Wikipedia

Jirí Felix

filolog și lingvist ceh, specializat în studiul limbii române
Jirí Felix
Date personale
Născut (93 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Praga, Cehoslovacia[1][2][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Cehoslovacia
 Cehia Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
romanist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba cehă
limba română Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Carolină
PregătireMarie Kavková  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Național „Serviciul Credincios”  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jirí Felix (n. , Praga, Cehoslovacia) este un filolog și lingvist ceh, profesor de limba română la Universitatea Carolină din Praga și autor de manuale, dicționare și ghiduri de conversație pentru învățarea limbii române. A desfășurat o bogată activitate științifică concretizată prin elaborarea unor instrumente de referință pentru învățarea limbii române de către cehi și a limbii cehe de către români[4][5] și prin definirea unor noi elemente de normă ale limbii române.[6] În paralel, a fost președinte al Asociației de prietenie Cehia–România și a ținut cursuri de limba română organizate sub egida Institutului Cultural Român din Praga.[7]

Ca o recunoaștere a meritelor sale științifice și pedagogice, Jiři Felix a fost ales membru de onoare al Institutului de Lingvistică al Academiei Române,[8] a primit titlul de profesor honoris causa al Universității din București[7] și a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer pentru contribuția sa la promovarea limbii și culturii literare române în Cehia.[9]

Biografie modificare

Copilăria modificare

S-a născut pe 21 februarie 1931 la Praga,[10] ca fiu al unei învățătoare, dar mama lui s-a mutat după câteva zile în orașul Most de la granița cehoslovaco-germană, unde a predat la școala primară din satul apropiat Komořany u Mostu.[11] Orașul Most se afla în nord-vestul Boemiei, o regiune ce avea atunci o populație mixtă: cehă și germană.[12] Micul Jirí a copilărit în orașul Most până în 1938[10][11] (când orașul a fost ocupat de Germania Nazistă în urma Acordului de la München) și a fost martor al creșterii tensiunii etnice ceho-germane și al manifestărilor naționalismului german (marșurile elevilor naționaliști germani, aruncarea de pietre împotriva elevilor cehi).[11] După cum își amintea ulterior, „... era o școală cehă pe o parte a drumului și o școală germană pe cealaltă. Iar în fiecare dimineața un polițist trebuia să stea acolo pentru că copiii germani aruncau cu pietre în ai noștri.”, iar paradele locuitorilor germani erau „absolut provocatoare”.[11]

Populația cehă a părăsit orașul Most după semnarea Acordului de la München în septembrie 1938, iar Jirí și mama lui au urcat într-un tren supraaglomerat și au ajuns la Praga, unde au fost găzduiți temporar de o rudă.[11] După câteva luni, mama lui a găsit un post de învățătoare în satul Trhová Kamenice din zona Colinelor Ceho-Morave, dar, după invazia germană din 15 martie 1939, școala cehă a fost închisă.[11] Cu sprijinul fraților Patočka, care le erau rude, ei doi au ajuns la Beroun, unde au locuit temporar, și apoi la Praga, unde s-au stabilit definitiv.[11]

Jiří Felix a urmat cursurile primare și gimnaziale la Praga,[10][11] fiind nevoit să facă față programului de germanizare.[11] Denumirile geografice de pe teritoriul ocupat al Cehoslovaciei au fost germanizate, iar folosirea numelor tradiționale cehe ale unor orașe germane precum Mnichov (München), Drážd'any (Dresda) sau Lipsko (Leipzig) a fost interzisă.[12] Toți angajații serviciilor publice au fost obligați să susțină un examen de limba germană, pentru a-și putea continua activitatea.[12] Predarea limbii cehe și a istoriei Cehiei în școli a fost abandonată.[11] Ocuparea Cehiei de către Germania Nazistă și ostilitatea nemților față de cehi au făcut ca limba germană să-i devină antipatică.[12] Familia Felix a locuit în perioada ocupației în cartierul estic Vysočany, dar nu s-a întors acolo în zilele ce au urmat după asasinarea lui Reinhard Heydrich.[11] Unele rude ale lor au fost executate în urma represaliilor naziste care au urmat asasinării lui Heydrich.[11]

Eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupația germană a fost urmată însă de ocupația sovietică. În toamna anului 1945, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Jiří Felix a intrat la un liceu din Praga și a fost nevoit acum să învețe limba rusă, care luase locul limbii germane.[12] Ca urmare a faptului că era obligatorie în acea vreme studierea a două limbi străine, Jiří a ales limba engleză.[12] Era tot elev la liceu, atunci când a avut loc instaurarea regimului comunist în Cehoslovacia, și a observat creșterea treptată a influenței noului regim.[11]

Formarea profesională modificare

Interesul său față de România datează din vara anului 1937, când micul Jiři și-a petrecut ultima vacanță de dinaintea începerii școlii, împreună cu mama lui, la niște prieteni cehi stabiliți în Ucraina subcarpatică, în apropierea graniței dintre Cehoslovacia și România.[12][13][14] În perioada războiului a început să fie preocupat tot mai mult de ideea de a învăța limba română.[12] Primii pași în această direcția i-a făcut abia spre sfârșitul războiului, când a obținut, prin intermediul unui student ceh[12][13] pe nume Jan Salavec (care copilărise la București, promovase examenul de bacalaureat la Istanbul, începuse să studieze la Academia Comercială din Praga și lucra în perioada ocupației ca translator la Consulatul României),[12] o carte de citire pentru clasa III-a primară, publicată în anul 1940, care conținea printre altele imnul național „Trăiască Regele”, poeziile „Ce te legeni...” de Mihai Eminescu,[12][13] „Toamna” de Demostene Botez și „Baba Dochia” de Otilia Cazimir, textul literar-istoric „Întemeierea Moldovei” ș.a.[12] A învățat limba română în perioada liceului, cu ajutorul acelei cărți,[13] descoperind cu satisfacție unele diferențe dintre modurile verbale românești și cehe.[12]

A devenit membru al Societății pentru Relații Economice și Culturale cu România și a început să frecventeze cursul de limba română organizat de această instituție.[12] Era interesat îndeosebi de îmbogățirea vocabularului și descoperea adesea în timpul orelor de latină originea multor cuvinte românești.[12] Nu i s-a părut dificilă pronunțarea diftongilor și triftongilor din limba română, ci mai degrabă articularea lui pseudo-„i” final și diferența fonetică dintre vocalele „ă" și „î”.[12] Vrând să-și perfecțione cunoștințele de limbă română, Jirí Felix a scris în jurul anului 1946 Asociației române de prietenie cu Cehoslovacia pentru a stabili o relație prin corespondență cu un tânăr din România.[8] A intrat astfel în corespondență cu Ion Iliescu, elev la Liceul „Spiru Haret” din București și membru al asociației, cu care a corespondat o lungă perioadă și căruia i-a trimis la un moment dat un dicționar ceh-francez.[8] Cei doi prieteni prin corespondență s-au întâlnit de mai multe ori în decursul anilor atât la Praga, cât și la București.[8]

Jiři Felix a promovat examenul de bacalaureat în 1950[10] și s-a înscris apoi în anul 1951 la Facultatea de Filosofie a Universității Caroline din Praga, urmând cursurile de la secția nou înființată de limba română și specializându-se în filologia română.[11] I-a avut acolo ca profesori pe lingviștii Vladimír Skalička (titularul cursului de lingvistică generală),[10][12] Bohuslav Havránek, Vladimír Šmilauer și Bohumil Trnka, care erau promotori ai structuralismului praghez, precum și pe româniștii Marie Kavková, Antonín Křečan și Jiří Staca.[10] Nu a fost nevoit să-și dovedească loialitatea față de regimul comunist datorită interesului scăzut pentru specializarea în filologie română și a cultivat relații bune cu profesorii săi, care i-au fost ulterior de folos.[11] Atmosfera universitară de la începutul anilor 1950 aveau un caracter profund dogmatic: se studiau o serie de discipline care nu aveau nimic în comun cu specializarea urmată precum marxism-leninismul și economia politică, erau organizate periodic prelegeri politice și ședințe de sindicat, în fiecare sâmbătă avea loc o ședință obligatorie de pregătire militară, iar suspiciunea domnea peste tot.[11]

