Nicolae N. Săveanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bârlad, Tutova, România Modificați la Wikidata
Decedat1952 (85 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatele Unite
 Regatul României
 Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Președinte al Camerei Deputaților din România Modificați la Wikidata
În funcție
februarie 1934 – iunie 1937
În funcție
iulie 1927 – noiembrie 1928
Ministru al sănătății Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Prefect în Putna Modificați la Wikidata
În funcție
martie 1907 – martie 1907
În funcție
decembrie 1902 – decembrie 1904
Prefect al județului Prahova Modificați la Wikidata
În funcție
august 1902 – decembrie 1902
Prefect în Putna Modificați la Wikidata
În funcție
februarie 1901 – august 1902
Deputat al României Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Primar în Focșani Modificați la Wikidata
Senator al României Modificați la Wikidata
Ministru al muncii și solidarității sociale Modificați la Wikidata

Partid politicPNL
Alma materUniversitatea din București

Nicolae N. Săveanu (n. , Bârlad, Tutova, România – d. 1952, București, România) a fost un om politic și profesor român.

Biografie modificare

Nicolae N. Săveanu s-a născut în Bârlad și a fost primul fiu al lui Nicolae Săveanu (1940-1922)[1], om politic, primar al orașului Focșani și al Smarandei Săveanu, născută Philippide, sora lingvistului Alexandru Philippide.

A urmat studii de drept și filosofie la Universitatea din București și a fost, ulterior, profesor de filozofie.

Săveanu a devenit ulterior un membru marcant al Partidului Național Liberal și a fost ales pentru prima dată în Camera Deputaților în 1898. El a fost numit prefect al județului Putna în februarie 1901, al județului Prahova în august 1902 și din nou al județului Putna (decembrie 1902 - decembrie 1904 și martie 1907). El a fost ales în Senat în 1907. A îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului de Interne de două ori: iulie 1908 - decembrie 1910 și 1914-1918. În guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, a fost ministrul sănătății publice și ocrotirii sociale (30 octombrie 1923 - 29 martie 1926). El a devenit senator de drept în 1928. Săveanu a îndeplinit timp de două mandate funcția de președinte al Camerei Deputaților: din iulie 1927 până în noiembrie 1928 și din februarie 1934 până în iunie 1937.

A murit la București.[2]

Fiul lui, Radu Săveanu, a fost căsătorit cu Ioana (născută Dumitrescu), care a avut o aventură cu prințul Nicolae începând din 1927; probabil la insistența părinților lui, Radu a obținut divorțul în anul următor.[3]

Note modificare

  1. ^ Eduard Lambrino, Nicolae N. Săveanu, p. 27. Vrancea: Editura „Salonul Literar”, 2020, ISBN: 978-606-8580-78-4
  2. ^ Ion Mamina, Monarhia constituțională în România, p. 410. București: Editura Enciclopedică, 2000, ISBN: 978-973-45-0315-5
  3. ^ Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), p. 43. București: Editura Enciclopedică, 2004, ISBN: 978-973-45-0643-9

Literatură modificare

  • Nicolae N. Săveanu (1866-1952), Eduard Lambrino, Editura „Salonul Literar”, Vrancea, 2020, ISBN: 978-606-8580-78-4