Demografia Chișinăului

Populația Chișinăului, de la prima sa atestare cronologică (17 iulie 1436) în calitate de localitate așezată pe malurile Bîcului, a avut un caracter etnic românesc. Românii, în ciuda tuturor vicisitudinilor (războaie, incendieri, încorporări forțate în teritoriul altor țări, deportări, foamete etc.), întotdeauna au fost majoritari prin număr față de orice alt grup de populație străină, așezată aici cu mult mai târziu. În a doua jumătate a sec. XVIII, în Chișinău, pe vremea războaielor ruso-turce de pe teritoriul Moldovei, încep a se stabili reprezentanți ale unor grupuri alogene, în special sârbi, bulgari, greci, armeni, băjenari din diferite regiuni ale Imperiului Rus.

Secolele XVIII - XIX

În 1772, în cele 114 gospodării înregistrate, pe lângă românii moldoveni băștinași, în Chișinău erau deja așezate 10 familii de armeni, 3 de „sârbi și jidovi”, 3 de țigani și una de greci. În 1774, în urma războiului ruso-turc din 1768-1774 și a înlesnirilor acordate de administrația rusă țaristă de ocupație pentru migranți și băjenari străini, la Chișinău sunt înregistrați în categoria celor 104 birnici (capi de familie) 2 greci, 1 sârb, 25 armeni și 16 „jidovi”. În rândul celor 40 rufeturi (membri ai unei corporații de breslași) se găsea doar un grec; în categoria străinilor se mai aflau 6 țigani și un sârb, numărul familiilor de români moldoveni atingând cifra de 111.^[1]

O dată cu includerea forțată în componența Imperiului Rus în 1791-1806, iar de jure în 1812, a pământurilor Moldovei feudale situate la est de Prut, populația Chișinăului, oraș devenit centru al noii regiuni Basarabia din 1818 și reședința de gubernie a Rusiei țariste din 1873, crește vertiginos în urma sporirii mecanice a numărului de locuitori, în mare parte imigranți din diferite colțuri ale Imperiului Rus.

În 1856 Chișinăul ocupa locul V printre orașele Imperiului Rus după numărul de locuitori, cedând doar în fața Petersburgului, Moscovei, Odesei și Rigăi. În prezent, Chișinăul este al doilea oraș ca mărime a populației în limitele spațiului etnic românesc, cedând întâietatea Bucureștiului, care are o populațieîn număr de 1.921.751.^[2]

Secolul XX - prezent

Conform datelor statistice,^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9]^[10] nu întocmai adevărate, numărul populației a cunoscut următoarele variații:

Dacă până în anii 1990-'91 populația Chișinăului (fără suburbii și comune subordonate municipiului) s-a aflat într-o continuă creștere (cu mici abateri în timpul războaielor și revoluțiilor), atunci din 1991 se observă o descreștere lentă. Creșterea populației, conform mai multe surse statistice, se baza pe sporirea mecanică a populației venită aici în secolul XIX din mai multe gubernii ale Imperiului Rus și din alte țări europene (de exemplu coloniști bulgari și găgăuzi, germani și elvețieni etc.) prin faptul migrației stimulate și bine dirijate de guvernul țarist în detrimentul băștinașilor, precum și pe seama celor sosiți din alte republici sovietice (secolul XX), mai ales prin introducerea așa-zișilor „specialiști” și a pensionarilor (îndeosebi foști militari) cu drept de „a alege orașul de reședință”. Descreșterea populației orașului Chișinău în ultimii ani se explică atât prin faptul plecării unui oarecare număr de populație (alogenă, dar și băștinașă), cât și prin sporul natural aflat în descreștere. Sporul natural în descreștere a populației este condiționat de starea deplorabilă economică a majorității păturilor sociale, de numărul în descreștere a căsătoriilor înregistrate și de cel în creștere al divorțurilor. Fenomenul descreșterii numerice este explicat și prin numărul mic de nou-născuți vii față de cel al decedaților.