Cu toate că nu era membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia, a obținut în cursul anului IV o bursă pentru a urma timp de un semestru[10][12][13][14] studii de limba română la Universitatea din București[8][10][12][13][14] și a ajuns în capitala României în iarna anului 1954, după Marele viscol.[13] În timpul studiilor la Universitatea din București i-a avut ca profesori pe lingviștii Alexandru Graur,[8][10][13][14] Alexandru Rosetti,[10][12][13][14] Iorgu Iordan, Boris Cazacu[8][10][12][14] și Jacques Byck,[10][12] iar printre colegii săi s-au numărat viitorii lingviști Marius Sala, Andrei și Mioara Avram, Emanuel și Laura Vasiliu, Al. și Florica Niculescu.[10][14]

Perfecționarea ca lingvist modificare

După absolvirea facultății, Felix a lucrat ca translator la secția consulară a Ambasadei României de la Praga.[10] Începând de la mijlocul anilor 1950 a călătorit în mod regulat în România și a devenit un specialist în limba română, apreciat de lingviștii români.[6][8][10][11] A publicat primele sale articole în anii 1956–1957 în revista Limba română, iar mai apoi a colaborat cu articole și studii de specialitate privind sistemul gramatical al limbii române în revistele românești Studii și cercetări lingvistice (SCL) și Limbă și literatură și în publicații de specialitate din Cehoslovacia și Italia.[14] În perioada 1959–1961 a făcut parte, alături de Jiří Staca și de alți colaboratori, din colectivul de redactori ai Dicționarului româno-ceh (Rumunsko-český slovník), care a fost elaborat în cadrul Institutului de Studii Slave al Academiei Cehoslovace de Științe și a fost publicat la Praga în anul 1961.[10][12][14]

Jiří Felix a predat ca lector de limba cehă la Universitatea din București[12][15][16] în perioada 1965–1967, contribuind în acest timp la formarea boemiștilor români[15] și coordonând colectivul de lingviști cehi și români care a elaborat Dicționarul ceh-român, realizat în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei Române și publicat la București în anul 1967.[10][16] Acest dicționar este considerat o lucrare de seamă a slavisticii românești, având proporții mai mari decât cele apărute anterior.[10][16]

S-a înscris la doctorat în anul 1967 și a susținut examenele cu profesorii Al. Rosetti și Al. Graur,[10] călătorind în fiecare an în România pentru a avea contacte directe cu lingviștii români în legătură cu teza sa de doctorat.[17] A obținut titlul de doctor în filologie în anul 1974 cu teza Paradigmatica limbii române literare actuale,[10][12][13] pe care a elaborat-o sub conducerea științifică a profesorului Boris Cazacu[10][14] și a susținut-o la Universitatea din București,[12][13] devenind primul ceh care a susținut un doctorat la București.[11] Teza de doctorat a lui Jiří Felix a fost elogiată de lingviștii români care au considerat-o o contribuție valoroasă la cercetarea limbii române: astfel, profesoara Paula Diaconescu evidenția „rigoarea aplicării unor criterii odată stabilite, dar și finețea cu care este realizată descrierea”, în timp ce profesoara Valeria Guțu Romalo susținea că lucrarea „realizează dintr-o perspectivă nouă o descriere de ansamblu care aprofundează, dezvoltă și completează structura paradigmatică a limbii noastre”.[18]

