Hasan-Aspaga, Ismail

Coordonate: 45°28′57″N 29°2′45″E ({{PAGENAME}}) / 45.48250°N 29.04583°E
Hasan-Aspaga
Першотравневе
— Sat —
Hasan-Aspaga Hasan-Aspaga (Regiunea Odesa) Poziția geografică
Hasan-Aspaga Hasan-Aspaga (Ucraina) Poziția geografică

Țară	Ucraina
Regiune	Odesa
Raion	Raionul Ismail
Comunitate teritorială[*]	Safeanî[*]

Cod KOATUU	5122085301
Atestare	1813

Suprafață
- Total	3,14 km²

Populație (2001)
- Total	2.046 locuitori
- Densitate	652 loc./km²

Fus orar	UTC+2
Cod poștal	68644
Prefix telefonic	4841

Prezență online
GeoNames OpenStreetMap relation
Modifică date / text

Hasan-Aspaga (în ucraineană Першотравневе, transliterat Perșotravneve) este un sat în comuna Sofian-Trubaiovca din raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina. Are 2,046 locuitori, preponderent ucraineni.

Satul este situat la o altitudine de 17 metri, în partea de sud-est a raionului Ismail, pe malul estic al lacului Catalpug. În dreptul localității se află Golful Hasan în care se varsă în lac râul Enica. El se află la o distanță de 50 km nord-est de centrul raional Ismail.

Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Hasan-Aspaga (în ucraineană Гасан-Аспага), în acel an el fiind redenumit Perșotravneve.

Istoric

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău^[1]).

Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Hasan-Aspaga a fost fondat în anul 1813 de către coloniști ruși-lipoveni, fugiți de persecuțiile la care erau supuși pe teritoriul vechii Rusii.

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Hasanspahi făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail ^[2].

În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei").

În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității.

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Hasan-Aspaga a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.565 locuitori din sat, 1.593 erau ruși (62.11%), 957 români (37.31%), 8 țigani, 6 bulgari și 1 grec.^[3] La 1 ianuarie 1940, din cei 3.036 locuitori ai satului, 1.528 erau români (50.33%), 1.487 ruși (48.98%), 10 bulgari, 7 greci și 4 evrei.^[4] În sat exista o mănăstire ortodoxă ^[5].

În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. În 1925, poliția a descoperit organizația comunistă clandestină, iar membrii săi, precum și participanții la răscoală, au fost arestați.^[6]

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene ^[7]. Imediat după ocuparea Basarabiei, autoritățile sovietice au deportat mai multe familii de țărani chiaburi în Siberia.

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Un număr de 267 localnici au luptat în cel de-al doilea război mondial, 90 dintre ei murind pe front.

În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Hasan-Aspaga în cea de Perșotravneve. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. În 1974 a fost construit căminul cultural.

Începând din anul 1991, satul Hasan-Aspaga face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.046 locuitori, preponderent ucraineni.

Economie

Locuitorii satului Hasan-Aspaga se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale (în special orez) și se cresc bovine. Ferma din sat se ocupă cu producția de carne de vită. De asemenea, funcționează și o presă de ulei, un gater, un atelier de tâmplărie și un punct de prelucrare primară a legumelor.^[6]

Demografie

Componența lingvistică a comunei Perșotravneve

Ucraineană (90,27%)

Rusă (3,27%)

Română (2,59%)

Bulgară (2,15%)

Alte limbi (0,05%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Perșotravneve era vorbitoare de ucraineană (90,27%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (3,27%), română (2,59%), bulgară (2,15%) și armeană (1,12%).^[8]

1930: 2.565 (recensământ) ^[4]

1940: 3.036 (estimare)

2001: 2.046 (recensământ)

Obiective turistice

Monumentul lui V.I. Lenin
Monumentul eroilor sovietici din Marele Război pentru Apărarea Patriei

Note

^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 6 februarie 2010.
^ „Rezultatele recensământului din 1930 în județul Ismail” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 martie 2014. Accesat în 4 februarie 2010.
^ ^a ^b Moldova Noastră, 4 august 2005 - Dezmembrarea în 1940 a sudului Basarabiei
^ Județul Ismail
^ ^a ^b Першотравневое în Istoria orașelor și satelor din RSS Ucraineană, Vol. "Regiunea Odesa" (Kiev, 1969), p. 461
^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 23 septembrie 2015. Accesat în 25 august 2014.

Legături externe

[1] Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563

[2] „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 6 februarie 2010.

[3] „Rezultatele recensământului din 1930 în județul Ismail” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 martie 2014. Accesat în 4 februarie 2010.

[mdn.md-4] Moldova Noastră, 4 august 2005 - Dezmembrarea în 1940 a sudului Basarabiei

[5] Județul Ismail

[igsu.org.ua-6] Першотравневое în Istoria orașelor și satelor din RSS Ucraineană, Vol. "Regiunea Odesa" (Kiev, 1969), p. 461

[7] Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353

[populatie_ucraina_2001-8] „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 23 septembrie 2015. Accesat în 25 august 2014.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]