Octavian Baltag

Această pagină a fost propusă pentru ștergere. Motivul: Acest articol a fost marcat de NGC 54 în februarie 2024 ca nerespectând politica de notabilitate. Rolul acestei propuneri este să aducă articolul în atenția comunității pentru a permite o discuție asupra conținutului său. Dacă sunteți utilizatorul care a marcat articolul, puteți oferi o descriere mai detaliată a problemelor care considerați că trebuie rezolvate. Dacă sunteți autorul articolului, citiți politica și comentariile făcute de utilizatori pentru a înțelege ce probleme are articolul. Cele mai dese probleme țin de numărul sau calitatea surselor, de aceea vă punem la dispoziție anumite sfaturi pentru a găsi surse de încredere. Este important să participați la discuție, concentrându-vă pe identificarea și rezolvarea problemelor menționate de participanți. Dacă aveți nevoie de ajutor, consultați pagina cu proceduri de salvare a unui articol. Ceilalți utilizatori sunt invitați să citească articolul și să ofere sugestii de îmbunătățire sau să-și exprime opinia în conformitate cu indicațiile din antetul paginii. Decizia privind ștergerea acestei pagini se va lua în urma discuției desfășurate la Wikipedia:Pagini de șters/Octavian Baltag. Vă invităm să vă exprimați acolo opinia față de această propunere, cu argumente bazate pe politica de ștergere. Vă rugăm să nu schimbați titlul paginii pe durata discuției, întrucât legăturile între ea și discuție se vor strica. O decizie privind titlul paginii rămâne a se lua în urma discuției sau după încheierea acesteia. Către administratori: Înainte de a efectua ștergerea verificați ce pagini trimit aici și dacă istoricul paginii conține vreo versiune validă.

Octavian Ioan Baltag, (n. 12 iulie 1945, București – d. 14 februarie 2024, Iași) a fost un cercetător, doctor în fizică, profesor și inventator român cunoscut pentru activitatea sa de cercetare în magnetometrie și bioelectromagnetism.

Prof. Dr. Octavian BALTAG în timpul măsurătorilor în domeniul magnetometriei terestre.

Studii și carieră

S-a născut la București în 1945 și între anii 1965 și 1971 a obținut diploma de licență a Facultății de Fizică din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. A fost repartizat la secția de fizică a Academiei Române Filiala Iași, numit apoi Centrul de Fizică Tehnică (astăzi Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică Tehnică - IFT Iași) în 1971 unde a lucrat până în anul 2000. Activitățile din cadrul institutului s-a desfășurat în domeniul detecției magnetice, magnetismului, electromagnetismului și cu o specializare foarte îngustă legată de magnetometrie. În anul 1982 obține titlul de Doctor în Fizică cu teza “Contribuții la studiul și realizarea de magnetometre pentru câmpuri magnetice slabe". În anul 2000 a devenit profesor prin concurs la Facultatea de Bioinginerie Medicală a Universității de Medicină și Farmacie din Iași apoi din 2002 până în 2006 a fost șef al Departamentului de Bioinstrumentație Medicală în cadrul aceleiași instituții. În anul 2006 devine prodecan al facultății până în anul 2008. Din anul 2010 devine profesor asociat a Facultății de Bioinginerie Medicală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași și a Facultății de Fizică din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. A decedat la 14 februarie 2024 fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași cu onoruri militare.

Distincții

- „Henry Coandă” Medalia pentru activitatea inventivă

- „Traian Vuia” Premiul Academiei Române, 2001

- Ordinul Național “Pentru Merit” în grad de Cavaler, 2002

- Cavaler al Ordinului Suveran “Sfânta Fecioara Maria”

- Profesor Emeritus – Universitatea de Medicina și Farmacie “Grigore T. Popa”

- Profesor Bologna – nominalizare a studenților

- Peste 70 de Premii si Medalii de Aur, Argint, Bronz la diferite manifestări legate de activitatea de inovare și inventică la saloanele și conferințele organizate în: Bruxelles, București, Casablanca, Geneva, Iași, Moscova, Novi Sad, Sevastopol etc.

Invenții

De-a lungul timpului, a obținut peste 20 de brevete de invenție în domeniul bioelectromagnetismului, bioingineriei, magnetometriei etc. Majoritatea ideilor care stau la baza brevetelor de invenție au fost aplicate în practică, prin transferuri tehnologice implementate cu succes. Printre cele mai notabile se află brevetul cu numărul 44.277 obținut în 1966 cu mult înainte de anul absolvirii facultății, pentru ”APARAT VIDEOCAPTOR CU PUNERE LA PUNCT AUTOMATA” înregistrat la OSIM București, în data de 7 iunie 1965 deși analiza contrastului imaginii nu apare în literatura de brevete consultată, această soluție fiind prezentă abia după anii ’80. Un alt brevet care merita menționat este cel înregistrat la OSIM cu numărul 50108 în anul 1967 cu titlul ”Traductor curent - imagine”, precursorul televiziunii cu plasmă dar nepus în practică datorită limitărilor tehnologice de la acea dată din România Socialistă. Cu ocazia dezvoltării unor noi tehnici de monitorizare neinvazivă biomagnetica a organismului uman a descoperit si metode noi de calibrare a unor magnetometre cuantice și obținerea unor brevete de invenție pentru aceste metode.

Cercetare

A coordonat echipa cu care a obținut prima magnetocardiogramă din România în cadrul unui proiect de cercetare din programul național PN2 din 2007. A fost membru sau coordonator al echipelor de cercetare în peste 70 de proiecte din programe de cercetare naționale cum ar fi cele în colaborare cu Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie (acum Consiliul Onorific pentru Știință, Inovare și Tehnologie), centre militare de cercetare navală și terestră, diverse industrii (textilă, chimică, spațială, platforma de la Măgurele) sau instituții universitare. Prin înființarea unei societăți comerciale pentru producția, dezvoltarea și inovarea unor dispozitive și echipamente necesare în cercetare, Terraflux-control, reușește să dezvolte noi tehnici de calibrare ale unor dispozitive magnetice obținând și câteva brevete de invenție. De asemeni, a participat la numeroase proiecte de cercetare internaționale: Intercosmos în anii 70, PHARE, Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC), CORDIS. Deține un indice Hirsch egal cu 8 cu mai mult de 70 de lucrări științifice publicate. A publicat nenumărate cărți și un manual pentru cursul de senzori și traductoare susținut la Facultatea de Bioinginerie și un alt curs de măsurări electrice publicat în colaborare folosit și astăzi în cadrul Facultății de Inginerie Electrică.