**Caracteristici demografice (măsurate în mii)**
Legendă	Anii
Legendă	1950	1960	1990	1991	1992	2004	2008	2009	2010	2011	2012
numărul nou-născuților	28,5	20,0	16,4	15,0	14,2	10,5	10,0	10,1	10,1	9,9	11,1
numărul celor decedați	11,3	5,8	6,9	7,0	6,8	8,9	8,1	8,1	8,1	7,6	7,7
sporul natural al populației	17,2	14,2	9,6	8,0	7,4	1,6	1,9	2,1	2,0	2,3	3,4
numărul căsătoriilor înregistrate	16,8	12,9	11,8	10,7	9,6	8,4	8,6	8,8	8,9	8,8
numărul divorțurilor înregistrate	0,9	2,7	5,7	6,1	6,9	5,4	3,9	3,8	3,8	3,5

Repartiția pe sexe

În Chișinău numărul femeilor în comparație cu cel al bărbaților (categorie de populație cu posibilități mai mari de flotație și migrație) este ceva mai ridicat și în decursul unor ani se prezintă astfel:

**Repartiția pe sexe**
Sex	Anii
Sex	1919/1923	1959	1970	1979	1989	2004
Femei, mii	74,4	117,8	191,099	276,336	342,19	345,198
Bărbați, mii	58,5	98,2	167,791	249,687	319,22	299,006

Repartizare etnică

Dacă până la venirea rușilor țariști (anii 1769-1774), Chișinăul continua a fi o localitate „pur românească”, atunci pe la mijlocul sec.XIX, conform unor date statistice,^[3] în Chișinău locuiau:

7562 români și moldoveni
2121 ruși
1912 bulgari
927 evrei
1740 alți alogeni.

Sub aspect etnic, prin 1919, populația Chișinăului, conform altor date statistice,^[5] constituia 133 mii locuitori stabili și 66,5 mii suflete de populație flotantă. După apartenența etnică, această populație se împărțea astfel:

români (moldoveni) – 40 mii
evrei – 62 mii
nemți – 10 mii
ruși – 12 mii
ucraineni – 7 mii
bulgari – 2 mii.

Ultimele cifre, conform spuselor academicianului Ștefan Ciobanu,^[5], „nu pot fi nici măcar aproximative”, o dată ce lipseau oficiile stării civile și nu erau organizate recensăminte corespunzătoare, numărul nemților fiind exagerat, lipsind numărul armenilor, polonezilor, grecilor și fiind micșorat intenționat numărul românilor basarabeni (al moldovenilor).

Conform unor date statistice rusești,^{[necesită citare]} între anii 1894-1897 numărul românilor basarabeni din Chișinău constituia 54,8 mii, ceea ce era egal cu aproape jumătate din populația orașului. În așa fel, numărul băștinașilor, în ciuda colonizărilor dirijate și artificiale întreprinse de autoritățile țariste, iar apoi de cele sovietice, a continuat să crească în cifre absolute, deși în unii ani descreștea procentual, mereu însă rămânând preponderent numeric față de orice alt grup alogen stabilit aici cu secole mai târziu.

Populația în localitățile subordonate Chișinăului

Mai jos este trecută în revistă structura etnică a localităților subordonate orașului Chișinău, conform Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova,^[11] care „alimentează” capitala atât cu populație stabilă, cât și cu populație flotantă.

**Populația localităților subordonate capitalei^[7]**
Denumirea localității subordonate Chișinăului	Populație totală	Români moldoveni	Alt grup mai însemnat de populație	Numărul lor
orășelul Codru	9892	7312	ruși	1316
orășelul Cricova	7214	4537	ruși	1414
orășelul Durlești	17937	14329	ruși	1781
orășelul Sîngera	6881	6302	ruși	277
orășelul Vadul lui Vodă	5037	3209	ruși	1053
orășelul Vatra	3736	1827	ruși	1049
satul Bîc	896	869	ruși	10
satul Bubuieci	5779	4823	ruși	642
satul Buneți	83	37	ucraineni	42
satul Ceroborta	36	35	ruși	1
satul Cheltuitori	183	167	ucraineni	10
satul Ciorescu	4064	3261	ucraineni	388
satul Colonița	2722	2470	ruși	164
satul Condrița	514	511	ucraineni	3
satul Cruzești	1360	1283	ruși	59
satul Dobrogea	3789	2364	ruși	1063
satul Făurești	516	505	ruși	6
satul Ghidighici	5063	4904	ruși	108
satul Goian	320	288	ruși	7
satul Grătiești	4194	4130	ruși	41
satul Hulboaca	1398	1375	ruși	10
satul Revaca	915	896	ruși	5
satul Tohatin	1752	1585	ruși	76

Situație demografică actuală

Numărul născuților pe parcursul lunilor ianuarie - septembrie 2012 a crescut cu 1,484 față de aceeași perioadă din 2011. Rata natalității pentru perioada ianuarie - septembrie 2012 a fost de 14,1 la 1.000 de locuitori, în creștere față de 11,5 în ianuarie - septembrie 2011, și față de 11,8 în ianuarie - septembrie 2010.