Activitatea didactică modificare

 
Jiři Felix, lector de limba română la Universitatea Carolină din Praga (1972)

Jiři Felix s-a întors în Cehoslovacia în anul 1967, în perioada premergătoare Primăverii de la Praga,[10][11] și a devenit lector în cadrul secției de limba română a Facultății de Litere de la Universitatea Carolină din Praga,[7][10][12][17] predând cursurile teoretice și practice cu profil lingvistic.[10][17] A avansat până la gradul de conferențiar universitar[6] și a îndeplinit funcția de șef al secției de limba română[7][10][13] în perioada 1979–2002.[7][10] Studiile de filologie română erau organizate din doi în doi ani, în combinație cu o altă limbă romanică, și erau predate pe parcursul unui ciclu superior complet de cinci ani, încheiat cu examene de stat și o teză; secția de limba română avea, de obicei, un grup de 5–10 studenți.[19][20] În cursul anului IV studenții își alegeau subiectul lucrării de diplomă, optând între limba română și cealaltă limbă.[17]

În cursul îndelungatei sale cariere, Jiři Felix a elaborat, singur sau în colaborare cu profesoara Marie Kavková, o serie de instrumente de referință (cursuri universitare și manuale) pentru învățarea limbii române de către cehi și a limbii cehe de către români.[4][20][21] Ca o recunoaștere a meritelor sale științifice și pedagogice, Jiři Felix a fost ales membru de onoare al Institutului de Lingvistică al Academiei Române,[8] iar Universitatea din București i-a decernat în 1998 titlul de profesor honoris causa.[7]

În paralel, conf. dr. Jirí Felix a făcut parte din grupul de româniști cehi și slovaci care a înființat la 20 februarie 1991[20][22] Asociația Ceho-Slovacia-România[20] (în cehă Česko-Slovensko-rumunská společnost, devenită ulterior Asociația Cehia–România), cu sediul la Praga.[19][20] Scopul principal al asociației era dezvoltarea relațiilor de prietenie dintre Ceho-Slovacia și România prin intensificarea contactelor reciproce în diverse domenii, popularizarea istoriei României și a culturii române, organizarea unor comunicări și discuții pe teme economice, etnografice și literare, sprijinirea organizării unor evenimente comune în domeniul științific și cultural-artistic, precum și organizarea unor cursuri de limba română pentru persoanele interesate.[22] Jirí Felix a fost ales în funcția de președinte al Asociației Ceho-Slovacia–România, iar prof. dr. Marie Kavková ca președinte de onoare.[22] Asociația reunea în noiembrie 1991 un număr de aproximativ 80 de membri din Cehia și Slovacia și pregătea, printre altele, inaugurarea unor cursuri de limba română pentru începători și avansați și o discuție publică cu privire la traducerea literaturii române în limba cehă.[22]

La începutul anilor 2000 Asociația de prietenie Cehia–România de la Praga a publicat mai multe materiale informative cu privire la relațiile româno-cehe, printre care se numără unele scrise singur sau în colaborare de profesorul Jiří Felix: Česko-rumunské styky v datech [„Relațiile ceho-române în date”], Praga, 2000; Zdokonalujme se v rumunštině [„Să ne perfecționăm româna”], coautor, Praga, 2001; Strahovský opat Metod Zavoral a Rumunsko [„Abatele Metodie Zavoral de la Strahov și România”], coautor, Praga, 2003.[15] Profesorul Felix a ținut, de asemenea, cursuri de limba română organizate sub egida Institutului Cultural Român din Praga.[7]

