Haplologie
În lingvistică, haplologia (din el ἁπλόος haploos „simplu” + λόγος logos „vorbire”) este o schimbare fonetică, un tip de disimilație, care constă în căderea unuia din sunetele sau grupurile de sunete succesive, identice sau asemănătoare, dintr-un cuvânt sau din cuvinte învecinate[1][2][3][4][5][6][7][8].
Exemple de haplologie în câteva limbi modificare
Segmente identice sau asemănătoare au apărut în general între morfeme în cursul formării de cuvinte prin compunere sau derivare, apoi unele cuvinte rezultate au evoluat în aceeași limbă fiind afectate de haplologie, eventual pe lângă alte schimbări fonetice. De exemplu, în limba latină, cuvântul nutrīx „doică” ar fi evoluat dintr-o formă neatestată *nutrītrīx[4], sau cuvântul labilis „labil” din labibilis[8].
Unele cuvinte neafectate de haplologie au fost împrumutate de alte limbi și au fost integrate inclusiv prin haplologie. De pildă, în limba franceză din Evul Mediu, cuvântul din latina Bisericii Catolice idololatria a fost adoptat în forma idôlatrie „idolatrie”[9].
Haplologia s-a aplicat în formarea de cuvinte și în perioade relativ recente ale istoriei limbilor. De exemplu, cuvinte devenite internaționale ca ro tragi-comic[1], cf. fr tragi-comique[5]; fr tragi-comédie[9], ru трагикомедия (traghikomedia)[3], s-au format prin compunere din cuvintele corespunzătoare lui tragic și comic, respectiv comedie, prin procedeul obișnuit în limbile romanice, cu vocala de legătură -o-, ceea ce a dat în franceză tragico-comique și tragico-comédie[9]. Haplologia a făcut din acestea formele consacrate de standardele actuale.
Cazuri de haplologie între un cuvânt bază și un afix de derivare sunt, de exemplu:
- fr analyse „analiză” + -iste > analyste „analist” (suprimarea lui i din sufix)[10];
- en prevent „a preveni” + -ative > preventative > preventive „preventiv” (suprimarea grupului at din sufix)[4];
- ru розов(ый) [rozov(îi)] „roz” + -оват (-ovat) > розововатый (rozovovatîi) > розоватый (rozovatîi) (suprimarea unuia din grupurile ov) „rozaliu”[3];
- hu ok + vet + -etlen > okvetetlen > okvetlen (suprimarea unuia din grupurile et) „absolut necesar”[8].
- hr bez- „fără” + zakonit „legal” > bezzakonit > bezakonit „ilegal”[11].
Unele cuvinte compuse există în varietatea standard a limbii, chiar și în terminologia lingvistică, în variante cu și fără haplologie, bunăoară însuși termenul en haplogy < haplology[4], sau termenul fr morphonologie < morphophonologie „morfofonologie”[12].
Haplologia are și aplicații sintactice, între cuvinte care se succed în sintagme. În franceza standard, de exemplu, se spune Il écrit dans Le Monde „El scrie în (ziarul) Le Monde”, deși normal ar fi … dans le Le Monde, primul le fiind articolul hotărât care se folosește în mod obișnuit după prepoziție, iar al doilea le făcând parte din numele ziarului. De asemenea, din construcția care ar fi în mod normal J’y irai „Voi merge acolo”, se elimină prin haplologie y, forma standard fiind j’irai[13]. Un exemplu de haplologie în cazul unor segmente nu identice, ci numai asemănătoare este eliminarea pronumelui personal neaccentuat complement direct înaintea celui complement indirect, ambele de persoana a treia, eliminare care în mod normal nu are loc: Ma chère maman, si jolie, si élégante, et qui me plaisait tant sans que j’ose lui dire, în loc de … le lui dire „Mama mea dragă, atât de drăguță, atât de elegantă, și care îmi plăcea atât de mult fără să îndrăznesc să-i / să i-o spun” (Paul Léautaud)[14].
Cazurile de haplologie de mai sus, fiind standard, sunt redate și de scrierea corectă a limbilor respective. Există totuși cazuri, tot în standard, când haplologia nu apare în scris. Astfel este eliminarea hiatului între vocale identice sau foarte asemănătoare în franceză. Un exemplu este în propoziția Il va à Arras „El merge la Arras”, în care cele două hiaturi dintre cei trei [a] succesivi se elimină prin haplologie, cu lungirea unui singur [a]: [ilvaːʁɑs][15].
Haplologia este prezentă și în varietăți de limbă nestandard, de exemplu în registrul de limbă familiar sau în cel popular, ori ca fenomen individual în vorbirea fluentă și rapidă. Aceasta este redată în scris numai în scop stilistic. Exemple:
Note modificare
- ^ a b c Bidu-Vrănceanu 1997, p. 234.
- ^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul haplologie.
- ^ a b c Iarțeva 1990, articolul Гаплоло́гия „haplologie”.
- ^ a b c d Bussmann 1998, p. 500.
- ^ a b Dubois 2002, p. 230.
- ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 234.
- ^ a b Crystal 2008, p. 224.
- ^ a b c Tótfalusi 2008, articolul haplológia.
- ^ a b c Grevisse și Goosse 2007, p. 191.
- ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 176.
- ^ Barić 1997, p. 621.
- ^ Dubois 2002, p. 230.
- ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 234.
- ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 842.
- ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 26.
- ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 36.
- ^ Grevisse și Goosse 2007, p. 174.
- ^ Barić 1997, p. 613.
Surse bibliografice modificare
- hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 26 septembrie 2019)
- Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii, București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 26 septembrie 2019)
- en Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics Arhivat în , la Wayback Machine. (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 26 septembrie 2019)
- Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 26 septembrie 2019)
- en Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics Arhivat în , la Wayback Machine. (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 26 septembrie 2019)
- fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
- fr Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9
- ru Iarțeva, V. N. (coord.), Лингвистический энциклопедический словарь (Dicționar enciclopedic de lingvistică), Moscova, Sovietskaia Ențiklopedia, 1990 (accesat la 26 septembrie 2019)
- hu Tótfalusi, István, Idegenszó-tár. Idegen szavak értelmező és etimológiai szótára (Dicționar explicativ și etimologic de cuvinte străine), ediția a III-a, Budapesta, Tinta, 2008; online: Idegenszó-tár, PDF sau Epub de descărcat (accesat la 6 decembrie 2022)