Ion Luca-Bănățeanu

Date personale
Ion Luca-Bănățeanu

Nume la naștere	Ion Luca
Născut	12 noiembrie 1894, loc. Bozovici, comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria Bozovici, Caraș-Severin, România
Decedat	7 mai 1963, București, România București, România
Cetățenie	Austro-Ungaria România
Ocupație	solist violonist și dirijor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Gen muzical	muzică populară, ușoară
Instrument(e)	vioară, pian, banjo
Ani de activitate	1928-1958
Case de discuri	Columbia, Electrecord
Modifică date / text

Ion Luca-Bănățeanu (n. 12 noiembrie 1894, Bozovici, comitatul Caraș-Severin — d. 7 mai 1963, București) a fost un violonist virtuoz și dirijor român, de etnie romă, de muzică populară. A fost unul din dirijorii permanenți ai Orchestrei de muzică populară Radio, pe care a fondat-o la data de 1 decembrie 1949.

Biografie

S-a născut la data de 12 noiembrie 1894 în localitatea Bozovici din Valea Almăjului, județul Caraș-Severin, fiul lăutarului de etnie romă Simu Luca.

Urmează școala primară în localitate, avându-l profesor pe unul din cei doi preoți, colaborator la „Foaia Diecezană” din Caransebeș, iar apoi liceul din Caransebeș, avându-i colegi de școală pe Constantin Daicoviciu, Ioan Goanță și Matei Armaș (care au devenit academicieni, protopopi și profesori). În ultimul an de liceu cântă în orchestră simfonică din Caransebeș, înființată de profesorul de muzică Franz Stebla.

În anul 1915 termină liceul și se pregătește pentru a urma medicina la Budapesta sau Viena. În toamna aceluiași an este trimis pe front, iar la 14 septembrie 1916 cade prizonier fiind dus într-un lagăr de lângă Iași.

În toamna anului 1919 devine student la Academia Comercială din București. Știind să cânte la vioară și la pian, este dus de un coleg în casa magnatului Nicolae Malaxa, care organiza săptămânal ceaiuri dansante.

În 1920 renunță la Academia Comercială din cauza taxelor mari și trece la Facultatea de Drept, unde frecvența la cursuri nu era obligatorie. Având timp liber, își câștigă existența cântând prin restaurante, saloane și la școala de dans „Simion și Achim”, unde îl cunoaște pe saxofonistul Ion Mirea. Pleacă cu orchestra acestuia în orașul Alexandria din Egipt unde cântă timp de cinci luni. Întors în țară își face propria formație, „Trio Luca”, cu care debutează la Radio București.

După câțiva ani înființează o altă orchestră, împreună cu clarinetistul Traian Lăscuț-Făgărășanu, denumită „Carpați”.

Între 1935-1940 are numeroase concerte la Radio și imprimă câteva discuri la firma Columbia Records. Cântă pentru o vreme la restaurantul „Amiciția”, situat între berăria „Gambrinus” și grădina „Cișmigiu”, cu soliștii vocali Ioana Radu și Emil Gavriș. Apelativul de „Bănățeanu” îl primește de la consumatorii anonimi, melomani, pentru a-l deosebi de naistul Fănică Luca.

Între 1940-1945 pleacă cu familia la Bozovici, unde va cânta la birtul lui Vitak și la restaurantul „Pomul Verde” din Caransebeș.

În septembrie 1945 este chemat la București de pianistul Virgil Bageac și de prim-ministrul Petru Groza pentru a cânta la grădinile „Aron” și „Zisu”. Primește de la Petru Groza și o casă cu chirie pe strada Petru Maior, în cartierul Banu Manta.

În aprilie 1949 este însărcinat de Harry Brauner, directorul Institutului de Folklor din București, să formeze proaspăta Orchestră de muzică populară a Institutului, la recomandarea compozitorului Tiberiu Brediceanu și a folcloristului Tiberiu Alexandru.

În decembrie 1949, tot la recomandarea lui Tiberiu Brediceanu, înființează Orchestra populară a Comitetului de Radio (Orchestra de muzică populară Radio), o mică orchestră profesională care să stea la dispoziția rapsozilor populari pentru acompaniament sau să interpreteze muzică populară instrumentală.

În 1952 are necazuri cu noul instructor de partid și suferă o pareză parțială la mâna și piciorul stâng, suferind un accident vascular. Își revine rapid, dar nu mai poate cânta la vioară, rămânând numai dirijor la Radio, alături de Nicu Stănescu.

În anul 1958 iese la pensie, după o carieră artistică de peste 30 de ani. Împreună cu violonistul Nelu Stan armonizează diferite piese muzicale pe instrumente, pentru Orchestra Radiodifuziunii Române.

Decesul

Moare la data de 7 mai 1963 la București, la vârsta de 69 de ani. Este înmormântat la Bozovici, în localitatea sa natală.

Distincții

Ordinul Muncii clasa a III-a (7 mai 1954) „pentru merite deosebite în domeniul radiodifuziunii”^[1]
titlul de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne” (7 mai 1955) „pentru merite deosebite în activitatea artistică și pentru merite deosebite în domeniul radiofoniei”^[2]

Emisiune omagială

La 7 mai 1983, la împlinirea a 20 de ani de la moartea sa, Radiodifuziunea Română i-a dedicat o emisiune omagială. Prezentarea a fost făcută de Maria Banu și Traian Buhlea. La emisiunea respectivă au fost invitați să vorbească apropiați și colaboratori ai dirijorului. Printre aceștia s-a numărat și folcloristul Tiberiu Alexandru, care îl compară cu Grigoraș Dinicu (reprezentativ pentru muzica din Muntenia și Oltenia).

