Iuliu Mezei Câmpeanu

(Redirecționat de la Iuliu I. Mezei Câmpeanu)
Iuliu I. Mezei Câmpeanu
Date personale
Născut28 martie 1881
Turda
Decedat24 octombrie 1943
Cluj
Căsătorit cu1. Elvira Cseresznyes
2. Octavia Codanier
CopiiOctavia, Iuliu, Elvira
Naționalitateromână
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
politician Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăAustro-Ungaria, România
Domeniuavocat, diplomat
OrganizațiiPartidul Național Român din Ungaria și Transilvania, Partidul Național Țărănesc
Cunoscut pentruavocat, diplomat, scriitor

Dr. Iuliu-Ioan Mezei Câmpeanu (n. 28 martie 1881, Turda - d. 24 octombrie 1943, Cluj) a fost un avocat, consilier de Legație la Budapesta și membru al Marelui Sfat Național Român la 1 decembrie 1918.

Originea și studiileModificare

Iuliu-Ioan Mezei Câmpeanu a fost descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen.

A fost fiul lui Ioan Mezei Câmpeanu, fost judecător la Înalta Curte de Justiție și Casație Regală din Budapesta, și al Ecaterinei Mezei Câmpeanu de Szathmar (Satu Mare). Tatăl său era descendent pe linie paternă din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu Mare, devenit prin maghiarizare Mezei[1], iar pe linie maternă din familia Rațiu de Nagylak (Noșlac). Mama sa, născută Rațiu, a fost fiica lui Partenie Rațiu de Noșlac, strănepoată de frate a prepozitului Basiliu Rațiu.

A studiat la Turda, Cluj și Budapesta. A fost doctor în drept al Universității din Budapesta.

Activitatea politică și diplomaticăModificare

Educat într-o familie cu puternice tradiții românești nu a ezitat să se alăture total, de multe ori cu riscul propriei vieți, luptelor pentru drepturile românilor ardeleni de unire cu România. Încorporat în armata austro-ungară în Primul Război Mondial, asistă la 18 octombrie 1918 în parlamentul de la Budapesta, la istoricul discurs al Dr. Alexandru Vaida-Voevod prin care s-a proclamat libertatea națională a Românilor din Ardeal și Banat.

S-a alăturat, chiar de la înființare, Consiliului Național Român din Budapesta, la 10 noiembrie 1918. A participat ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde a fost ales membru al Marelui Sfat Național Român la 1 decembrie 1918.

Pe 11 decembrie 1918 a fost numit Consilier de Legație la Budapesta [2], unde a funcționat pe durata de existență efemeră a Republicii Poporale Maghiare și apoi a Republicii Sovietice Maghiare condusă de Bela Kun. Una din cele mai importante acțiuni la care a participat a fost cea a repatrieirii, la schimb, a membrilor Coloniei Române din Budapesta și a sașilor, cu membrii familiilor funcționarilor maghiari din Sibiu. Printre familiile salvate de la moarte iminentă din mâna bolșevicilor unguri, a fost și familia lui Iuliu Maniu, președintele Consiliului Dirigent Român din Sibiu.

După ocuparea Budapestei de către Armata Română, a fost numit șef al cenzurii militare [3] [4], de către Gen. Holban, Guvernatorul Budapestei, la 5.08.1919. Prin acțiunile sale, evocate în cartea sa de memorii Luptători români ardeleni, tipărită în anul 1940, a adus mari servicii României Mari. Demne de reținut sunt abilitățile lui diplomatice prin care l-a putut convinge pe ministrul de război Bartha să iscălească la 11 noiembrie, „cu creion chimic”, ordinul potrivit căruia „ofițerii, subofițerii și soldații români din Ardeal și Ungaria vor depune jurământul de credință în manile Consiliului Național Român” din Budapesta, nu celui „Național Maghiar”, cum a fost decretat cu puține zile mai înainte. Partea cea mai importantă a cărții o formează informațiile privitoare la Budapesta sub teroarea bolșevicilor și salvarea ei de către trupele române. Armata română a intrat în capitala trufașilor noștri dușmani dintotdeauna la 3 august 1919. Odată cu evacuarea trupelor române în 14 noiembrie 1919, s-a repatriat împreună cu întreaga familie.

A fost avocat la Cluj. După decesul primei soții, din a doua căsătorie a avut trei copii, două fete au decedat de tinere și un fecior fără urmași. A fost înmormântat în parcela rezervată membrilor familiei Rațiu din cimitirul Bisericii Rățeștilor din Turda Veche (Cimitirul Central).

BibliografieModificare

  • Iuliu I. Mezei Câmpeanu, Luptători români ardeleni. Cuvânt introduciv de: Alexandru Vaida Voevod și Liviu Cigăreanu, Editata de Zoe Mezei Câmpeanu, Tip. Minerva, Cluj, 1940.
  • Ilie Furduiu, Despre vremurile când românii ardeleni curajoși sfidau interdicțiile privind simbolurile noastre naționale: Tricolorul și Deșteaptă-te, române!, dacoromania-alba.ro/nr55.
  • Ilie Furduiu, Cerem dreptate și respect pentru eroul român Iuliu Mezei Câmpeanu, dacoromania-alba.ro/nr56.
  • Ilie Furduiu, Războiul româno-maghiar din anul 1919 (II), dacoromania1.go.ro/nr17.
  • Ioan Tepelea, „DIN NOU DESPRE IULIU MANIU”, Convorbiri Literare, 2004.
  • Augustin Rațiu, Sentința Tribunalului Comitatului Turda din 1 aprilie 1829; ziarul „Turda”, nr. 34 din 24 august 1924.
  • Augustin Rațiu, Pro Memoria - genealogia familiei Rațiu, ziarul „Arieșul”, anul III, Nr. 34, din 19 Aug. 1928.
  • Augustin Rațiu, Din trecutul familiei Rațiu, manuscris nepublicat, 1970.

NoteModificare

  1. ^ mező(în l. maghiară) = câmp.
  2. ^ LEGÁȚIE, legații, s.f. Reprezentanță diplomatică permanentă inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Var.: legațiúne s.f.] – Din fr. légation, lat. legatio.
  3. ^ CENZÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control. 3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. 4. critică, blam public. (< fr. censure, lat. censura)
  4. ^ Cenzura reprezinta controlul exercitat asupra oricarui mijloc de manifestare, atat din punct de vedere social, cultural, economic cat si artistic, prin care sunt inlaturate mesajele care sunt considerate ca fiind daunatoare pentru un anumit grup vizat. Cenzura militara reprezinta o ramura a cenzurii, scopul acesteia fiind foarte bine argumentat; cenzura militara consta in pastrarea secreta a tehnicilor, a strategiilor si a principalelor puncte de reper militare.


Vezi șiModificare

Legături externeModificare

Galerie de imaginiModificare