Natașa Alexandra

actriță română
Natașa Alexandra
Date personale
Decedată Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță de teatru[*]
actriță de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alte premii
Ordinul Muncii Modificați la Wikidata

Natașa Alexandra Miscovitz (n.  ? – d. , București, România) a fost o actriță română, care a fost distinsă cu titlul de artist emerit. A făcut parte din trupa Teatrului Național din București și a jucat, de asemenea, și pe scenele altor teatre de stat și particulare.

Biografie modificare

Formarea profesională modificare

Natașa Alexandra s-a născut, potrivit propriei mărturisiri, într-o zi de mai pe un vapor la Calafat. Provenea dintr-o familie cu o origine etnică mixtă: ascendenții ei erau olandezi, germani, români și slavi. Tatăl ei era de origine sârbă, iar mama de origine olandeză. Bunicul matern, care se numea Van Hewling, era un marinar olandez, care a lucrat la canalul de la Ada Kaleh. Tatăl ei, care se numea Miscovitz, era un inginer naval sârb și a condus un timp reprezentanța unei fabrici de unelte agricole în județul Teleorman.

Și-a petrecut copilăria în orașul Passau din Germania. A urmat cursurile primare și secundare la un pension englezesc instalat într-un castel medieval din Bavaria, apoi, între 14 și 17 ani, cursurile de pian și canto ale Conservatorului din Viena. S-a întors ulterior în România și a studiat la Conservatorul Regal de Artă Dramatică din București, la clasa profesorului Nicolae Soreanu, unde a fost colegă cu George Vraca și Djenica Athanasiu.

Perioada interbelică modificare

 
Natașa Alexandra în anii celui de-al Doilea Război Mondial

Natașa Alexandra a fost angajată, în aceeași stagiune cu George Vraca, în trupa Teatrului Național din București de către directorul Victor Eftimiu[1] și a debutat pe scenă în piesa Moartea lui Dante a lui Nicolae Iorga, unde i-a avut ca parteneri pe Aristide Demetriade și Alexandru Critico. A jucat în piesele unor dramaturgi români celebri în epocă precum Caton Theodorian, Alexandru Kirițescu (Gaițele și Intermezzo spaniol) și Mircea Ștefănescu și a făcut parte din distribuția spectacolului în premieră cu piesa Titanic-Vals de Tudor Mușatescu. A colaborat cu regizori celebri ai epocii ca Paul Gusty, Soare Z. Soare și Ion Șahighian și i-a avut adesea ca parteneri pe scena Teatrului Național pe Marioara Voiculescu (în drame), Maria Filotti (în comedii clasice),[1] Ion Finteșteanu, Marietta Rareș și Victoria Mierlescu.[2]

A devenit cunoscută ca actriță de comedie în perioada interbelică,[1] dar a interpretat, de asemenea, roluri și în piese cu un pronunțat caracter dramatic precum cele ale lui Shakespeare, Gogol, Magda de Hermann Sudermann, Judith și Holofern de Friedrich Hebbel (unde a jucat împreună cu Marioara Voiculescu și Gheorghe Storin), Tinerețea unei regine de Syl Vara (cu premiera la 17 septembrie 1934)[3][4] și Casa Hervey de R. C. Avery (cu premiera în prima parte a stagiunii 1935–1936).[5][6] A colaborat în acea vreme și cu alte companii teatrale precum cea a Mariei Ventura. În afara spectacolelor teatrale, a fost solicitată să apară și în spectacolele muzicale și de revistă puse în scenă de Soare Z. Soare. „Natașa Alexandra devenise celebră. Gusta din plin voluptatea succesului, beția aplauzelor la scenă deschisă, omagiile care nu erau de simplă politeță, ecoul semnăturilor «grele» din presă. Ceea ce a urmat a fost o mare carieră”, consemna criticul teatral Nicolae Carandino.[7]