Discografie

În timpul vieții Ion Luca-Bănățeanu nu s-a bucurat de numeroase apariții discografice. După cinci ani de la moartea sa, casa de discuri Electrecord editează un LP cu o parte din înregistrările sale ca solist la vioară, aflate în fonoteca Radio România.

Discuri Electrecord

An	Număr de catalog	Format	Piese	Acompaniament
1954	EPA 1838	shellac, 25 cm, 75 RPM	Joc din Țara Oașului (Grigore Suchici)	O.M.P.R., dirijor Ion Luca Bănățeanu
1956	EPA 2013	shellac, 25 cm, 75 RPM	Brâu și Joc de doi	O.M.P.R., dirijor Ion Luca Bănățeanu
1968	EPD 1175 Ion Luca Bănățeanu	vinil, LP, 25 cm, 33 RPM	1. Doina lui Bârcă 2. Ardeleana de la Gladna 3. Patru boi cu lanțu-n coarne 4. De doi al rudărenilor 5. Balada Gosnei 6. Gherghină, Gherghină 7. Doiul lui Târziu 8. Doina din Ardeal și „Horea bea la făgădău”	Orchestra „Carpați”, dirijor și solo vioară Ion Luca-Bănățeanu

Înregistrări Radio România

Toate înregistrările lui Ion Luca-Bănățeanu din Fonoteca Radio România au fost efectuate pe benzi de magnetofon.

An	Piese	Acompaniament	Note
1950	Brâu și Joc de doi	Orchestra populară a Comitetului de Radio, dirijor Ion Luca-Bănățeanu	transpusă și pe discul EPA 2013
1952(?)	Ardeleana din Orșova	Orchestra „Carpați”, dirijor și solo vioară: Ion Luca-Bănățeanu	transpuse și pe discul EPD 1175
	Balada Gosnei
	De doi al Rudărenilor
	Doină bănățeană		—
	Doină din Ardeal și Horea bea la făgădău		transpuse și pe discul EPD 1175
	Doina lui Bârcă		transpuse și pe discul EPD 1175
	Doina lui Gheorghiță din Severin		—
	Doina lui Tulea		—
	Doiul lui Târziu		transpuse și pe discul EPD 1175
	Patru boi cu lanțu-n coarne		transpuse și pe discul EPD 1175
	Joc de doi al lui Gioca		—
	Gherghină, Gherghină		transpusă și pe discul EPD 1175
	Spune, mândro, drept și bine și Un brâu		—
1954(?)	Brâu (Floricică galbenă)	O.M.P.R., dirijor Ion Luca-Bănățeanu	—
	Fecioreasca de la Făgăraș		solo vioară
	Hațegana nr. 4		—
	Joc din Țara Oașului (Grigore Suchici)		transpusă și pe discul EPA 1838
	O hațegană din Loman		—
	Pe loc		—
indisp.	Brâul din Utvin	O.M.P.R., dirijor și solo vioară: Ion Luca-Bănățeanu	în duet cu Moise Belmustață
indisp.	Joc de doi	O.M.P.R., dirijor și solo vioară: Ion Luca-Bănățeanu	în duet cu Nelu Stan
indisp.	Hora bătrânească și De doi	O.M.P.R., dirijor Ion Luca-Bănățeanu	—

Bibliografie

Mândroane, Maria: Un fenomen de excepție în spațiul cărășan: Cultura maselor, pag. 29 — extras din Analele Banatului, Etnografie, Vol. VI, Timișoara, 2005
Cruceanu, Ada D.: Un veac de cânt coral la Bozovici (1898-1998), Editura Modus P.H., Reșița

Legături externe

Video clip: O.M.P.R., dirijor Ion Luca-Bănățeanu - Brâu și joc de doi (1950)
Video clip: Ion Luca-Bănățeanu (vioară) - Balada Goznei (anii ‘50)
Video clip: Ion Luca-Bănățeanu (vioară) - De doi al rudărenilor (ante-1958)

Articole biografice

Ștefan Isac: Lăutari de altădată - Ion Luca Bănățeanu, articol publicat în cotidianul „7 zile” (2 februarie 2012)
Ștefan Isac: Lăutari de altădată - Ion Luca Bănățeanu (II), articol publicat în cotidianul „7 zile” (22 martie 2012)

Note

^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 173 din 7 mai 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni ai artei și unor tehnicieni din domeniul radiodifuziunii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 24, 18 mai 1954, pp. 193–194.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 154 din 7 mai 1955 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni ai artei, precum și unor tehnicieni din domeniul radiofoniei, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul IV, nr. 9, 19 mai 1955, p. 76.

[1] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 173 din 7 mai 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni ai artei și unor tehnicieni din domeniul radiodifuziunii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 24, 18 mai 1954, pp. 193–194.

[2] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 154 din 7 mai 1955 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni ai artei, precum și unor tehnicieni din domeniul radiofoniei, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul IV, nr. 9, 19 mai 1955, p. 76.

[1]

[2]