Wikipedia

Hygrocybe cantharellus

specie de ciupercă

Hygrophorus cantharellus (Lewis David de Schweinitz, 1822) William Alphonso Murrill, 1911) din încrengătura Basidiomycota, în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrophorus[1][2] este o specie preponderent saprofită (s-a constatat recent că există probabil un fel de relație reciprocă între miceliul bureților și mușchii[3]) insa unele parti rarä, insa altele destul de frecventă de ciuperci comestibile. O denumire populară nu este cunoscută. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol argilos și ierbos între mușchi în păduri de foioase sau în cele mixte, la marginea lor, prin poieni de pădure, pe lângă poteci forestiere și pe pajiști umede, crescând mereu în grupuri din (august) septembrie până în noiembrie.[4][5]

Hygrocybe cantharellus
Genul Hygrocybe, aici H. cantharellus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Hygrophoraceae
Gen: Hygrocybe
Specie: H. cantharellus
Nume binomial
Hygrocybe cantharellus
(Schwein.) Murrill (1911)
Sinonime
  • Agaricus cantharellus Schwein. (1822)
  • Hygrophorus cantharellus (Schwein.) Elias Magnus Fries (1838)
  • Hygrophorus cantharellus var. roseus Peck (1872)
  • Craterellus cantharellus (Schwein.) Sacc. (1888)
  • Hygrophorus cantharellus var. flava Peck (1890)
  • Hygrophorus cantharellus var. flavipes Peck (1890)
  • Trombetta cantharella (Schwein.) O.Kuntze (1891)
  • Hygrophorus turundus var. lepidus Boud. (1897)
  • Hygrophorus cantharellus f. sphagnicola Hongo (1958 și 1982)
  • Pseudohygrocybe cantharella (Schwein.) Kovalenko (1988)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
William A. Murrill

Numele binomial a fost determinat sub denumirea Agaricus cantharellus de micologul germano-american Lewis David de Schweinitz în articolul său din 1822 (publicat în Saxonia), văzând-o specie pur americană.[6]

Apoi, în 1911, micologul american William Alphonso Murrill a transferat specia la genul Hygrocybe (ca Hydrocybe) sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 3 al jurnalului Mycologia.[7]

Sinonim obligatoriu este Pseudohygrocybe cantharella al micologului rus Aleksandr Kovalenko (1953-2021) din 1988, anume Pseudohygrocybe cantharella,[8] bazând pe descrierea lui Schweinitz. Toate celelalte încercări de redenumire precum variațiile descrise sunt acceptate drept sinonime.

Epitetul specific se referă la marea asemănare a speciei cu ciuperci ale genului Cantharellus pe exterior.