Onoruri modificare

Profesorul Jiři Felix a fost decorat în anul 2002 de președintele României, Ion Iliescu, cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer „pentru serviciile deosebite aduse promovării limbii și culturii literare române în Republica Cehă, prin studierea acestora la catedra de specialitate a Universității Caroline din Praga, prin elaborarea de lucrări științifice de înaltă ținută, prin traducerea în limba cehă a numeroase opere literare din limba română, precum și pentru meritoria activitate desfășurată în cadrul Asociației de prietenie Cehia–România”.[9] În plus, Academia Română i-a înmânat în mai 2009 diploma „Meritul Academic” pentru promovarea limbii române în străinătate.[14][23] Cu acel prilej, acad. Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Române și director al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, l-a prezentat drept „cel mai bun cunoscător al limbii române din străinătate” și l-a comparat cu profesorul suedez Alf Lombard, la fel de „împătimit de limba română”.[14]

Ajuns la vârsta senectuții, profesorul Felix mărturisea într-un interviu acordat în anul 2018 că nu își poate explica ce l-a atras la limba română și bănuia, fără a ști ceva precis, că tatăl său ar putea avea origini românești.[13] În anul 2021, cu prilejul aniversării a 90 de ani de viață ai profesorului Felix, a fost alcătuit un volum omagial intitulat Jiří Felix a rumunština/Jiří Felix și limba română, care a fost publicat de Editura Universității Caroline din Praga.[6] Volumul respectiv conține articole științifice dedicate limbii române și, îndeosebi, unor aspecte complexe ale acesteia, scrise de profesorul Felix și de alți filologi români precum Valeria Guțu Romalo, Constantin Dominte și Mioara Avram.[6]

Activitatea publicistică modificare

Profesorul Jiři Felix a desfășurat o intensă activitate științifică în cursul îndelungatei sale cariere[4] și a elaborat, alături de profesoara Marie Kavková, o serie de instrumente de referință (cursuri universitare și manuale) pentru învățarea limbii române de către cehi și a limbii cehe de către români.[4][20][24] Astfel, pe lângă colaborarea sa la cele două dicționare bilingve mari, a alcătuit și publicat un manual modern de limba română intitulat Rumunština pro samouky („Limba română fără profesor”),[4][6][7][12] ce a apărut în trei ediții (1965, 1973, 1980) în cadrul unei colecții de manuale similare dedicate învățătorii limbilor străine (franceză, engleză, germană, rusă, italiană, poloneză, maghiară și bulgară) și este folosit de cehii și slovacii care doresc să învețe limba română,[4][6][7][12][17] câteva cursuri universitare (Sbírka rumunských textů jaykovědných [„Culegere de texte românești de lingvistică”], 1976 și Zvuková a písemná stránka rumunštiny [„Aspectul sonor și cel scris al limbii române”], 1982),[12] un ghid de conversație (Česko rumunská konverzace [„Ghid de conversație ceh-român”], 1973)[7][13][25] un dicționar ceh-român și român-ceh de călătorie [Česko-rumunský a rumunsko-český slovník na cesty, 1979][25] și câteva sute de studii de specialitate consacrate limbii române[6][7] (volume individuale, volume colective, articole de specialitate, conferințe, comunicări).[6]

Activitatea sa științifică s-a caracterizat prin preocuparea constantă pentru cercetarea și aprofundarea unor probleme de limba română[4] și, în același timp, prin rigurozitatea analizei.[6] Una din principalele sale realizări a fost definirea unor noi elemente de normă ale limbii române.[6] Jiři Felix a realizat, astfel, în anul 1964[17] o clasificare morfologică savantă și riguroasă a verbelor românești,[6][12][17] care a demonstrat că în limba română există 14 conjugări, nu doar patru, așa cum afirmă gramatica tradițională a limbii române.[6] Filologii români au respins însă această clasificare.[6] Dicționarul de buzunar Rumunsko-český a česko-rumunský kapesní slovník a folosit totuși modelele de conjugare propuse de profesorul Felix în clasificarea morfologică proprie a verbelor românești. [17] Studiile publicate de Felix au tratat, de asemenea, alte aspecte ale gramaticii limbii române: dublarea complementului în limba română, identitatea fonică și nonidentitatea morfematică, asimetria dintre conținut și expresie la articolul românesc, relația dintre ortografia și identitatea românească etc.[12]

