Wikipedia

Ioan Rațiu

politician român
Dr. Ioan Rațiu
Dr. Ioan Ratiu de Noslac.jpg
Dr. Ioan Rațiu
Date personale
Născut19 august 1828
Turda
Decedat4 decembrie 1902
Sibiu
ÎnmormântatBiserica dintre Brazi din Sibiu Modificați la Wikidata
Căsătorit cu1. Ana-Nina Rațiu 2. Emilia Orghidan (1846-1929)
Copii1. fără copii 2. Emilia-Nina, Aurel-Ioan, Felicia-Eugenia, Dorina, Ioan-Iancu
Naționalitateromână
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac
Flags of Austria-Hungary.png Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
politician Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăTransilvania, Imperiul Habsburgic, Austro-Ungaria
Alma materTurda, Cluj, Blaj, Budapesta, Viena Doctor în drept al Universității din Budapesta
OrganizațiiPartidul Național Român din Ungaria și Transilvania
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda – d. 4 decembrie 1902, Sibiu), nepot de frate al lui Vasile Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania.

Semnatarii Memorandumului

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D.O.Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patiția
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, Dr. Ioan Rațiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini

Studiile și activitateaModificare

Este descendent al familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen.

Părinții Gregoriu Rațiu (1789-1867, Turda) și Rafina Rațiu (născută Butur) au avut 5 copii, Ioan Rațiu fiind al patrulea copil.

Studiile primare le-a urmat la prima școală românească din Turda, înființată în anul 1785 în casele Bisericii Greco-Catolice din Turda Nouă. Școala purta titulatura de „Școala împărătească", fiind subvenționată de împăratul Iosif al II-lea și sprijinită de episcopul Ioan Bob.

Studiile medii le-a efectuat la Gimnaziul din Blaj și la Liceul Piarist din Cluj, iar în 1847 a fost admis la seminarul teologic din Blaj, de unde episcopul Ioan Lemeni l-a trimis la seminarul central din Budapesta. În anul 1848 Ioan Rațiu a organizat o legiune împreună cu fratele său Partenie, verii săi primari Ioan Rațiu (Tribunul) și Nicolae Mureșan (martir pașoptist) și Alexandru Arpadi (martir pașoptist), al cărei comandant a fost căpitanul cezaro-crăiesc Gratze. Această legiune a fost implicată în mai multe lupte contra armatelor revoluționare maghiare, mai ales în iulie 1848, în lupta împotriva baronului Farkas Kemeny, colonel, militar de carieră, care a fost înfrânt și scos din Munții Apuseni.

După revoluție, în anul 1850, Ioan Rațiu a început studiul dreptului la Viena, de unde s-a întors în 1854 la Pesta, unde a urmat doctoratul în drept. A obținut titlul de doctor în drept în anul 1857 la Budapesta cu teza: Theses ex universa jurisprudentia et scientiis politicis.

A început avocatura la Budapesta, apoi a activat la Cluj, iar în 1860 s-a înscris în baroul Sibiu, unde și-a deschis propriul cabinet.

Familia lui a locuit în casa din Turda, str. Dr.Ioan Rațiu nr.71 (azi casă memorială) până în anul 1892, an în care, în urma unor acțiuni violente ale unor naționaliști maghiari, care au agresat casa, a fost nevoită să se refugieze la Sibiu, unde a locuit apoi în casa de pe bulev. Victoriei 12.

In 1892 a fost ales președinte al Partidului Național Romȃn din Transilvania. Mai tȃrziu conduce la Viena o delegatie de 300 de romȃni, care i-a prezentat împăratului Franz Iosef un Memorandum cu doleanțele de emancipare ale romȃnilor din Ardeal. Impăratul ignoră Memorandumul și îi trimite pe romȃni la Budapesta, unde sunt puși sub acuzare. Desi bolnav, la vȃrsta de 66 de ani, Ioan Rațiu e aruncat in inchisoarea de la Seghedin, împreună cu ceilalți memorandiști, unde stă întemnițat timp de un an (1894-1895).

A decedat în Sibiu la data de 4 decembrie 1902, la vȃrsta de 74 ani, fiind înmormȃntat în cimitirul bisericii greco-catolice „Biserica dintre Brazi din Sibiu“, str. Reconstrucției 17. In același mormȃnt mai sunt înmormȃntați soția Emilia Rațiu-Orghidan (1846-1929, fiica unui preot ortodox din Brașov) și fiicele Felicia (1868-1938) și Dorina (1872-1904).

BibliografieModificare

  • Augustin Rațiu, Sentința Tribunalului Comitatului Turda din 1 Aprilie 1829; ziarul „Turda”, nr. 34 din 24 august 1924.
  • Augustin Rațiu, Pro Memoria - genealogia familiei Rațiu, ziarul „Arieșul”, anul III, Nr. 34, din 19 Aug. 1928.
  • Augustin Rațiu, Din trecutul familiei Rațiu, manuscris nepublicat, 1970.
  • Nicolae Josan, "Un bărbat pentru istorie - Dr. Ioan Rațiu", Editura Progresul Românesc, București ,1992.
  • Valentin Vișinescu, Vasile Miclăuș, Tudor Ștefănie - Dicționar de personalități turdene, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006.
  • Broșura Istoria Familiei Rațiu redactată de "Centrul Rațiu pentru Democrație" Turda (fosta "Fundație Rațiu"), Editura RH Printing, București, 2010.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Biserica Rățeștilor din Turda Veche.
  • Dr. Ioan Ratiu si Emilia Ratiu "Corespondenta II. Scrisori primite, 1896 - 1919 " Bucuresti, RH Printing and Publishing, 2002 - L 8 >
  • Dr. Ioan Rațiu By: Ciura, Alexandru. IN: Transilvania; vol. 59
  • Rolul dr. Ioan Rațiu in mișcarea memorandista By: DARABAN, Alexandru. Cluj-Napoca : [s.n.]. 1998. 01/01/1998 351 f. 31 cm.
  • Dr. Ioan Rațiu (1828-1902) : 50 de ani din luptele naționale ale românilor ardeleni By: Georgescu, Ioan. Sibiu : Tipografia "Foaia Poporului". 1928. 01/01/1928 224 p. il., facs., [1] f. portr. 24 cm
  • Amintiri din viața marelui român dr. Ioan Rațiu : din manuscrisul decedatului profesor Mihail Strajan Odorheiu : Institutul de Arte Grafice "Minerva". 1930. 01/01/1930 25 p. 23 cm.
  • Corespondență Dr. Joan Rațiu și Emilia Rațiu. Corespondență, București, Ed. Progresul Românesc
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Marele Arbore Genealogic al Familiei Rațiu de Noșlac (Nagylak), [1],[2]

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

  Materiale media legate de Ioan Rațiu la Wikimedia Commons

Galerie de imaginiModificare

NoteModificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_Rațiu&oldid=15154430