Henric al III-lea de Bavaria

Henric al III-lea (supranumit "cel Tânăr") (n. 940 – d. 5 octombrie 989) a fost primul duce de Carintia de la 976 la 978, apoi duce de Bavaria între 983 și 985, după care din nou duce de Carintia de la 985 până la moarte.

Henric a fost membru al familiei ducale a Luitpoldingilor din Bavaria, care erau susținători locali ai dinastiei regale a Ottonienilor originare din Saxonia. El era singurul fiu care i-a supraviețuit ducelui Berthold de Bavaria de Bavaria. Cu toate acestea, dat fiind că era minor la moartea tatălui său din 947, regele german Otto I "cel Mare" a acordat ducatul bavarez propriului său frate, Henric I. Dat fiind că acesta din urmă s-a căsătorit în jur de 937 cu Judith, fiică a fostului duce Arnulf "cel Rău", unchiul lui Henric "cel Tânăr", acesta avea tot dreptul să revendice titlul ducal.

După ce a îndeplinit vârsta legală, Henric "cel Tânăr" a așteptat cu răbdare, deși se părea că Bavaria era definitiv pierdută pentru Luitpoldingi. Când Henric I a murit în 955, el a succedat de fiul său de patru ani, Henric "cel Certăreț". Imediat după moartea împăratului Otto I din 973, lucrurile au început să se schimbe: ottonianul Henric al II-lea "cel Certăreț", nefiind mulțumit doar cu stăpânirea asupra Bavariei, a ridicat pretenții și asupra Ducatului de Suabia după moartea cumnatului său, ducele Burchard al III-lea de Suabia, profitând de dificultățile noului împărat, vărul său Otto al II-lea, de a se impune la domnie. Cererile sale au fost respinse, iar împăratul a acordat Suabia nepotului său de frate, Otto I.

În următoarea revoltă din cadrul Dinastiei Ottonienilor, Otto al II-lea în 976 a pornit un marș împotriva Regensburgului, unde ducele Henric "cel Certăreț" a fost depus. În fine, Luitpoldingul Henric "cel Tânăr" a obținut unele compensații, în condițiile în care împăratul a separat Carintia de Bavaria, iar noul creat Ducat de Carintia a revenit lui Henric "cel Tânăr", cuprinzând fosta Marcă de Carintia și Marca de Verona. În ceea ce privește Ducatul de Bavaria, aceasta a revenit Ottonianului Otto I de Suabia, în vreme ce Leopold de Babenberg a fost învestit cu Marca de Austria.

Totuși, în 978 Henric "cel Tânăr" a fost surghiunit, probabil din cauză că se raliase cauzei rebeliunii împotriva împăratului în cadrul Războiului celor Trei Henrici, instigat de către predecesorul său, Henric "cel Certăreț" și de episcopul Henric I de Augsburg. Alături de forțele ducelui Boleslav al II-lea de Boemia, răsculații au ocupat orașul bavarez Passau, însă au fost înfrânți de către trupele imperiale. La întrunirea de Paște de la Magdeburg, Otto al II-lea l-a depus pe Henric "cel Tânăr" și a conferit Ducatul de Carintia nepotului său din Dinastia Saliană, Otto de Worms, sub numele de Otto I. Din acel moment, toate ducatele din Germania de Sud — Suabia, Bavaria și Carintia — au trecut în mâinile rudelor împăratului.

Slăbit de pe urma înfrângerii suferite în 982 în fața Kalbizilor din Sicilia în bătălia de la Stilo și confruntat cu moartea ducelui Otto I de Suabia și Bavaria împăratul Otto al II-lea l-a rechemat din exil pe Henric în 983, instalându-l ca duce de Bavaria în cadrul adunării de la Verona. Cu toate acestea, domnia i-a fost contestată de către Henric "cel Certăreț" și abia după moartea împăratului din același an, împărăteasa-văduvă Theofano, în numele succcesiunii fiului ei minor, Otto al III-lea s-a reconciliat în cele din urmă cu Henric în 985. Henric al III-lea a fost nevoit să renunțe la Ducatul de Bavaria în favoarea lui Henric "cel Certăreț" și încă o dată a primit Carintia la schimb, pe care Otto de Worms a fost nevoit să o cedeze.

Atunci cînd a murit fără a avea moștenitori direcți în 989, Henric al III-lea era ultimul descendent pe linie masculină al familiei Luitpoldingilor. El a fost succedat în Carintia și Marca de Verona de către același Henric "cel Certăreț", care a reușit astfel să unească încă o dată domeniile Bavariei și Carintiei. Henric al III-lea a fost înmormântat în abația de la Niederaltaich.