Fiind ocupat cu activitatea didactică și cu cercetarea științifică a gramaticii limbii române, Jiři Felix a avut puțin timp liber pentru a realiza traduceri din literatura română.[17] A tradus totuși piesa de teatru Șeful sectorului suflete a lui Alexandru Mirodan,[17] care a fost publicată la Praga în anul 1964.[26][27][28] Ca răspuns la o întrebare privitoare la traducerile din literatura română, profesorul Felix mărturisea la începutul anilor 1970 că era preocupat în principal de „găsirea unor texte scurte, interesante și redactate într-o limbă simplă, dar îngrijită, care să constituie o lectură atrăgătoare chiar și pentru studenții începători și să permită ilustrarea corespunzătoare a expunerilor de gramatică” și susținea necesitatea alcătuirii unor volume de proză scurtă și umor românesc, care ar putea fi de un mare folos persoanelor străine care studiază limba română.[17]

Lucrări modificare

Volume cu caracter științific modificare

  • Rumunsko-český a česko-rumunský kapesní slovník [„Dicționar de buzunar român-ceh și ceh-român”], Praga, 1963, 717 p. (ed. a II-a, 1972) – împreună cu Antonín Křečan
  • Rumunština pro samouky [„Limba română fără profesor”], Státní pedagogické nakladatelství, Praga, 1965, 296 p. (ed. a II-a revizuită, 1973, 310 p.; ed. a III-a, 1980, 327 p.)
  • Dicționar ceh-român, Editura Academiei RSR, București, 1967, XLIII, 560 p. – sub conducerea lui Sorin Stati (red. coord.) și în colaborare cu Silvia Niță-Armaș, Sanda Apostolescu, A. Deleanu, František Holub, Traian Ionescu-Nișcov, Jana Pleter
  • Rumunsko-český, česko-rumunský kapesní slovník [„Dicționar de buzunar român-ceh / ceh-român”], Státní pedagogické nakladatelství, Praga, 1971, 400 p. (ed. a II-a, 1975, 480 p.; ed. a III-a, 1980, 519 p.) – împreună cu Antonín Křečan și Jaroslav Bláha
  • Česko rumunská konverzace [„Ghid de conversație ceh-român”], Státní pedagogické nakladatelství, Praga, 1973, 287 p. (ed. a III-a, 1988) – împreună cu Radu Greceanu, Jarmila Janešova și Libuše Prokopova
  • Sbírka rumunských textů jaykovědných [„Culegere de texte românești de lingvistică”], Státní pedagogické nakladatelství, Univerzita Karlova, Praga, 1976 (ed. a II-a, 1983), 242 p.
  • Rumunsko-český a česko-rumunský slovník [„Dicționar român-ceh și ceh-român”], Státní pedagogické nakladatelství, Praga, 1979, 400 p.
  • Česko-rumunský a rumunsko-český slovník na cesty [„Dicționar ceh-român și român-ceh de călătorie”], Státní pedagogické nakladatelství, Praga, 1979, 496 p. – împreună cu Radu Greceanu
  • Zvuková a písemná stránka rumunštiny [„Aspectul sonor și cel scris al limbii române”], Státní pedagogické nakladatelství, Praga, 1982
  • Trei zile la Praga, Česko-rumunská společnost, Praga, 1999, 44 p. – împreună cu Lidia Našincová
  • Česko-rumunské styky v datech [„Relațiile ceho-române în date”], Česko-rumunská společnost, Praga, 2000
  • Zdokonalujme se v rumunštině [„Să ne perfecționăm româna”], Česko-rumunská společnost, Praga, 2001, 67 p. – în colaborare cu Victoria Moldovan
  • Strahovský opat Metod Zavoral a Rumunsko [„Abatele Metodie Zavoral de la Strahov și România”], Česko-rumunská společnost, Královská kanonie premonstrátů na Strahově, Praga, 2003, 96 p. – împreună cu Milan Skála
  • Souhrn rumunské gramatiky [„Compendiu de gramatică a limbii române”], Holman. rok vydání, Praga, 2004
  • Ohlédnutí [„Privire în urmă”], Česko-rumunská společnost, Praga, 2010, 32 p.
  • Interesul cehilor pentru limba română, Česko-rumunská společnost, Praga, 2011, 16 p.