La fel ca alți artiști ai vremii sale, nu s-a implicat în activitatea politică și s-a opus influențării politice a actului artistic. Dramaturgul Mihail Sebastian menționează în jurnalul său că, după înăbușirea Rebeliunii legionare de către generalul Ion Antonescu în ianuarie 1941, actrița Natașa Alexandra și-ar fi manifestat public în cuvinte extrem de vulgare entuziasmul pentru înlăturarea legionarilor de la putere și susținerea pentru Antonescu, cu ocazia unei repetiții la care participa și Marietta Sadova (membră a Mișcării Legionare).[8] Natașa Alexandra a continuat să facă parte din trupa Teatrului Național din București în anii celui de-al Doilea Război Mondial,[9] jucând în stagiunea 1940–1941 în comedia Jocul dragostei de Bruno Corra și Giuseppe Achile și în drama Sapho de Alphonse Daudet și Adolphe Belot și interpretând în stagiunea 1941–1942 roluri precum D-na Ignazia în comedia Astăseară se joacă fără piesă de Luigi Pirandello (premiera la 15 octombrie 1941), Claire în comedia Pălăria florentină de Eugène Labiche și Marc-Michel (5 noiembrie 1941), Anna O'Linden în drama Fascinație de Key Winter (19 februarie 1942) și Ada Calipso-Ionescu în comedia Demonul vesel de Dragoș Protopopescu (10 martie 1942).[10] Interpretarea ei în drama Fascinație a fost elogiată de jurnalistul și prozatorul Neagu Rădulescu într-un articol din ziarul Vremea pentru „umorul sec [...] care [...] a avut mult ecou în publicul spectator”.[11]

Perioada postbelică modificare

Natașa Alexandra și-a continuat activitatea artistică și după instaurarea regimului comunist în 1947 și a fost distinsă cu titlul de artist emerit[1] (după 1960). Potrivit propriei mărturisiri, dintre toți directorii de teatru cu care a lucrat a ținut cel mai mult la Zaharia Stancu, pe care îl cunoștea de multă vreme și îl considera „un om foarte drept”.

În îndelungata sa carieră a interpretat cu o „exuberanță aproape nefirească”[1] peste 300 de roluri, dând dovadă de un talent remarcabil, combinat cu umor și inteligență. Sunt de menționat roluri precum Fraulein din Gaițele de Alexandru Kirițescu (un rol hotărâtor, potrivit lui Carandino),[7] codoașa Marta din Faust de Goethe, Elena din Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Nastasia Filipovna din Idiotul de Dostoievski, Mița Baston din D-ale carnavalului de I.L. Caragiale, Anna Andreevna (primărița cochetă și vanitoasă) din Revizorul de Gogol, Béline (soția lui Argan) din Bolnavul închipuit de Molière, Filumena Marturano din piesa omonimă a lui Eduardo De Filippo sau soacra din Micul infern de Mircea Ștefănescu. A jucat, de asemenea, în piesele lui Carlo Goldoni, Luigi Pirandello, Caton Theodorian, Tudor Mușatescu, Sidonia Drăgușanu, Aurel Baranga, Horia Lovinescu și Al. Voitin.[1]

A jucat, în plus, în primele filme realizate pe platourile de la Buftea ale Studioului Cinematografic București și în noile studiouri ale Televiziunii Române.[1] Actorul și regizorul Mihai Berechet o descria, într-un articol publicat în revista Teatrul, ca făcând parte „din rasa comedienelor de talie internațională, a marilor fanteziste, aducînd cu sine un umor plin de extravaganță și de insolit” și susținea că „Natașa Alexandra a reprezentat, în spectacolul bucureștean, arhetipul comicului agresiv, violent chiar, al comicului «în atac», pentru cucerirea directă a publicului, pe care și-l lua partener, în șarjele triumfale împotriva sălciului plictis și pentru cucerirea redutei hohotului de rîs autentic”.[1]

Natașa Alexandra s-a retras în deplină forță creatoare și „cu foarte mare greutate” din activitatea artistică și a trăit ultimii săi ani de viață bolnavă, țintuită într-un fotoliu și însingurată[1] într-un apartament din blocul situat pe str. Matei Millo nr. 12 din București.[12] A decedat în urma unei îndelungate suferințe pe 30 decembrie 1981,[13] în ajunul Anului Nou.[1]

