Mihai Elin

poet și traducător român
Mihai Elin
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIolanda Malamen Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
traducător Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBucurești Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba engleză
limba italiană
limba franceză
limba spaniolă Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București
Mișcare/curent literarexpresionism  Modificați la Wikidata
Specie literarăpoezie  Modificați la Wikidata

Mihai Elin este pseudonimul lui Mihai Egli (n. , Brașov, România – d. [1]) a fost un poet și traducător român.

Biografie modificare

Mihai Elin a fost fiul Floricăi, născută Vasilcoi, și al lui Ioan Egli, muncitori. Tatăl era de origine germană și provenea dintr-o familie de țărani din Maramureș. La sfrșitul celui de Al doilea Război Mondial a fost trei ani deportat în Uniunea Sovietică. Elin a urmat Liceul „Andrei Șaguna" din Brașov în perioada 1954 - 1959, după care a făcut la Universitatea din București, Facultatea de Limbi Străine, secția limba și literatura franceză între anii 1959 - 1964.[2]

A debutat în 1960 cu poeme în revista „Luceafărul". Prima sa carte de versuri intitulată Treaz între două cadrane, a apărut în 1968. A lucrat cu întreruperi în presă ca redactor la „Scânteia tine­retului" în perioada 1970 - 1971 și ca redactor la „Tribuna României" în anul 1989. Mulți ani și-a asigurat existența ca traducător din limba franceză, italiană, spaniolă, engleză și ca profesor de limbi străine. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea a ocupat funcția de director al Editurii Agni. A colaborat cu mai multe reviste literare și cu predilecție cu revista „Luceafărul" în anii 1970 - 1980. La această revistă a publicat traduceri din poeți francezi și americani contemporani și din Dylan Thomas și T.S. Eliot.[2]

Ca poet a fost mai puțin prolific, dar a fost remarcat de Gheorghe Pituț, Ioan Alexandru, George Alboiu și Mircea Ciobanu. A fost apreciat mai cu seamă patosul și seriozitatea liricii sale. A fost considerat ca un romantic întârziat dar și ca un antiromantic, dar sigur ca un inadaptat înclinat către lamentație. S-a apreciat spiritul lui modern care a pus luciditatea și trezia față în față cu visul și fantezia.[2]

Criticii au găsit în lirica lui Mihai Elin elemente expresioniste. Tema timpului ocupă în poezia sa un loc central și preocuparea lui a fost de natură ontică, existențială, morală.[2]

Opera modificare

  • Treaz între două cadrane, București, 1968;
  • Vremea călătoriilor, București, 1989.

Traduceri modificare

Referințe modificare

  1. ^ a b c d Biografie Mihai Elin 
  2. ^ a b c d www.poezie.ro
  3. ^ Adriana Babeți: Amazoanele: O poveste - accesat 22 ianuarie 2020
  4. ^ Gavriluță Nicu: Sociologia religiilor, credințe ritualuri, ideologii - accesat 22 ianuarie 2020
  5. ^ Șandru Daniel: Ipostaze ale teologiei în gândirea politică - accesat 22 ianuarie 2020

Bibliografie modificare