Wikipedia

Ioan Rațiu

politician român
Dr. Ioan Rațiu

Dr. Ioan Rațiu
Date personale
Născut19 august 1828
Turda
Decedat4 decembrie 1902
Sibiu
ÎnmormântatBiserica dintre Brazi din Sibiu Modificați la Wikidata
Căsătorit cu1. Ana-Nina Rațiu 2. Emilia Orghidan (1846-1929)
Copii1. fără copii 2. Emilia-Nina, Aurel-Ioan, Felicia-Eugenia, Dorina, Ioan-Iancu
Cetățenie Imperiul Austriac
 Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăTransilvania, Imperiul Habsburgic, Austro-Ungaria
Alma materTurda, Cluj, Blaj, Budapesta, Viena Doctor în drept al Universității din Budapesta
OrganizațiiPartidul Național Român din Ungaria și Transilvania
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda – d. 4 decembrie 1902, Sibiu) a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost nepot de frate al lui Vasile Rațiu (Bazil Rațiu), preot greco-catolic, protopop, profesor, rector al Seminarului diecezan din Blaj, canonic și primul prepozit capitular mitropolitan al Bisericii Române Unite, Greco-Catolice. Dr. Ioan Rațiu a fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai 1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania.

Semnatarii Memorandumului

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D.O.Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patiția
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, Dr. Ioan Rațiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini

Studiile și activitatea

modificare

Este descendent al familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel (Gabor) Bethlen.

Părinții Gregoriu Rațiu (1789-1867) și Rafina Rațiu (născută Butur) au avut cinci copii, Ioan Rațiu fiind al patrulea urmaș.

Studiile primare le-a făcut la prima școală românească din Turda, înființată în anul 1785 în sub patronajul Bisericii greco-catolice, în imobilele din cartierul Turda Nouă. Școala purta titulatura de „Școala împărătească", fiind subvenționată de împăratul Iosif al II-lea și sprijinită de episcopul unit Ioan Bob, de la Blaj.

Studiile medii le-a urmat la Gimnaziul din Blaj și la Liceul Piarist din Cluj. În 1847 a fost admis la Seminarul teologic diecezan din Blaj, de unde episcopul Ioan Lemeni l-a trimis la Seminarul central catolic din Budapesta. În anul 1848 Ioan Rațiu a organizat o legiune de luptători, împreună cu fratele său Partenie, cu verii săi primari Ioan Rațiu (Tribunul) și Nicolae Mureșan (martir pașoptist), precum și cu Alexandru Arpadi (martir pașoptist). Comandantul legiunii a fost căpitanul austriac Gratze. Această legiune a fost implicată în mai multe conflicte armate contra armatelor revoluționare maghiare, mai ales în iulie 1848, în lupta împotriva baronului Farkas Kemeny, colonel, militar de carieră, care a fost înfrânt și scos din zona Munților Apuseni.

După revoluție, în anul 1850, Ioan Rațiu a început studiul dreptului la Universitatea din Viena, iar mai apoi, în 1854 ajunge la Pesta, unde a obținut în 1857, doctoratul în științe juridice, cu lucrarea: Theses ex universa jurisprudentia et scientiis politicis. A început avocatura la Budapesta, după care a activat la Cluj, iar în 1860 s-a înscris în baroul Sibiu, loc unde și-a deschis propriul cabinet.

Familia lui a locuit în casa din Turda (actuala stradă Dr.Ioan Rațiu, la nr.71 - azi, casă memorială) până în 1892, an în care, în urma unor acțiuni violente ale unor naționaliști maghiari care au vandalizat imobilul rezidențial, a fost nevoită să se refugieze la Sibiu, unde a locuit apoi în casa de pe Bd. Victoriei la nr. 12.

In 1892 a fost ales președinte al Partidului Național Romȃn din Transilvania, fiind unul dintre membrii fondatori. Mai tȃrziu, conduce la Viena o delegație de 300 de romȃni, care i-a prezentat împăratului Franz Josef un Memorandum cu doleanțele de emancipare ale romȃnilor din Ardeal. Impăratul ignoră Memorandumul și îi trimite pe romȃni la guvernul din Budapesta unde, sunt puși sub acuzare. Destul de bolnav, la vȃrsta de 66 de ani, Ioan Rațiu e arestat și incarcerat în inchisoarea de la Seghedin, împreună cu ceilalți memorandiști români, unde stă întemnițat timp de aproape un an (între 1894-1895).

A decedat în Sibiu, pe data de 4 decembrie 1902, la vȃrsta de 74 ani, fiind înmormȃntat în cimitirul vechii biserici greco-catolice, cunoscută ca „Biserica dintre Brazi din Sibiu“ (de pe str. Reconstrucției 17), astăzi, încă neretrocedată de către parohia ortodoxă ce ocupă lăcașul de cult din 1948, anul interzicerii Bisericii Române Unite de către autoritățile comuniste de la putere. In același loc de veci mai sunt înmormȃntați, soția Emilia Rațiu-Orghidan (1846-1929, fiică de preot ortodox din Brașov) și fiicele Felicia (1868-1938) și Dorina (1872-1904).

Bibliografie

modificare
  • Augustin Rațiu, Sentința Tribunalului Comitatului Turda din 1 Aprilie 1829; ziarul „Turda”, nr. 34 din 24 august 1924.
  • Augustin Rațiu, Pro Memoria - genealogia familiei Rațiu, ziarul „Arieșul”, anul III, Nr. 34, din 19 Aug. 1928.
  • Augustin Rațiu, Din trecutul familiei Rațiu, manuscris nepublicat, 1970.
  • Nicolae Josan, "Un bărbat pentru istorie - Dr. Ioan Rațiu", Editura Progresul Românesc, București ,1992.
  • Valentin Vișinescu, Vasile Miclăuș, Tudor Ștefănie - Dicționar de personalități turdene, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006.
  • Broșura Istoria Familiei Rațiu redactată de "Centrul Rațiu pentru Democrație" Turda (fosta "Fundație Rațiu"), Editura RH Printing, București, 2010.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Biserica Rățeștilor din Turda Veche.
  • Dr. Ioan Ratiu si Emilia Ratiu "Corespondenta II. Scrisori primite, 1896 - 1919 " Bucuresti, RH Printing and Publishing, 2002 - L 8 >
  • Dr. Ioan Rațiu By: Ciura, Alexandru. IN: Transilvania; vol. 59
  • Rolul dr. Ioan Rațiu in mișcarea memorandista By: DARABAN, Alexandru. Cluj-Napoca : [s.n.]. 1998. 01/01/1998 351 f. 31 cm.
  • Dr. Ioan Rațiu (1828-1902) : 50 de ani din luptele naționale ale românilor ardeleni By: Georgescu, Ioan. Sibiu : Tipografia "Foaia Poporului". 1928. 01/01/1928 224 p. il., facs., [1] f. portr. 24 cm
  • Amintiri din viața marelui român dr. Ioan Rațiu : din manuscrisul decedatului profesor Mihail Strajan Odorheiu : Institutul de Arte Grafice "Minerva". 1930. 01/01/1930 25 p. 23 cm.
  • Corespondență Dr. Joan Rațiu și Emilia Rațiu. Corespondență, București, Ed. Progresul Românesc
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Marele Arbore Genealogic al Familiei Rațiu de Noșlac (Nagylak), [1],[2]

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Ioan Rațiu la Wikimedia Commons

Galerie de imagini

modificare

Note

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_Rațiu&oldid=16476113