Graiul crișean

Graiurile limbii române:

Graiul ardelenesc

Graiul bănățean

Graiul bucovinean

Graiul crișean

Graiul moldovenesc

Graiul maramureșean

Graiul muntenesc

Graiul oltenesc

Graiul crișean este unul din graiurile românești recunoscute ca autonome de către majoritatea lingviștilor, de exemplu Sextil Pușcariu^[1], Emil Petrovici, Ion Coteanu, Sever Pop, Romulus Todoran, Gheorghe Ivănescu^[2]. Face parte din grupul de nord al graiurilor și, în cadrul acestuia, din grupul graiurilor transilvănene^[3]. Unii lingviști, precum Emil Petrovici și Ion Coteanu, adaugă graiului crișean și pe cel din Oaș^[2].

Graiul crișean se împarte în trei zone: Bihor, care se extinde și asupra județului Arad și la românii din Ungaria, Țara Moților și valea Someșului.

Caracteristici


Fenomen	Exemplu dialectal	Corespondent în varietatea standard
nazalizarea vocalelor urmate de [n]	[o'pitə̃'trjagə̃'strajt͡sə]	o pâine-ntreagă în traistă
grupul latinesc [ane] > [ɨne]	câne	câine
[e] > [ə], [i] > [ɨ], [e̯a] > [a], după [s], [ʃ], [t͡s], [z]	să rupe orășan țân zâc	se rupe orășean țin zic
[e̯a] > [a] după [t], [d], [l], [n] palatalizate	['cakə] [ɟal] [ʎak] [ɲam]	teacă deal leac neam
[e] accentuat > [ɛ] înaintea unei silabe cu vocala [e]	['pɛre]	pere
[o̯a] > [ɒ]	['pɒrtə]	poartă
[d͡ʒ] > [ʒ]	jer	ger
palatalizarea consoanelor oclusive dentale înainte de [e] și [i] (poate fi de grade diferite)	[tʲej] sau [cej] [dʲintʲe] sau [ɟince]	tei dinte
palatalizarea lui [n] înainte de [e] și [i]	['biɲe] ['domɲi]	bine domnii
palatalizarea lui [k] și [p] înainte de [e] și [i]	[cej] [pʲej] sau [cej]	chei piei^[5]
[e̯a] accentuat și neaccentuat > [ɛ]	[lumɛ]	lumea
[ɨj] > [ij]	întii	întâi
epenteza lui [k] între [s] și [l]	sclab	slab
proteza lui [a]^[6]	anumără	numără
rotacismul lui [n] intervocalic în graiul din Țara Moților	lură	lună


Fenomen	Exemplu dialectal	Corespondent în varietatea standard
genitivul arhaic al articolului hotărât	omuli	omului
articolul posesiv cu formă unică	a tău, a ta a tăi, a tale	al tău, a ta ai tăi, ale tale
forme specifice ale verbului a fi	îs îi	sunt este, e
forme specifice de persoana a III-a singular și plural ale verbului auxiliar al perfectului compus	o făcut, or făcut	a făcut, au făcut
conjuncție specifică a conjunctivului în graiul din Bihor	și merg	să merg
formă specifică, compusă, a mai mult ca perfectului	m-am fo dusă	mă dusesem
condiționalul trecut cu auxiliarul a vrea la perfect compus	o vu(t) hori	ar fi cântat
auxiliarul după verbul cu sens lexical	Făcut-ai foc? Duce-m-oi.	Ai făcut foc? Mă voi duce.


Fenomen	Exemplu dialectal	Corespondent în varietatea standard
arhaisme de origine latină	vă!	mergi!, du-te!
cuvinte specifice	nari	nas
cuvinte cu sensuri specifice	a cânta	a plânge
cuvinte de origine maghiară	a cuștuli	a gusta
cuvinte de origine germană	firhang	perdea

^ Ursan 2008, p. 78.
^ ^a ^b Sala 1989, p. 90.
^ Ursan 2008, p. 83.
^ Secțiune după Sala 1989, p. 88.
^ Astfel pronunțarea celor două cuvinte poate deveni identică. Dacă li se adaugă și cuvânul tei cu [t] palatalizat, rezultă trei cuvinte cu pronunțare identică.
^ Mai puțin frecventă decât în aromână.

Marius Sala (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989, ISBN 973-29-0043-1
Vasile Ursan, Despre configurația dialectală a dacoromânei actuale, Transilvania (serie nouă), anul 37, nr. 1, 2008, p. 77–85 (accesat la 24 iulie 2020)