Wikipedia

Leopoldina Bălănuță

actriță română
Leopoldina Bălănuță
Date personale
Născută[2] Modificați la Wikidata
Hăulișca, România Modificați la Wikidata
Decedată (63 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România[3] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiOcluzie intestinală Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Bălănuță (preot)[1]
Sanda Bălănuță
Frați și suroriClaudia Bălănuță
Căsătorită cuMitică Popescu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Roluri importanteEfimița în Conu Leonida față cu reacțiunea
Elvira în Bietul Ioanide
Zenobia în Blestemul pământului, Blestemul iubirii
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Leopoldina Bălănuță (n. , Hăulișca, Păulești, Vrancea, România – d. , București, România)[4] a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce. A fost căsătorită din 1977 cu actorul Mitică Popescu.[5]

Biografie

modificare

Își începe studiile în Focșani mai întâi la Școala de Fete nr. 4 și ulterior la Liceul de Fete „Alexandru Ioan Cuza”. În 1950 se pregătește singură pentru admiterea la Teatru și la Cinematografie, însă eșuează. În 1953 este admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova și a lui Marcel Anghelescu, asistenți Ion Lucian și Natalia Arsene, alături de Florin Piersic, Ica Matache, Cosma Brașoveanu, Jean Teodorescu, Dumitru Furdui, Ioana Bulcă, Lucia Mara.[6] A absolvit Institutul în 1957 cu rolul lui Aase, văduva tragică, din piesa „Peer Gynt”, de Henrik Ibsen. A debutat scenic la București, în 1959, cu rolul Velea din piesa Prima întâlnire de Tatiana Sîtina, în regia lui Ion Cojar iar în cinematografie debutează în 1962 în filmul Pisica de mare, în regia lui Gheorghe Turcu.[7] Ultimul ei rol a fost cel din O batistă în Dunăre, de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de același regizor.

A avut roluri memorabile în Vassa Jeleznova și Mama de Maxim Gorki, Anna Karenina, de Lev Tolstoi, Medeea de Euripide, Martin Eden de Jack London, Noaptea Iguanei de Tennessee Williams, Oameni sărmani de Feodor Dostoievski, Livada cu vișini de Anton Pavlovici Cehov, Doi pe un balansoar de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, Ca frunza dudului în rai și O batistă în Dunăre (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu).

Cinematografie

modificare

A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, Nunta de piatră (1972), Dincolo de pod (1975), Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980), Clipa (1979), Bietul Ioanide (1979), Năpasta (1982), etc.

Televiziune

modificare

Leopoldina Bălănuță a avut și o colaborare de succes cu televiziunea. Gaițele (1993), Strigoii (1992), Trandafirul și coroana, Conu' Leonida față cu reacțiunea (1985), Moartea unui comis voiajor (1977), Idolul și Ion Anapoda (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.

Teatru

modificare

Deși a fost considerată o actriță dramatică, Leopoldina Bălănuță a avut și roluri memorabile de comedie. Sceneta TV Care de dame de G. H. Brăescu [1], realizată în 1980 (unde actrița joacă 4 personaje) este considerată unul din momentele de referință din istoria divertismentului TV românesc.

Leopoldina Bălănuță a fost una din cele mai importante actrițe care a practicat spectacolul de poezie și care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de școlile lui Constantin Nottara și Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuță a dat un regal de muzică și poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul O întâmplare a ființei din 27 ianuarie 1998, pe versuri de Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaș, Magda Isanos, Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. „Eu plec cu viața mea în teatru; teatrul vine cu viața lui în viața mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenței lui: «Doamne, am obosit așteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii”.