Studii (selecție) modificare

  • „Câteva observații cu privire la clasificarea morfologică a verbelor românești”, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 6, 1965;
  • „Asupra alternanțelor fonetice din flexiunea verbală românească”, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 6, 1965;
  • „Dublarea complementului în limba română contemporană”, în Romanistica Pragensia, nr. VII, 1971;
  • „Problemele segmentării în constituenți a cuvintelor românești”, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 4, 1972;
  • „Categoria persoanei și exprimarea ei în limba română”, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 5, 1973;
  • „Le mode − une catégorie morphologique du roumain”, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 5, 1975;
  • „Un mod de descriere a cazului din limba română”, în Romanistica Pragensia, nr. IX, 1975;
  • „Contribuții la descrierea articolului românesc”, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 5, 1980;
  • „Privitor la delimitarea părților de vorbire (cu referire specială la limba română)”, în Romanistica Pragensia, nr. XVI, 1988;
  • „Identitatea fonică și nonidentitatea morfematică”, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 2, 1990;
  • „Contribuții la paradigmatica părților de vorbire din limba română”, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 5–6, 1990;
  • „Asimetria dintre conținut și expresie la articolul românesc”, în vol. Studi rumeni e romenzi, I, Padova, 1995;
  • „Omonimia în flexiunea verbală românească − diacronie și tipologie”, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 1–2, 1995;
  • „Ortografie și identitate românească”, în vol. Ipostaze ale identității românești, Institutul de Studii Romanice, Secția de Română, Facultatea de Litere a Universității Caroline din Praga, 2009.

