Ion L. Creangă
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Ion L. Creangă | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1911  |
| Decedat | 1986 (75 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | matematician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Instituție | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
| Doctoranzi | Mirela Ștefănescu[*][1] |
Modifică date / text  | |
Ion Luca Creangă (n. 1911, Adâncata județul Dorohoi, în prezent județul Suceava – d. 1986) a fost un matematician român, cu contribuții deosebite[judecată de valoare] în domeniul geometriei și algebrei.
Biografie modificare
A rămas orfan de tată pe când avea un an. Cursurile primare, secundare și superioare le-a parcurs la Iași. În 1931 obține licența în matematică.
Devine asistent la Seminarul de Matematică al Universității din Iași, unde a avut posibilitatea să cerceteze laborios unele probleme care au devenit obiectul cercetărilor sale ulterioare.
În perioada 1932-1937 este profesor de matematică la Liceul Național din Iași și la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, iar în 1937 devine asistent la Catedra de Calcul Diferențial și Integral.
În 1939 și-a trecut doctoratul la Roma, specialitatea matematică, sub îndrumarea lui Enrico Bompiani.
În 1939 a fost numit șef de lucrări la Politehnica din Iași, la Catedra de Matematici Generale. În 1943 este numit conferențiar la aceeași catedră.
În 1945 devine profesor de geometrie analitică la Facultatea de Electrodinamică, ca în 1948 să preia Catedra de Algebră a Facultății de Matematică din cadrul Universității din Iași.
În perioada 1949-1953 este decan al Facultății de Matematică, iar în 1955 este numit rector.
În 1965 a fost numit în Consiliul Național al Cercetării Științifice.
Activitate științifică modificare
Activitatea sa se remarcă în domeniul geometriei euclidiene diferențiale, ecuațiilor matriciale etc.
În teza sa de doctorat a studiat corespondențele între două spații euclidiene tridimensionale.
În 1958 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Edinburgh. În 1963 a conferențiat la Padova, în cadrul colaboarării dintre Universitatea din Iași și cea din Padova.
Decorații modificare
Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[2]- Ordinul 23 August clasa a III-a (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[3]
_-_Tallinn_Museum_of_Orders.jpg){kind=small}
Scrieri modificare
- 1962: Sulla transformazione degli intèrni del 2o ordine di due punti correspondenti, nelle corrispondènze puntuali fra due spazi euclidei, teza sa de doctorat
- 1962: Curs metodic de algebră liniară
- 1963: Introducere în calculul tensorial
- Curs de geometrie analitică, care este un model de expunere pedagogică.
A mai publicat unele lucrări în colaborare cu Corina Haimovici, N. Rădescu, Octav Mayer, C. Cazacu și alții.
Note modificare
- ^ Genealogia matematicienilor
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 13.