Viață artistică

modificare
 
Leopoldina Bălănuță

A terminat studiile de arta actorului odată cu deschiderea sălii Casandra, acest studio al celui mai tânăr actor, unde au debutat cei mai mulți interpreți ai țării, toți cei care au studiat la prima școală de teatru și film, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București de astăzi, fostul Institut de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. A jucat în spectacolul Peer Gynt, de Henrik Ibsen, în regia lui Dinu Cernescu, pe Aase, mama eroului principal, alături de Florin Piersic, devenit și el o legendă în rolul ibsenian, din 1957. Au urmat câteva personaje pe scena celuilalt studio al experimentelor (Teatrul din Piatra Neamț), după care marile succese din București, de la Teatrul Mic.

Rolurile sale au fost nenumărate și în toate a venit cu vocea ei caldă, melodioasă, cu adâncul ei cult pentru adevăr, fiecare replică constituindu-se într-o pledoarie pentru justiție și demnitatea omului. Poate de aceea se consideră absolut paradigmatic pentru talentul și personalitatea ei, Antigona din tragedia omonimă a lui Sofocle. Antigona, sub bagheta regizorală a lui Ion Cojar era Bălănuță, dreaptă, mândră, neînfricată în fața dictatorului, gata să moară, dar să nu cedeze. A fost pur și simplu copleșitoare în acest rol, după cum a fost convingătoare, încărcată de nuanțe, cu o continuă autoironie și un emoționant tragicomic în eroina principală din Doi pe un balansoar de William Gibson. Alături de Victor Rebengiuc, Bălănuță a transformat această melodramă într-un zguduitor simbol al condiției tânărului de azi, al singurătății, al lipsei de comunicare, al nevoii de compasiune, dragoste, înțelegere. Această tragediană înnăscută, distribuită de Andrei Șerban, firesc, în Medeea, din Trilogia antică de la Teatrul Național din 1990.

A fost și o excelentă interpretă de comedie. Printre creațiile comice trebuie menționate Femeia cu coșul cu ouă din muzicalul montat de Cătălina Buzoianu, la Teatrul Mic, după Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, dar, mai ales Elisabeta din Elisabeta din întâmplare o femeie de Dario Fo, tot la Teatrul Mic. Cele două dimensiuni ale acestui extraordinar talent care a fost Bălănuță s-au asociat, desăvârșit, în Liubov Andreevna, din Livada de vișini, în regia lui Andrei Șerban, tot pe scena Naționalului bucureștean. La fel de sclipitoare și profundă este și atunci când interpretează diferite personaje din dramaturgia românească, mai ales din cea a lui D.R. Popescu. Astfel, la Teatrul Mic joacă în piesa Ca frunza dudului, iar la Teatrul Național în O batistă pe Dunăre.

Recitatoare

modificare

Leopoldina Bălănuță a fost și o remarcabilă recitatoare. În concepția ei, actorul este glasul dramaturgului, dar și al poetului. Mai ales al poetului care nu-l obligă să devină personaj, nu-l supune la metamorfoze, ci îl lasă să fie el însuși, cu sensibilitatea și sentimentele sale, punând în lumină sensurile ascunse ale creației poetice. Leopoldina Bălănuță a iubit poezia bună și a dat numeroase recitaluri. Nicicând, versurile lui Nichita Stănescu, de exemplu, nu au fost mai limpezi și mai bine descifrate decât în rostirea ei. L-a iubit la fel de mult pe Eminescu, dar a fost aproape, foarte aproape, îndeosebi de poeții contemporani care pledează pentru frumos și adevăr. Referințe artistice despre ea se găsesc în volumul Actorul în cântarea personajului (Ed. Meridiane, București, 1981) al lui Andrei Băleanu și Doina Dragnea, precum și în medalionul „Leopoldina Bălănuță” al Magdalenei Boiangiu, publicat în revista Scena nr. 6/1998.

Viață personală

modificare

Leopoldina Bălănuță a fost fată de preot militar din Garnizoana Focșani.[1] În 1977 s-a căsătorit cu actorul Mitică Popescu.

