Metantiol

compus chimic
Metantiol
Methanethiol.svg
Methanethiol-3D-balls.png
Methanethiol-3D-vdW.png
Nume IUPACMetantiol
Alte denumirimetilmercaptan
mercaptometan
metiol
Identificare
Număr CAS74-93-1
PubChem CID878
Informații generale
Formulă chimicăCH4S
Aspectgaz incolor
Masă molară48,11 g/mol
Proprietăți
Densitate0,9 g/mL (lichid la 0°C)
Punct de topire−123 °C
Punct de fierbere5,95 °C
Solubilitatealcool, eter
Presiune de vapori1,7 Atmosferă fizică[1]  Modificați la Wikidata
Pericol
F : InflamabilT : ToxicN : Periculos pentru mediu
Inflamabil, Toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze RR12, R23, R50/53
Fraze SS16, S25, S33, S60, S61
SGH02 : InflamabilSGH04 : GazSGH06 : ToxicSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H220, H331, H410,
NFPA 704

NFPA 704.svg

4
4
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Metantiolul (de asemenea cunoscut și ca metilmercaptan) este cel mai simplu compus din seria tiolilor, un compus organic cu sulf, care are formula CH3-SH. Este un gaz incolor cu un miros distinctiv neplăcut, asemănător hidrogenului sulfurat. Este întâlnit în sângele și în creierul oamenilor și a altor animale, dar și în unele țesuturi vegetale. Metantiolul este și unul dintre principalii compuși responsabili pentru halitoză și pentru mirosul flatusului.

ObținereModificare

Metantiolul poate fi preparat industrial prin reacția dintre metanol și hidrogen sulfurat gazos în prezența unui catalizator solid acid, cum ar fi oxidul de aluminiu:[2]

CH3OH + H2S → CH3SH + H2O

De asemenea, deși nu este foarte practic, metantiolul mai poate fi obținut prin reacția dintre iodura de metil și tiouree.[3]

Vezi șiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0425.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Norell, John; Louthan, Rector P. (). „Thiols”. Kirk-Othmer Concise Encylclopedia of Chemical Technology (ed. 3rd). New York: John Wiley & Sons, Inc. pp. 946–963. ISBN 978-0471801047. 
  3. ^ Reid, E. Emmet (). Organic Chemistry of Bivalent Sulfur. 1. New York: Chemical Publishing Company, Inc. pp. 32–33, 38.