Traduceri modificare

Note modificare

  1. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c ​ 
  3. ^ a b c The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g Teodora Alexandra, „Dr. Docent Jiři Felix, profesor Honoris Causa al Universității din București, la cei 80 de ani ai săi”, în Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, vol. XLVII (volum dedicat celei de-a 90-a aniversări a profesorului Mirco Jivcovici), nr. 3, Editura Universității din București, 2011, p. 260.
  5. ^ Libuše Valentová (), „Limba și literatura română în Cehia”, Limba Romana, Chișinău (4–5), accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n Mircea Dan Duță (), „Profesorul Jiří Felix și limba română”, Observator cultural (1096), accesat în  
  7. ^ a b c d e f g h i j k Libuše Valentová (), „Studii Românești la Universitatea Carolină din Praga”, România literară (43), arhivat din original la , accesat în  
  8. ^ a b c d e f g h i „ANIVERSARE / La mulți ani! marelui românist Jiří Felix la împlinirea vârstei de 80 de ani – Bukurešť”, Centrul Ceh din București (České centrum Bukurešť), , arhivat din original la , accesat în  
  9. ^ a b „Decretul președintelui României nr. 905 din 11 noiembrie 2002 privind conferirea Ordinului național Serviciul Credincios”, Monitorul Oficial al României (822), , accesat în  
  10. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z Teodora Alexandra, „Dr. Docent Jiři Felix, profesor Honoris Causa al Universității din București, la cei 80 de ani ai săi”, în Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, vol. XLVII (volum dedicat celei de-a 90-a aniversări a profesorului Mirco Jivcovici), nr. 3, Editura Universității din București, 2011, p. 259.
  11. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Tomáš Kopečný (), „Jiří Felix (1931)”, Memory of Nations, accesat în  
  12. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af Jiří Felix, „De ce am devenit lingvist”, în vol. Emanuela Timotin și Ștefan Colceriu (coord.), „De ce am devenit lingvist? Omagiu academicianului Marius Sala”, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2012, pp. 123–125.
  13. ^ a b c d e f g h i j k l m n *** (), „Jirí Felix, cehul de 87 de ani îndrăgostit de România de la 6 ani. A început să ne învețe limba cu «Ce te legeni, codrule»”, Libertatea, accesat în  
  14. ^ a b c d e f g h i j k l *** (), „Un ambasador al culturii române în Cehia – prof. univ. Jiri Felix”, Curentul, accesat în  
  15. ^ a b c Teodora Alexandra, „Dr. Docent Jiři Felix, profesor Honoris Causa al Universității din București, la cei 80 de ani ai săi”, în Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, vol. XLVII (volum dedicat celei de-a 90-a aniversări a profesorului Mirco Jivcovici), nr. 3, Editura Universității din București, 2011, p. 261.
  16. ^ a b c Constantin Geambașu (coord.) (), Catedra de limbi și literaturi slave. Scurt istoric (PDF), București: Editura Universității din București, p. 54, accesat în  
  17. ^ a b c d e f g h i j k Sergiu Selian (), „Interviu cu profesorul Jiři Felix. Preocupări cehoslovace pentru limba și literatura română” (PDF), România literară (5), p. 30, accesat în  
  18. ^ Teodora Alexandra, „Dr. Docent Jiři Felix, profesor Honoris Causa al Universității din București, la cei 80 de ani ai săi”, în Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, vol. XLVII (volum dedicat celei de-a 90-a aniversări a profesorului Mirco Jivcovici), nr. 3, Editura Universității din București, 2011, pp. 259–260.
  19. ^ a b Vitalie Ciobanu (), „Libuse Valentova – În cele opt luni ale Primăverii de la Praga, cehii au trăit atat de mult și atât de intens cât, poate, o altă națiune trăiește timp de douăzeci de an”, Contrafort (10–11 (72–73)), accesat în  
  20. ^ a b c d e f Libuše Valentová (), „Retrospectivă: Relații culturale româno-ceho-slovace” (PDF), România literară (25), p. 25, accesat în  
  21. ^ Libuše Valentová (), „Limba și literatura română în Cehia”, Limba Romana, Chișinău (4–5), accesat în  
  22. ^ a b c d Libuše Valentová (), „Scrisoare din Praga: Revenirea la o tradiție” (PDF), România literară (47), p. 22, accesat în  
  23. ^ „Noutăți – Jiři Felix – diploma «Meritul Academic» pentru promovarea limbii române în străinătate”, Academia Română, , accesat în  
  24. ^ Libuše Valentová (), „Limba și literatura română în Cehia”, Limba Romana, Chișinău (4–5), accesat în  
  25. ^ a b Teodora Alexandra, „Dr. Docent Jiři Felix, profesor Honoris Causa al Universității din București, la cei 80 de ani ai săi”, în Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, vol. XLVII (volum dedicat celei de-a 90-a aniversări a profesorului Mirco Jivcovici), nr. 3, Editura Universității din București, 2011, pp. 260–261.
  26. ^ a b Česká kniha, edițiile 36–52, Stát ní Knihovna ČSR, Praga, 1964, p. 1157.
  27. ^ a b Philologica Pragensia, vol. 18–19, Univerzita Karlova – Nakladatelství Karolinum, Praga, 1975, p. 52.
  28. ^ a b Libuše Valentová, Slovník rumunských spisovatelů, Libri, Praga, 2001, p. 162.

Bibliografie modificare

  • Teodora Alexandra, „Dr. Docent Jiři Felix, profesor Honoris Causa al Universității din București, la cei 80 de ani ai săi”, în Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, vol. XLVII (volum dedicat celei de-a 90-a aniversări a profesorului Mirco Jivcovici), nr. 3, Editura Universității din București, 2011, pp. 259–261.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jirí_Felix&oldid=16217316