Descriere

modificare
 
Hygrocybe cantharellus
  • Pălăria: are un diametru între 1,5 și 3,5 (4) cm, este subțire, nu prea fragilă, mai mult sau mai puțin higrofană, inițial emisferică până la convexă, apoi convexă până aplatizată, adesea cu centrul deprimat până ombilical, nu rar cu marginea crenelată sau ondulată. Cuticula uscată este cel puțin în centru fin solzoasă până la turtit scămoasă. Coloritul se prezintă, când este umed, stacojiu până roșu portocaliu, decolorând treptat până la portocaliu-galben sau galben-ocru, adesea cu marginea galbenă, fără sau cu striații translucide foarte scurte, iar la uscare portocaliu până la ocru-portocaliu.
  • Lamelele: sunt distanțate, groase, aproape umflate, adesea puternic arcuite sau segment-forme, inegale, cu lameluțe intercalate de lungime diferită, fiind lung decurente la picior. Coloritul mai întâi alb, apoi crem până la galben de sulf, devine în cele din urmă adesea galben de ceară sau galben-portocaliu, în special la baza lor.
  • Piciorul: cu o lungime de 2 la 5 (6,5) cm și o grosime de 0,25 până la 0,8 cm, este ușor detașabil de pălărie, glabru și uscat, dar la bază pâslos, cilindric, umplut, mai târziu fistulos pe dinăuntru. Coloritul seamănă celui al pălăriei, dar este spre bază galben pal până la alb, rămânând la vârf adesea roșu pentru mult timp. Nu se colorează prin rupere în negru.
  • Carnea: pal galbenă ce nu se decolorează după tăiere este în pălărie subțire (până la 2,5 mm), destul de fermă și în picior spongioasă, mirosul fiind imperceptibil și gustul blând, dar nu distinctiv.[4][5]
  • Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali, alungit ovoidali, o parte adesea considerabil în formă de fasole, în vedere frontală nu sau doar puțin mai lați, uneori puțin îngustați, având o mărime de (7) 8-l1,5 (12,5) x (4,5) 5,0-7,0 (7,5) microni. Pulberea lor este albă. Basidiile cu preponderent 4 spori (uneori doar doi) foarte variabile, în unele colecții clavate, în altele îngust clavate, măsoară 35-65(-72) x 7,5-11,5 microni. Basidiole sunt uneori frecvente, sub-cilindrice până la clavate îngust. Pileipellis o cutis uscată cu multe fascicule de hife ascendente până erecte, constituind un trichoderm, alcătuit din hife neramificate strânse la sept. Elementele terminale sunt cilindrice, elipsoidale sau clavate cu o dimensiune de 31-125 x (4,5) 7-17 microni. Trama himenoforală sub-regulară este alcătuită din hife paralele până împletite slab, cu elemente destul de scurte, adesea puternic umflate de 26-100 x (5,5) 9-20(25) microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc. Stipitipellis a cutis, alcătuit din hife culcate cu elemente cilindrice, de 2,5-5,5 um lățime. Conexiuni cu cleme sunt prezente.[9]
  • Reacții chimice: carnea colorează apă galben ca sulful.[10]
  •  
    H. cantharellus, pălărie din apropiere
  •  
    H. cantharellus lamele și picior
  •  
    H. cantharellus tineri
  •  
    H. cantharellus, bătrân și tânăr
  •  
    H. cantharellus, grup

Confuzii

modificare

Hygrocybe cantharellus poate fi confundată de exemplu cu specii de același gen, cu toate foarte greu de diferențiat și mai mult sau mai puțin comestibile, cum sunt Hygrocybe acutoconica (șofrănie, miros slab de vopsea de dispersie, gust blând, apare deja în mai),[11] Hygrocybe aurantiosplendens (colorit mult mai roșiatic, miros plăcut și gust blând),[12][13] Hygrocybe chlorophana (comestibilă),[14] Hygrocybe ceracea (fără valoare culinară),[15] Hygrocybe coccineocrenata (fără valoare culinară),[16] Hygrocybe glutinipes (fără valoare culinară, pălăria are diametru mai mic de 1-3 cm, preferă apropierea de arbori foioși, miros și gust imperceptibil),[17] Hygrocybe intermedia,[18] Hygrocybe laeta sin. Gliophorus laetus (comestibilă),[19] Hygrocybe miniata,[20] Hygrocybe psittacina sin. Gliophorus psittacinus, (fără valoare culinară, pălăria are diametru mai mic de 1-4 cm, foarte vâscoasă, cu un colorit verzui până la galben-verzui cu carne albă și nuanțe verzuie, miros imperceptibil și gust blând),[21] Hygrocybe vitellina sin. Gloioxanthomyces vitellinus (fără valoare culinară)[22] sau chiar cu Cantharellus cibarius,[23] Cantharellus friesii[24] și înrudiți (poartă stinghii, nu lamele)[25] precum cu specia de calitate scăzută Hygrophoropsis aurantiaca.[26]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Cantharellus cibarius
  •  
    Cantharellus friesii
  •  
    Hygrocybe acutoconica
  •  
    Hygrocybe aurantiosplendens
  •  
    Hygrocybe ceracea
  •  
    Hygrocybe chlorophana
  •  
    Hygrocybe coccineocrenata
  •  
    Hygrocybe glutinipes
  •  
    Hygrocybe intermedia
  •  
    Hygrocybe laeta sin. Gliophorus laetus
  •  
    Hygrocybe miniata
  •  
    Hygrocybe psittacina sin. Gliophorus psittacinus
  •  
    Hygrocybe vitellina sin. Gloioxanthomyces vitellinus
  •  
    Hygrophoropsis aurantiaca

