Deschide meniul principal
Semnul astronomic al planetei Mercur, adoptat de persoanele intersexuale ca simbol al identității lor

Intersexualitatea presupune existența trăsăturilor specifice ambelor sexe la o persoană, fie că acest lucru este vizibil la nivelul organelor sexuale externe, fie că el nu poate fi văzut deoarece presupune modificări interne.[1] O situație frecventă de intersexualitate o reprezintă absența uterului sau trompelor uterine la o persoană aparent de sex feminin, dar care poate avea în interior testicule slab dezvoltate. Intersexualitatea este o afecțiune congenitală excepțională consecutivă unei anomalii a embriogenezei.[2]

Persoanele intersexuale au mai fost numite și hermafrodite, însă termenul nu este considerat tocmai unul potrivit, având în vedere că este folosit și în biologie, pentru a face trimitere la plantele și animalele bisexuate.[1] Termenul provine de la numele zeului Hermafrodit, fiul lui Hermes și al Afroditei. Nimfa Salmacis s-a îndrăgostit de frumusețea rară a acestuia, însă el a respins-o. Atunci, nimfa a implorat zeii să le unească trupurile, astfel că a rezultat o ființă având ambele sexe.

Potrivit unor date americane citate de OMS, intersexualitatea apare la un copil din 2.000, iar anomaliile genitale complexe, care fac dificilă determinarea sexului, la un copil din 4.500 la naștere.[3]

Mai multe țări, printre care Australia (2014), Germania (2013) și Nepal, au recunoscut un al treilea sex sau gen – denumit uneori și „sex neutru” – care nu este nici masculin, nici feminin.[3]

Cuprins

Tipuri de intersexualitate și cauzeModificare

Intersexualitatea poate fi clasată în patru categorii:[4]

  • 46, intersexualitate XX;
  • 46, intersexualitate XY;
  • intersexualitate gonadală adevărată;
  • intersexualitate complexă sau nedeterminată.

Intersexualitatea de tip 46 XXModificare

În cadrul primei categorii (intersexualitate 46 XX) se întâlnesc următoarele anomalii:[4]

  • anomalii în dezvoltarea ovariană (anomalii ale dezvoltării organelor sexuale ovotesticulare, testiculare, disgeneză gonadală);
  • exces androgenic (fetal, fetoplacentar, maternal);
  • atrezie vaginală;
  • extrofie cloacală etc.

O persoană care prezintă intersexualitatea de tip 46 XX va avea cromozomii unei femei, va dezvolta ovare ca organe genitale interne, dar organele genitale externe vor fi ca ale unui bărbat. Acesta este, de obicei, rezultatul în cazul expunerii unui făt de sex feminin la hormoni masculini înainte de naștere. De obicei, această persoană prezintă uter normal și trompe uterine. Această anomalie mai este denumită și 46, XX cu virilizare sau pseudohermafroditism feminin.[4] Există mai multe cauze posibile:[4]

  • hiperplazie suprarenală congenitală – cea mai frecventă cauză de intersexualitate de tip 46, XX, la nou-născuți;[5] producția excesivă de androstendionă va duce la producerea unui fenotip feminin din punct de vedere gonadal, însă virilizat;
  • androgeni materni – deși rară, aceasta poate fi o altă cauză a intersexualității; virilizarea unui făt de sex feminin poate să apară în momentul când mama primește anumite medicamente pe bază de androgeni, în primul trimestru de sarcină; dacă, însă, administrarea are loc după primul trimestru, aceste medicamente pot produce doar o mărire a falusului, fără fuziune labioscrotală; medicamentele incriminate sunt cele administrate anterior, pentru a evita producerea de avorturi spontane la pacientele care au avut astfel de antecedente;
  • o cauză și mai rară în apariția intersexualității este reprezentată de o anormalitate endocrină a mamei ce va produce hormoni virilizanți; aceste anormalități pot fi: tumori Krukerberg, arhenoblastoma, luteoma, tumori lipoide pe ovare, tumori cu celule stromale.

Intersexualitatea de tip 46 XYModificare

Intersexualitatea de tip 46 XY include următoarele:[4]

  • anomalii în dezvoltarea testiculară (disgeneză gonadală parțială sau completă);
  • anomalii în sinteza androgenă (insensibilitate androgenă parțială sau completă, anomalii ale hormonului sau receptorului antimullerian, defect al biosintezei androgene);
  • hipospadias sever;
  • extrofie cloacală.

