Mircea Daneliuc

Date personale
Mircea Daneliuc
Născut	7 aprilie 1943 (81 de ani) Hotin, România
Căsătorit cu	Tora Vasilescu Cecilia Bârbora
Cetățenie	România
Ocupație	regizor de film actor scenarist
Limbi vorbite	limba română^[1]
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Modifică date / text

Mircea Ștefan Daneliuc^[2] (n. 7 aprilie 1943, orașul Hotin, județul interbelic Hotin, azi în Ucraina) este actor, dramaturg, nuvelist, prozator și cineast total român.

Date biografice

Anii timpurii

Mircea Daneliuc, se naște la 7 aprilie 1943, dintr-o mamǎ catolicǎ și un tatǎ creștin ortodox, la Hotin, în Basarabia. Familia se refugiazǎ în interiorul țǎrii. Rudele rǎmase în ținutul cedat rușilor, sunt deportate și exterminate în lagǎrele din Siberia, pentru vina posesiei de cetǎțenie românǎ. Mai târziu, autorul se va ocupa de aceste destine în romanul "Strigoi fǎrǎ Țarǎ". Câmpulung-Moldovenesc. Naturǎ somptuoasǎ, va rǎmâne îndrǎgostit de ea toatǎ viața. Școala primarǎ și începutul celei medii. Pǎrinții îl îndrumǎ spre muzicǎ, începe sǎ studieze vioara fǎrǎ entuziasm. 1957, Iași. Cu mare regret pentru munți, se mutǎ cu familia din Câmpulung Moldovenesc. E înscris la Liceul Național, de unde e exmatriculat pentru cǎ rǎspunde cu pumnii, înjurǎturii unui copil. Întâmplǎtor, fiul Primului Secretar de Partid al Județului. Cadrele didactice sunt furibunde, îi prezic un viitor negru, de pușcǎriaș. Mama, speriatǎ, îl transferǎ la Liceul "Costache Negruzzi", unde absolvǎ.

La majorat, declarǎ cǎ renunțǎ la studiul viorii, nemulțumit de propriile performanțe muzicale. Renunțǎ și la secția cu profil Real a liceului, având greutǎți cu matematica, deși, dintr-o familie de ingineri, are acasǎ tot sprijinul. Se transferǎ la cea Umanisticǎ. Începe din liceu studiul anatomiei, pregǎtindu-se pentru o carierǎ medicalǎ. Pentru copiii de intelectuali admiterea la facultate era foarte dificilǎ; un fiu de muncitor cu origine sǎnǎtoasǎ poate intra cu 5, lui îi trebuie cel puțin 9. Între timp, se îndrǎgostește de teatru și anunțǎ pǎrinților stupefiați noua veste. Medicina e abandonatǎ. Se pregǎtește pentru Actorie. E respins de la primul examen, dându-și seama cǎ e nepregǎtit a intra într-o lume în care funcționeazǎ ceva nou: relații, recomandǎri, susțineri. Din pǎcate, nu cunoaște pe nimeni în domeniu.

Studenție la Iași

Se reîntoarce la Iași, devastat, unde îl așteaptǎ și ordinul de încorporare în armatǎ. Nu se simte nici îndemnat și nici pregǎtit pentru altǎ carierǎ și, pentru a se salva de militǎria venitǎ prea devreme, trage la sorți între Juridicǎ si Filologie. Intrǎ, nesperat, la secția de Limbǎ Francezǎ a Universitǎții din localitate. În anul III, se retrage pentru a susține un nou examen la Teatru, cu același rezultat. Revine la Filologie, citește mult, joacǎ în piese de amatori, absolvǎ dupǎ cinci ani, dar renunțǎ la cariera de profesor, pentru a mai tenta încǎ o datǎ ușa atât de râvnitǎ. Închisǎ, și de data aceasta. Încearcǎ și la Regie de Film, la fel. Rupe și arde tot ce apucase sǎ scrie în timpul studenției, nemulțumit de calitatea literară a acestora. Ca sǎ mai poatǎ trece un an pânǎ la noul examen, se angajeazǎ ca profesor suplinitor la douǎ licee. Nimic nu-l exasperează mai mult.

IATC, autor total

Altǎ varǎ, alt eșec. În toamna aceluiași an, 1965, este în sfârșit admis la Secția de Regie Film, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" (I.A.T.C.) din București, pe care o va absolvi în 1969. Cinci examene, cinci ani de studii ... ; toatǎ aceastǎ aventurǎ o va descrie în "Pisica ruptǎ". Cinci ani de studii, timp în care se întreține cum poate, din meditatii, articole, sprijin familial. Debuteazǎ greu ("Cursa", 1975), cu un scenariu strǎin, nu cu ce își dorește. Propunerile personale îi sunt respinse. Începe o luptǎ riscantǎ cu cenzura comunistǎ, dar de la film la film acumulează autoritate. Le scoate anevoios, dar au calitatea de a nu pǎrea atacate de politrucii vremii, ambiționând spre o imagine nefalsificatǎ a realitǎții și plǎtind pentru asta cu dușmănia de stat, perioade din ce în ce mai lungi de nelucru, precaritate materialǎ, greutǎți în aprobarea altor scenarii, etc.