Distincții

modificare

Filmografie

modificare
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în iulie 2020
  • Gaițele (1993) - TV
  • Chira Chiralina (1993)
  • Trandafirul și coroana (TV) / (1991)
  • Conu Leonida față cu reacțiunea (TV) / (1985) - Efimița
  • Scopul și mijloacele (1983)
  • Mult mai de preț e iubirea (1982)
  • Pe firul apei (1978)
  • Moartea unui comis-voiajor (TV) / (1977) - Linda Loman
  • Oameni sărmani (1969) - Varvara Alekseyevna
  • Tristan (TV) / (1966) - Gabriela Kloterjanh
  • Pisica de mare (1963)

Teatru

modificare

Teatrul Național Radiofonic

modificare

Teatrul Național de Televiziune

modificare
  • Idolul și Ion Anapoda, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
  • Mama, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
  • Matca, premieră la Teatrul Național de Televiziune; Irina
  • Oameni sărmani, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
  • Trandafirul și coroana, premieră la Teatrul Național de Televiziune. Ca - Bertha Reed (văduvă băutoare, doamna Reed)
  • Vlaicu Vodă, Teatrul Național de Televiziune; Doamna Clara[10]
  • Medeea, Teatrul Național de Televiziune; Medeea[10]
  • Jocul ielelor, Teatrul Național de Televiziune; Maria Sinești[10]
  • Trei surori, Teatrul Național de Televiziune: Mașa[10]
  • Doi pe un balansoar,Teatrul Național de Televiziune; Gittel[10]
  • Torquato Tasso, Teatrul Național de Televiziune[10]
  • La porțile Severinului, Teatrul Național de Televiziune[10]
  • Mama, Teatrul Național de Televiziune[10]

Note

modificare
  1. ^ a b Adrian Nicolae Petcu (), „Preotul Nicolae Bălănuță din Focșani, în temnița comunistă”, Ziarul Lumina, accesat în  
  2. ^ a b „Leopoldina Bălănuță”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ „Leopoldina Bălănuță”, Freebase Data Dumps[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Chihaia, Lăcrămioara (). Dicționar Enciclopedic Ilustrat. 61635 de articole, 96338 de definiții, 2320 de ilustrații. Cartier. p. 1173. 
  5. ^ Țarălungă 2011, p. 76.
  6. ^ Deșliu, Alexandru (). Dor se Leopoldina: album memorial. Focșani: Pallas. p. 34. 
  7. ^ Sîrbu, Eva (). „Leopoldina Bălănuță: Puterea de a aștepta”. Actorii noștri : Interviuri uitate – 33 dintr-un deceniu. 1. București: Editura Ara. pp. 190–199. 
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, pp. 770–771.
  9. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q Deșliu, Alexandru (). Dor de Leopoldina: album memorial. Focșani: Pallas. p. 249. 
  10. ^ a b c d e f g h i j k l Deșliu, Alexandru (). Dor de Leopoldina: album memorial. Focșani: Pallas. p. 248. 

Bibliografie

modificare
  • Marcu, George (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009. ISBN 9737839552
  • Țarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalități, București: Litera Internațional, ISBN 978-606-600-246-2 

Lectură suplimentară

modificare
  • Băleanu, Andrei, Dragnea, Doina, Actorul în căutarea personajului: 25 de convorbiri despre arta spectacolului teatral, București, 1981
  • Căliman, Călin. Istoria filmului românesc: 1897-2017. București: Contemporanul, 2022
  • Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, 1, București: Editura Geneze, , ISBN 973-9099-24-6 
  • Iancu, Napoleon Toma (), Dicționarul actorilor de film, București: Editura Științifică și Enciclopedică 
  • Rîpeanu, Bujor T. (), Cinematografiștii: 2345 cineaști, actori, critici și istorici de film și alte persoane și personalități care au avut de-a face cu cinematograful din România sau care sunt originare de pe aceste meleaguri, București: Editura Meronia, ISBN 978-973-7839-93-0 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Leopoldina_Bălănuță&oldid=16882088