverne.
  • chiropterit - zăcământ de fosfați realizat în peșteri pe seama unor depozite vechi de guano.
  • coardă - mănunchi de mii de fibre sintetice de aceeași lungime, cu diametrul variind în general între 8 și 12 mm; se utilizează la coborâre și urcare.
  • colaps - prăbușire deasupra unor goluri naturale în scoarță, indiferent de originea lor (erozivă, explozivă etc.); în zonele vulcanice poate conduce la individualizarea unor caldere, în regiunile carstice, la formarea unor doline sau în zone cu sare, după dizolvare la brecii.
  • coloane - forme care apar în peșteri, ca rezultat al unirii stalactitelor și stalagmitelor; apar și în cadrul versanților datorită dezvoltării scurgerii combinate în înghețul și dezghețul manifestat pe diaclaze.
  • concrețiuni - formă de depunere a carbonatului de calciu din apa de infiltrație pe pereții unei peșteri (stalactite, stalagmite, coloane, văluri etc.); sinonim: formațiuni de peșteră.
  • crol - vezi blocator de piept.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • echipament colectiv - totalul de echipamente necedare parcurgerii unei peșteri verticale, pe lângă echipamentul individual.
  • echipament individual - echipamentul folosit de un speolog în parcurgerea verticalelor.
  • emergență - vezi izbuc.
  • endocarst - știința care studiază fenomenele din interiorul unui masiv carstic.
  • exocarst - știința care studiază fenomenele din exteriorul unui masiv carstic.
  • exurgență - ieșire la zi a apelor, care au circulat printr-un masiv de calcar, fără a se cunoaște insurgența sistemului; poate fi izbuc sau izvor (vezi și resurgență).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • formațiuni (de peșteră) - vezi concrețiuni.
  • fosilă - se zice despre o peșteră, galerie, aven prin care nu mai circulă niciun curs subteran de apă (vezi și activă).
  • fotofor - lampă electrică portativă care se prinde de casca celui care o poartă (speolog, miner etc.)


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • izbuc - izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului; sinonime: emergență, izvor vaucluzian, resurgență; vezi și exurgență.
  • izvor vaucluzian - vezi izbuc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • peșteră - cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; sinonime: grotă, cavernă.
  • pierdere de apă - fenomen specific regiunilor carstice, constând din dispariția de la suprafața Pământului a unui curs de apă prin ponoare, sorburi, peșteri sau prin infiltrarea treptată în prundișul albiei.
  • platou carstic - suprafață aproape plană, cu formatiuni carstice (peșteri, doline, avene, ponoare, văi oarbe, lapiezuri etc.).
  • pod natural - arcadă de stâncă, rest a unei peșteri prăbușite.
  • poignée - vezi blocator de mână.
  • polie - (scris și polje) depresiune carstică închisă; pe fundul ei plat curge o apă care obișnuit se pierde în pământ, dar care la viituri umple depresiunea, formând un lac temporar.
  • polje - vezi polie.
  • ponor:
- povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren;
- formă de relief rezultată prin asocierea liniară și laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect adâncit.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


  • sifon - canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane.
  • stalactită - formă de depunere, în peșteri, a rocilor solubile, care atârnă pe tavan ca un țurțure, cu forma conică, având baza în sus (vezi și stalagmită).
  • stalagmită - formă de depunere, în peșteri, a rocilor solubile, care se ridică de pe podea, având forma unui con cu vârful în sus (vezi și stalactită).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • uvală - formă carstică de suprafață, de formă alungită, puțin adâncă, provenită din unirea mai multor doline.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


  • verigă rapidă - tip de carabinieră cu siguranță fără clapetă și a cărei închidere se realizează prin înfiletarea unui șurub.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • zelb - segment de coardă de lungime variabilă ce se folosește în escaladă pentru odihnă și auto-asigurare (sinonim: lonjă de regrupare; vezi și scăriță speologică).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.