Immanuel Weissglas
Immanuel Weissglas | |
Poetul Immanuel Weissglas | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 14 martie 1920 Cernăuți |
Decedat | 28 mai 1979, (59 de ani) București, Republica Socialistă România |
Părinți | Isak Weissglas |
Cetățenie | România |
Ocupație | poet, traducător |
Limbi vorbite | limba română limba germană |
Pseudonim | Ion Iordan |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | 1940 - 1979 |
Specie literară | poezie, proză |
Opere semnificative | „Hyperion” |
Note | |
Premii | Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1972 |
Modifică date / text |
Immanuel Weissglas (ortografiat și Weißglas) (n. 14 martie 1920, Cernăuți – d. 28 mai 1979, București) a fost un poet și traducător din România, care a semnat traducerile din limba germană cu pseudonimul Ion Iordan.[1]
Biografie
modificareEste fiul lui Isak Weissglas, un jurist evreu.
În timpul liceului s-a împrietenit cu Paul Celan. După absolvirea liceului, a lucrat ca bibliotecar în orașul natal. Tot aici a început studiul filologiei la Universitate, dar le întrerupe din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.
După ce în perioada 1940-1941 stătuse sub ocupație rusească, în vara lui 1941, la intrarea românilor în Bucovina de Nord, el și familia sa au împărtășit soarta coreligionarilor săi evrei, fiind deportați în Transnistria.[2] Din vara anului 1942 până în primăvara anului 1944, el și familia s-au aflat în diferite lagăre din Transnistria (Cariera de Piatră, Obodovca). În timp ce părinții lui Celan au murit în timpul deportării, Immanuel Weissglas a putut să îi ajute pe ai săi la muncile grele, așa că s-au putut întoarce cu toții din lagăr.[3] Se pare că Immanuel Weissglas a scăpat de la deportarea dintr-un lagăr românesc într-unul german doar pentru că ofițerul român a descoperit că evreul îl citește și îl apreciază pe Arghezi.[2][4]
În 1940, Immanuel Weissglas a publicat o traducere în germană a Luceafărului lui Eminescu, intitulată "Hyperion", în 98 de strofe cu rimă încrucișată dublă 1-3/2-4. Traducerea este interesantă, preponderent descriptivă, în detrimentul exactității și fidelității transpunerii textului.[5] În opinia lui Tudor Arghezi, această traducere este mai bună decât traducerea lui Lucian Blaga.[4]
A venit în 1945 la București, unde s-a angajat ca secretar tehnic și corector la Editura Europolis, iar începând din 1948 a ocupat diferite funcții la ziarul „România liberă". Aici era încadrat ca documentarist. Tăia în fiecare zi articole din ziarele românești, le lipea pe pagini A4 și apoi le îndosaria. Era o muncă extrem de plicticoasă, cu care el se acomodase, ca fel un compromis pe care trebuia să-l facă pentru a fi liber în cealaltă parte a zilei, în care scria. Traducea și articole din germană, engleză și franceză, mai ales după ce ziarul a făcut abonamente la Le Monde, Le Figaro, The Times și The New York Times.[6]
A publicat versuri în Neue Literatur.[7]
Premii
modificare- Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 1972
Lucrări proprii
modificare- Gottes Mühlen in Berlin. Gedichte. București, 1947.
- Kariera am Bug. Gedichte. București: Cartea Romaneasca, 1947.
- Der Nobiskrug, Gedichte. București: editura Kriterion, 1972. Aachen: Rimbaud Verlag, 2011. ISBN 978-3-89086-486-0.
- Aschenzeit. Gesammelte Gedichte, editor și prefață: Theo Buck, editura Rimbaud, 1994. ISBN : 978-3-89086-923-0
Traduceri
modificare- Mihai Eminescu, Hyperion, București, 1940;
- Johann Wolfgang von Goethe, Faust, I-II, București, 1957-1958;
- Franz Grillparzer, Grani, București, 1964;
- Lion Feuchtwanger, Succesul. Trei ani din istoria unei provincii, prefață de Ion Dodu Bălan, București, 1964;
- Paul Schuster, Văpaia de februarie, București, 1966;
- Adalbert Stifter, Vechea pecete, prefață de Nicolae Balotă, București, 1970;
- Vasile Alecsandri, Fürst Despot, București, 1973;
- Die letzten ersonnenen Sonette Shakespeares in der erdachten Übersetzung V. Voiculescu - Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, ediție bilingvă, prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1974;
- Eine Welt wird geboren. Auswahl rumänischer Gegenwartsdichtung, București, 1974 (în colaborare).
- Mihai Eminescu, Gedichte, București, 1975 (în colaborare)
Bibliografie
modificare- George Gutu / Martin A. Heinz / Andrei Corbea-Hoisie (editori): Stundenwechsel. Neue Perspektiven zu Alfred Margul-Sperber, Rose Ausländer, Paul Celan, Immanuel Weissglas. U. a. Konstanz: Hartung-Gorre, 2002. ISBN 3-89649-796-0
- Helmut Braun (Hg.): Czernowitz. Die Geschichte einer untergegangenen Kulturmetropole Ch. Links Verlag, Berlin 2005 ISBN 386153374X
- Andrei Corbea-Hoișie, Grigore Marcu, Joachim Jordan: Immanuel Weißglas (1920-1979). Studien zum Leben und Werk, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, 2010, ISBN 978-973-703-560-8; Konstanz 2010, ISBN 3-86628-326-1, ISBN 978-3-86628-326-8
Note
modificare- ^ Immanuel Weissglas
- ^ a b „Poetul James Immanuel Weissglas de la "Romania libera" considera ca Tudor Arghezi l-a salvat de la moarte…”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Paul Celan - zwischen Intertextualität und Plagiat oder interreferentielle Kreativität
- ^ a b Tudor Arghezi și Valeriu Anania[nefuncțională]
- ^ „Traducerile germane ale Luceafărului eminescian: Der Abendstern”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ James Immanuel Weissglas - poetul care jumătate de zi tăia articole din ziare și le îndosaria...
- ^ Some of Celan's Contemporary Bucovinian Poets