Hermafrodiții adevărațiModificare

A treia mare categorie de intersexualități este reprezentată de hermafrodiții adevărați. La acești indivizi există un amestec (mozaic) de două linii celulare în organism, una de tip masculin, alta de tip feminin, cu gonade aparținând ambelor sexe (testicul și ovar) sau amestecul țesuturilor gonadale de ambele sexe într-o gonadă tipică hermafrodiților, denumită ovotestis.[6] Acest tip de intersexualitate este predominant în populațiile din sudul Africii și din alte câteva areale geografice.[6] De cele mai multe ori, aspectul fizic este mai apropiat de sexul feminin, fiind cunoscute cazuri cu linie celulară feminină preponderentă care funcționează bine integrate în sexul feminin, inclusiv în privința maternității. Sunt și hermafrodiți care s-au integrat în sexul masculin, cu o evoluție satisfăcătoare. Nu se cunoaște până în prezent un caz documentat în specia umană în care un hermafrodit să se autofecundeze natural și să procreeze fără ajutorul altui individ, această eventualitate fiind considerată o imposibilitate.[6]

Există și alte tipuri de intersexualizare, mai puțin frecvent întâlnite, dar nu într-atât de rare încât sa fie ignorate: disgeneziile gonadale (cu una din gonade rămasă nedezvoltată, în stadiu de „mugur”), intersexualizările prin tumori secretante de hormoni de la nivelul creierului, ficatului etc., transsexualismul, unde nu există anomalii morfologice la nivelul corpului, dar există nevoia imperioasă la nivel comportamental de a aparține celuilalt sex, parțial explicată printr-o impregnare precoce cu hormoni tipici acestuia, la nivelul sistemului nervos central.[6]

Intersexualitatea și orientarea sexualăModificare

Este important de știut că intersexualitatea nu are nicio legătură cu orientarea sexuală, ci cu faptul că o persoană se naște cu trăsături ale ambelor genuri nu este prin definiție nici gay, nici lesbiană, nici transsexual.[1] Totuși, la fel ca orice bărbat sau femeie de pe lumea aceasta, persoanele intersexuale își pot identifica orientarea sexuală ca fiind alta decât cea a majorității, cea heterosexuală.

TratamentModificare

Tratamentul medical depinde de cauza anomaliei. De cele mai multe ori se recomandă utilizarea unei terapii pe bază de suplimente de hormoni care să implementeze funcția gonadală compromisă, la pacienții cu ambiguitate genitală, hiperplazie suprarenală congenitală sau orice altă anomalie în dezvoltarea sexuală.[4]

Tratamentul chirurgical este încă foarte controversat. Cele mai mari controverse se concentrează, în special, pe alegerea sexului copilului. Alegerea sexului de către medic sau părinți poate să nu fie aceeași cu cea pe care pacientul l-ar alege când va fi adult. Cel mai important organ sexual este creierul care poate implementa încă din viața intrauterină sexul copilului din punct de vedere hormonal.

La o persoană de sex feminin ce prezintă virilizare, procedura chirurgicală este denumită genitoplastie feminizantă și include vaginoplastie și clitoroplastie.[4] Vârsta optimă de determinare a acestei operații nu este încă stabilită. Pacienții de sex masculin care nu prezintă o virilizare normală au, de obicei, hipospadias, care se poate corecta prin reconstrucție chirurgicală. Datele statistice sugerează că vârsta optimă pentru realizarea acestei operații de reconstrucție este între 6–18 luni.[4]

Restabilirea sexului copilului poate fi luată în considerare la pacienții cu defect de dezvoltare sexuală 46, XY, dar și la pacienții cu ambiguitate sexuală.[4]

Specialiștii nu recomandă o intervenție chirurgicală decât dacă viața micuțului este pusă în pericol.[1] Dacă persoana respectivă este lăsată să crească, își va da seama singură dacă se simte mai bine în corp de femeie sau în corp de bărbat, riscul ca viitorul adult să devină captiv într-un trup în care nu se regăsește fiind diminuat. La maturitate, persoanele intersexuale pot opta să nu se opereze, considerând felul în care s-au născut un gen aparte de cele două recunoscute de majoritatea lumii.[1] Totuși, chiar și atunci când nu se optează pentru operare la scurtă vreme de la naștere, copilul poate creste complexat și, în absența unui sprijin de specialitate, poate dezvolta traume psihice ce țin de acceptarea propriei persoane.[1] Mai mult, persoanele intersexuale riscă să devină adesea victimele discriminării, sau chiar să fie hărțuite și agresate în anumite culturi ale lumii.

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f Ionela Samoilă (). „Intersexualitatea: Suntem pregătiți să acceptăm un al treilea gen?”. Ziare.com. 
  2. ^ „Intersexualitate”. SfatulMedicului.ro. 
  3. ^ a b Ana Bîgu (). "Intersexualitatea" sau "sexul neutru" nu trebuie confundat cu orientarea sexuală”. Agerpres. 
  4. ^ a b c d e f g h i Cristina-Elena Apostol (). „Hermafroditismul (intersexualitatea)”. ROmedic. 
  5. ^ en Lorraine J. Guth, Robert I. Witchel, Selma F. Witchel, Peter A. Lee (). „Relationships, Sexuality, Gender Identity, Gender Roles, and Self-Concept of Individuals Who Have Congenital Adrenal Hyperplasia: A Qualitative Investigation”. Journal of Gay & Lesbian Psychotherapy. 10 (2): 57–75. doi:10.1300/J236v10n02_04. 
  6. ^ a b c d Bogdan Savu (). „Stările de intersexualitate la copil”. BZI.