Ort (plural orți; din germană prin filieră poloneză) a fost o monedă de mărime medie (circa 7 grame), de argint, cu valoarea unui sfert de leu vechi sau de taler vechi (=zece parale).[1] Sfertul de taler s-a numit la început „ortstaler”, denumire care ulterior s-a redus la forma ort. În limba veche germană ort înseamnă „o pătrime”.

Ort polonez emis de Sigismund III Vaza în 1618

Etimologie

modificare

Cuvântul românesc ort este un împrumut din germană Ort, și prin filieră poloneză ort.[1]

Circulație

modificare

A circulat în Europa în Evul Mediu, inclusiv în țările române. În secolul al XVIII-lea au circulat orți polonezi, turcești și orți emiși de Brandenburg.

Domnul Moldovei Ioan Iacob Heraclide (Despot Vodă) a încercat în anii 1561-1563 să impună un nou sistem monetar în consens cu realitățile de pe piață. Ca urmare, monetăria din Suceava a emis în acești ani ducați (aur), taleri, orți, dinari (argint) și oboli (aramă).[2]

Ortul, sub denumirea de ort bătut, era folosit și ca monedă de calcul.

Folosirea modernă a cuvântului „ort”

modificare

Deși această monedă nu mai este de mult în circulație, cuvântul „ort” continuă să fie folosit într-o expresie argotică a limbii române: Numele de ort a rămas în română în sintagma a(-și) da ortul popii (echivalent pentru „a muri”)[1], o aluzie la banul ce se pune(a) în mâna mortului ca să-și plătească vămile văzduhului. Această cutumă este un relict al vechiului obicei păgân de punere a unui obol sub limba proaspeților decedați, întâlnit și în Grecia Antică.

  1. ^ a b c Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007)
  2. ^ Monede medievale și moderne - Sec. XI-XIII

Bibliografie

modificare
  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007 ISBN 978-973-675-307-7
  • Heinz Fengler, Lexikon Numismatik. transpress Verlag für Verkehrswesen, Berlin 1988, ISBN 3-344-00220-1

Bibliografie suplimentară

modificare
  • Gheorghe Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin C. Oprescu, Monede și bancnote românești, București, 1977
  • Bogdan Murgescu, Circulația monetară în țările Române în secolul al XVI-lea, București, 1996

Vezi și

modificare