Oxid de zinc

compus chimic
Oxid de zinc
Nume IUPACOxid de zinc
Alte denumiriAlb de zinc
Alb de China
Identificare
Număr CAS1314-13-2
ChEMBLCHEMBL1201128
PubChem CID14806
Informații generale
Formulă chimicăZnO
Aspectsolid alb
Masă molară81,408 g/mol
Proprietăți
Densitate5,606 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire1 975 °C (se descompune)
Solubilitateinsolubil în apă
Presiune de vapori0 millimetre of mercury[1]  Modificați la Wikidata
Indice de refracție(nD)2,015  Modificați la Wikidata
Pericol
N : Periculos pentru mediu
Periculos pentru mediu,
Fraze RR50/53
Fraze SS60, S61
SGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Atenție
H410,
NFPA 704

1
2
0
W
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de zinc este un compus anorganic cu formula ZnO. Este o pudră albă insolubilă în apă, fiind folosit ca aditiv în diverse materiale și produse, printre care se numără cauciucuri, plastic, ceramică, sticlă, ciment, vopsele, adezivi, pigmenți, produse alimentare (ca sursă de zinc), baterii, etc. În natură, se găsește sub forma unui mineral numit zincit, însă oxidul de zinc este produs sintetic.[2]

Oxidul de zinc cristalin este termocromic, schimbându-și culoarea de la alb la galben când este încălzit în aer și revenind la culoarea inițială când este răcit.[3]

Oxidul de zinc este un oxid amfoter. Este aproape insolubil în apă, dar reacționează cu majoritatea acizilor, cum ar fi acidul clorhidric:[4]

ZnO + 2 HCl → ZnCl2 + H2O

Bazele de asemenea degradează solidul pentru a obține zincați solubili:

ZnO + 2 NaOH + H2O → Na2[Zn(OH)4]

Poate reacționa violent cu aluminiul și magneziul, cu cauciucul clorurat și cu uleiul de in la temperatură, putând cauza incendii și explozii.[5][6]

Reacționează cu hidrogenul sulfurat pentru a forma sulfura de zinc.

ZnO + H2S → ZnS + H2O

Referințe modificare

  1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0675.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Marcel De Liedekerke, "2.3. Zinc Oxide (Zinc White): Pigments, Inorganic, 1" în Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, 2006, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a20_243.pub2
  3. ^ Wiberg, E. and Holleman, A. F. (). Inorganic Chemistry. Elsevier. ISBN 0-12-352651-5. 
  4. ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ediția 2). Butterworth-Heinemann. ISBN 0-08-037941-9.
  5. ^ International Occupational Safety and Health Information Centre (CIS) Accesat pe 26 mai 2014.
  6. ^ Oxidul de zinc MSDS. hazard.com. Accesat pe 29 mai 2014.