Etantiol
Etantiol | |
Nume IUPAC | Etantiol |
---|---|
Alte denumiri | etilmercaptan mercaptoetan |
Identificare | |
Număr CAS | 75-08-1 |
PubChem CID | 6343 |
Informații generale | |
Formulă chimică | C2H6S |
Aspect | lichid incolor |
Masă molară | 62,13404 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 0,8617 g/cm3 |
Punct de topire | −148 °C |
Punct de fierbere | 35 °C |
Presiune de vapori | 442 de millimetre of mercuryi[1] |
Pericol | |
Fraze R | R11, R20, R50/53 |
Fraze S | (S2), S16, S25, S60, S61 |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Etantiolul, cunoscut și ca etilmercaptan, este un tiol, un compus organic cu sulf cu formula CH3-CH2-SH. Este un lichid incolor, mai volatil ca etanolul, care are un miros foarte neplăcut, asemănător hidrogenului sulfurat, prazului sau cepei. Pentru a sesiza olfactiv eventualele scăpări de gaz, etantiolul se adaugă în buteliile cu gaz petrolier lichefiat.
Obținere modificare
Etantiolul este obținut prin reacția etenei cu hidrogen sulfurat în prezență de catalizator (sunt utilizați diferiți catalizatori în acest proces, depinzând de producător). La nivel industrial, compusul a fost produs și prin reacția dintre etanol și hidrogen sulfurat gazos, în prezența unui catalizator solid acid, cum este oxidul de aluminiu:[2]
- CH3-CH2-OH + H2S → CH3-CH2-SH + H2O
Proprietăți modificare
Chimice modificare
Etantiolul este un reactiv valorificat în sinteza organică. În prezența hidroxidului de sodiu, dă ionul puternic nucleofil SEt−. Sărurile acestuia, etantionații, pot fi generați cantitativ prin reacția cu hidrura sodică.[3]
Etantiolul poate fi oxidat la acidul sulfonic corespunzător, folosindu-se agenți oxidanți puternici. Agenții mai slabi, precum oxidul feric sau peroxidul de hidrogen, dau o disulfură (dietil-disulfură):
- 2 CH3-CH2-SH + H2O2 → CH3-CH2-S-S-CH2-CH3 + 2 H2O
Fizice modificare
Vezi și modificare
Referințe modificare
- ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0280.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Norell, John; Louthan, Rector P. (). „Thiols”. Kirk-Othmer Concise Encylclopedia of Chemical Technology (ed. 3rd). New York: John Wiley & Sons, Inc. pp. 946–963. ISBN 978-0471801047.
- ^ Mirrington, R. N.; Feutrill, G. I. (), „Orcinol Monomethyl Ether”, Org. Synth. ; Collective Volume, 6, p. 859