Viața personală modificare

Natașa Alexandra a fost căsătorită în două rânduri: mai întâi cu Petre (Tică) Chirovici, cu care a avut singurul ei copil, Crenguța Chirovici (căsătorită Manea), care a fost regizor de studio la Radiodifuziunea Română, și apoi cu Traian Cornescu (1885–1965), pictor, scenograf și decorator șef al Teatrului Național din București.[1] Cel de-al doilea soț al ei, care a fost singurul elev al lui Ștefan Luchian, apoi elev al lui Carl Lautenschläger (mașinist la Opera din München), a avut o bogată activitate în domeniul scenografiei la Teatrul Național din București și la Teatrul Giulești, ocupându-se cu punerea în scenă a pieselor de teatru Femeia îndărătnică și Visul unei nopți de vară de William Shakespeare și Gaițele de Alexandru Kirițescu.

Distincții modificare

Meritele artistice ale Natașei Alexandra au fost recunoscute prin decernarea unor distincții precum:

  • Medalia Muncii (23 ianuarie 1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”[14]
  • Ordinul Muncii clasa a III-a (9 decembrie 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[15]

Filmografie modificare

Note modificare

  1. ^ a b c d e f g h i j k Mihai Berechet, „In memoriam: Natașa Alexandra”, în revista Teatrul, anul XXVII, nr. 2, februarie 1982, p. 86.
  2. ^ Ionuț Niculescu, „Marietta Rareș”, în revista Teatrul Azi, nr. 4-5-6/1994, p. 59.
  3. ^ Constantin Paraschivescu, Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov : monografie, Teatrul „Sică Alexandrescu”, Brașov, 2014, pp. 204–205. ISBN: 978-973-0-17979-8
  4. ^ Ioan Massoff, Teatrul românesc, vol. VII, Ed. Minerva, București, 1978, p. 178.
  5. ^ Constantin Paraschivescu, Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov : monografie, Teatrul „Sică Alexandrescu”, Brașov, 2014, pp. 235–236. ISBN: 978-973-0-17979-8
  6. ^ Ioan Massoff, Teatrul românesc, vol. VII, Ed. Minerva, București, 1978, p. 238.
  7. ^ a b Nicolae Carandino, „Natașa Alexandra”, în vol. Actori de ieri și de azi, Ed. Dacia, Cluj, 1973, p. 131.
  8. ^ Mihail Sebastian, Jurnal: 1935–1944, ed. a 2-a revăzută, Ed. Humanitas, București, 2016, p. 299.
  9. ^ ***, „Personalul Teatrului Național și Studio 1942”, în C. Panaitescu (coord.), Almanahul Teatrului Românesc 1943, Societatea Națională de Editură și Arte Grafice „Dacia Traiană”, București, 1942, p. 262.
  10. ^ ***, „Studioul. Stagiunea 1941–1942”, în C. Panaitescu (coord.), Almanahul Teatrului Românesc 1943, Societatea Națională de Editură și Arte Grafice „Dacia Traiană”, București, 1942, pp. 277, 279–280 și 282.
  11. ^ ***, „Studioul. Stagiunea 1941–1942”, în C. Panaitescu (coord.), Almanahul Teatrului Românesc 1943, Societatea Națională de Editură și Arte Grafice „Dacia Traiană”, București, 1942, p. 279.
  12. ^ Anunț mortuar publicat în ziarul România Liberă, anul XL, nr. 11563, 4 ianuarie 1982, p. 4.
  13. ^ Anunț mortuar publicat în ziarul România Liberă, anul XL, nr. 11566, 7 ianuarie 1982, p. 4.
  14. ^ Decretul Marii Adunări Naționale nr. 43 din 23 ianuarie 1953 pentru acordarea titlurilor de Artist al Poporului din Republica Populara Română, Artist Emerit al Republicii Populare Române, Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, și pentru conferirea Ordinului Muncii și Medaliei Muncii, unor artiști și tehnicieni, de la Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953, art. 5.
  15. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial nr. 18 din 9 decembrie 1964, anexă.

Lectură suplimentară modificare

  • Mihai Berechet, „In memoriam: Natașa Alexandra”, în revista Teatrul, anul XXVII, nr. 2, februarie 1982, p. 86.
  • Nicolae Carandino, „Natașa Alexandra”, în vol. Actori de ieri și de azi, Ed. Dacia, Cluj, 1973, pp. 130–131.

Legături externe modificare