Valorificare

modificare

Hygrocybe cantharellus este o specie de ciuperci comestibile, dar fără mare valoare culinară. Acolo unde apare rar, ar trebui fi cruțată și lăsată la loc.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ MycoBank
  3. ^ First Nature
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 404-405 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  5. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 122-123 - 2, ISBN 978-3-440-14530-2
  6. ^ Lewis David von Schweinitz: „Agaricus cantharellus”, în: „Schriften der naturforschenden Gesellschaft zu Leipzig”, vol. 1, Editura Barth, Leipzig 1822, p. 88
  7. ^ William Murrill: „Hydrocybe cantharellus”, în jurnalul american Mycologia, vol. 3 (4), New York, 1trarea epitetului911, p. 196
  8. ^ A. Kovalenko: „Pseudohygrocybe intermedia”, în: „Mikologiya i Fitopatologiya”, vol. 22, nr. 3, Moscova 1988, p. 208
  9. ^ Machiel E. Noordeloos, Th. W. Kuyper & Else Christine Vellinga (ed.): „Flora agaricina neerlandica”, vol. 2, Editura Taylor & Francis Books, Boca Raton 1990, p. 98, ISBN 978- 90-6191-971-1
  10. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 125, ISBN 3-85502-0450
  11. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 440-441, ISBN 88-85013-25-2
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 408-409, ISBN 3-405-12124-8
  13. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  14. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 454-455, ISBN 88-85013-46-5
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 446-447 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 414-415, ISBN 88-85013-37-6
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441 - 1, ISBN 3-405-11774-7
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 454-455, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 436-437 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 154, ISBN 3-8289-1619-8
  23. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 207-209, ISBN 3-426-00312-0
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 446-447, ISBN 3-405-12116-7
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 436-437, ISBN 3-405-11774-7
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 388-389, ISBN 3-405-12124-8

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Eric Boa: „Los Hongos Silvestres Comestibles”, Editura FAO, Roma 2005, ISBN: 978-92-530-5157-1
  • David Boertmann: „The Genus Hygrocybe”, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1996, p. 94, ISBN: 978-87983-5811-4
  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Stefan Buczacki, David Attenborough: “New Generation Guide to the Fungi of Britain and Europe”, Editura University of Texas Press, Austin 1989, p. 93, ISBN: 978-02927-5536-9
  • Óscar García Cardo, José María García Cardo: „Guía de setas de la provincia de Cuenca”, Editura Ediciones de la Universidad de Castilla-La Mancha, Cuenca 2019, ISBN: 978-84-9044-345-3
  • Ewald Gerhard: „Checkliste der Grosspilze von Berlin (West), 1970-1990“, Editura Botanischer Garten und Botanisches Museum Berlin-Dahlem, Berlin 1990, ISBN: 978-3-921800-34-8
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Yves Lamoureux, ‎Matthieu Sicard : „Connaître, cueillir et cuisiner les champignons sauvages du Québec”, Editura Éditions Fides, Québec 2005, ISBN : 2-7621-2617-7
  • Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, cu 429 ilustrații, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Secția de documentare științifică: „Romanian Scientific Abstracts - Natural sciences series”, vol. 3, Editura Academia Republicii Populare Române, București 1966, p. 716
  • Universitatea Babeș-Bolyai: „Studia Universitatis Babeș-Bolyai - Biologia”, Editura Universității, seria a 2-a, Cluj 1966, p. 44

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hygrocybe_cantharellus&oldid=15803449