Nu numai debutul, dar filme precum „Vânǎtoarea de vulpi”, „Croaziera” și „Iacob”, înseamnǎ rǎzboaie istovitoare cu satrapii ideologiei. Nu are decât perspectiva șomajului și a îndepǎrtǎrii de platouri, intrǎ exasperat în disidențǎ fǎțișǎ, aruncându-le carnetul de partid atunci când „Glissando” era pe punctul de a fi distrus, crezând cǎ exemplul îi va fi urmat, dar nu se alege decât un vid colegial rece în jur și cu retorsiunea autoritǎților.

Dupǎ 1990, în capitalismul autohton, realizeazǎ un numǎr mai mare de filme decât sub comuniști, dar rǎmân aproape necunoscute, nu ajung la public, sunt închise prin dulapuri și magazii, contemporanii breslei nedorindu-și deranjul unei ștachete. Figura de veteran pare mai convenabilǎ. Se afirmǎ cǎ cei care i-au urmat în film provin din „Proba de microfon”, precum alții din „Mantaua” lui Nicolai Gogol. Nu recunoaște, spune cǎ n-a avut emuli, ci numai epigoni și detractori amǎrâți. Șomeazǎ mai mult decât înainte, e scos din activitate opt ani, și, din disperare, începe sǎ scrie. Devine, în mod paralel, o voce originalǎ și importantǎ în literaturǎ. Afirmǎ cǎ, în arta lui, țara nu i-a cerut și nu i-a dat niciodatǎ nimic. Nu l-a vrut.

Opera literară

1997 — Pisica ruptă, roman;
1999 — Marilene, roman;
1999 — Șchiopul cu frumos miros, teatru;
2000 — Doi pinguri, teatru;
2000 — Apa din cizme, roman;
2001 — Strigoi fără țară, roman;
2003 — Carlo Carlini, iluzionism;
2003 — Petru și Pavel, roman;
2005 — Femei in ghips, teatru;
2007 — Ora lanti, roman;
2009 — Cele ce plutesc, roman;
2010 — Două spălări pe cap, proză scurtă;
2012 — Băiatul fără sprâncene, nuvele,^[3]
2013 — Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu șpițul, roman
2013 — Pisica ruptă, roman; ediția a doua, revizuită și întregită
2016 — Dulci meleaguri, proză scurtă
2016 — Andreas, Andrada, roman
2017 — Teatru, volum
2018 — Cele mai tâmpite momente, proză scurtă
2018 — Spărgătorul de greață, monologuri
2019 — Sfumato, roman
2021 — Coma hindusă, roman
2023 — Covorul roșu, roman

Teatru

A scris 19 piese de teatru și a regizat piesele, Emigranții de Sławomir Mrożek (1977), Regele desculț de Paul Anghel (1978), O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale (1998), Doi Pinguri de Mircea Daneliuc 2006 și altele.

Filmografie

Distincții

Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[6]

Note

^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022
^ Lista membrilor DACIN SARA Arhivat în 28 decembrie 2016, la Wayback Machine., orda.ro, 6 mai 2014, accesat 2016-12-28
^ Ce mai citim?: Baiatul fara sprancene, 6 decembrie 2012, Autor: Andreea Sterea, Ziare.com, accesat la 22 ianuarie 2014
^ Moldovenii lui Daneliuc, 22 februarie 2008, evz.ro, accesat la 10 iunie 2011
^ Un nou film semnat Mircea Daneliuc - "Legiunea straina", Silvia Kerim, Formula AS - anul 2008, numărul 812, accesat la 21 ianuarie 2014
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, c) 5.

Legături externe

Situl personal al lui Mircea Daneliuc
IASII LUI PATRAS / Secretul lui Mircea Daneliuc sau arta de a scrie roman, 12 iulie 2010, Patras Antonio, Ziarul de Duminică
Micii electronici, institutul de fraudologie si sexul din invidie, in Observator cultural 743 / 2014, Radu Jorgensen

[8acaf22c0f06126d2fd9bcef6a59822b-1] Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022

[2] Lista membrilor DACIN SARA Arhivat în 28 decembrie 2016, la Wayback Machine., orda.ro, 6 mai 2014, accesat 2016-12-28

[BFSziare.com_2014-01-22-3] Ce mai citim?: Baiatul fara sprancene, 6 decembrie 2012, Autor: Andreea Sterea, Ziare.com, accesat la 22 ianuarie 2014

[cp2011-06-10-4] Moldovenii lui Daneliuc, 22 februarie 2008, evz.ro, accesat la 10 iunie 2011

[LSformula-as.ro_2014-01-21-5] Un nou film semnat Mircea Daneliuc - "Legiunea straina", Silvia Kerim, Formula AS - anul 2008, numărul 812, accesat la 21 ianuarie 2014

[6] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, c) 5.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]