Pirită

Date generale
Pirită
Pirită
Formula chimică	FeS₂
Sistem de cristalizare	cubic
Culoare	gălbui-arămie cu reflexii verzui
Urma	neagră-verzuie sau neagră-brună
Duritate	6 - 6,5
Masa specifică	4,95 - 5,1
Luciu	metalic
Transparență	opac
Spărtura	concoidală - neregulată
Clivaj	absent
Habitus	cristale cubice, octaedrice, dodecaedrice
Punct de topire	1,177–1,188°C [1]
Propriețăți optice
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică	se dizolvă în acid azotic concentrat
Minerale asemănătoare	Marcasita, Calcopirita
Radioactivitate	Nu este radioactivă
Caracterstici deosebite	paramagnetică
Modifică text

Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chimică FeS₂, de culoare gălbui-arămie cu reflexe verzui și care cristalizează în sistemul cubic.

Anionul din pirită este un ion de bisulfură S₂²⁻, care structural este asemănător peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri pentagonali.

Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei în limba germană Katzengold - (aurul pisicii)În comparație cu aurul, pirita este însă mai plastică și mai dură. Alte minerale cu care se poate confunda sunt marcasita și calcopirita. Se mai numește și aurul nebunilor.^[1]

Răspândire

Este una dintre cele mai răspândite sulfuri, fiind întâlnită în roci magmatice și metamorfice bogate în magneziu și fier (roci de culoare închisă), roci hidrotermale și roci sedimentare sau în acumulările de cărbuni (pirita framboidală).
Supusă fenomenelor de oxidare la suprafață, sau în prezența apei de infiltrație, se transformă în hidroxid de fier amorf (limonit) după mai multe etape intermediare.

Utilizare

Din punct de vedere economic este importantă pentru obținerea acidului sulfuric, fierului și cuprului, sau ocazional la obținerea aurului.
Zăcămintele de cărbuni bruni ce conțin pirită. prin ardere se eliberează bioxidul de sulf (SO₂) care prin dizolvare în apa din atmosferă se formează (acid sulfuric) ploi acide, care poluează mediul înconjurător.
Un alt fenomen ia naștere în straturile de roci cu pirită, mineralul prin oxidare cu nitrați se eliberează azot, întrucât în apă potabilă este admis nitrat numai 50 mg/litru, pe când sulfații sunt admiși într-o cantitate mult mai mare de 240 mg/litru de apă, cu ajutorul piritei se produce denitrificarea apei.

Istoric

Numele piritei provine din limba greacă πυρ pyr = foc, deoarece se poate folosi pentru aprinderea focului - cu ajutorul unui amnar (de cremene) se desprind așchii dintr-o bucată de pirită, care se aprind și ard:
$\mathrm {2\ FeS_{2}+11/2\ O_{2}\longrightarrow \ Fe_{2}O_{3}+4\ SO_{2}}$ .