Numărul de nașteri în ianuarie - septembrie 2010 = ▲ 6,974
Numărul de nașteri în ianuarie - septembrie 2011 = ▼ 6,835
Numărul de nașteri în ianuarie - septembrie 2012 = ▲ 8,458

Numărul decedaților în aceeași perioadă a crescut cu 243, față de aceeași perioadă din 2011. Rata mortalității pentru ianuarie - septembrie 2012 a fost de 7,9 decese la 1000 de locuitori, în creștere față de 7,6 în perioada ianuarie - septembrie 2011, dar în scădere față de 8,1 din perioada ianuarie - septembrie 2010.

Numărul de decese în ianuarie - septembrie 2010 = ▲ 4,793
Numărul de decese în ianuarie - septembrie 2011 = ▼ 4,497
Numărul de decese în ianuarie - septembrie 2012 = ▲ 4,740

Pe parcursul lunilor ianuarie - septembrie sporul natural în ultimii trei ani, a fost de: +3,7 la 1.000 în 2010, +3.9 în 2011, și +6,2 în 2012.

Sporul natural în ianuarie - septembrie 2010 = ▲ +2,181
Sporul natural în ianuarie - septembrie 2011 = ▲ +2,338
Sporul natural în ianuarie - septembrie 2012 = ▲ +3,718

Note

^ În aceste statistici (ale secolului XVIII – înc. sec. XIX) nu au fost incluse satele și cătunele Durlești, Buiucani, Visterniceni, Ghețîoani, Vovințeni ș.a., în care românii moldoveni preponderau net.
^ Datele recensământului din România, anul 2002
^ ^a ^b Arbore, Zamfir. Dicționarul geografic al Basarabiei – București, 1904
^ Recensământul general al populației României din 29 decembrie 1930 (vol. I: Neam, limba maternă, religie) – București, 1938
^ ^a ^b ^c Ciobanu, Ștefan. Chișinăul – 1925
^ Итоги Всесоюзной переписи населения 1970 года по городу Кишиневу (Статистический сборник) – Chișinău, 1973
^ ^a ^b Итоги Всесоюзной переписи населения 1989 года по Кишиневскому горсовету (Статистический сборник). Том I – Chișinău, 1990
^ Chișinăul în cifre. Culegere de informații – Chișinău, 1993
^ Dicționar statistic al Republicii Moldova. Ediție specială statistică în 4 volume – Chișinău, 1994
^ Date statistice privitoare la Republica Moldova^{[nefuncțională]}
^ Monitorul oficial al Republicii Moldova, nr. 3-4, 14 ianuarie 1995

Bibliografie

Chișinău. Enciclopedie – Chișinău, 1996

[1] În aceste statistici (ale secolului XVIII – înc. sec. XIX) nu au fost incluse satele și cătunele Durlești, Buiucani, Visterniceni, Ghețîoani, Vovințeni ș.a., în care românii moldoveni preponderau net.

[statRO-2] Datele recensământului din România, anul 2002

[Arbore-3] Arbore, Zamfir. Dicționarul geografic al Basarabiei – București, 1904

[rec1930-4] Recensământul general al populației României din 29 decembrie 1930 (vol. I: Neam, limba maternă, religie) – București, 1938

[Ciobanu1925-5] Ciobanu, Ștefan. Chișinăul – 1925

[rec1973-6] Итоги Всесоюзной переписи населения 1970 года по городу Кишиневу (Статистический сборник) – Chișinău, 1973

[rec1989-7] Итоги Всесоюзной переписи населения 1989 года по Кишиневскому горсовету (Статистический сборник). Том I – Chișinău, 1990

[cifre-8] Chișinăul în cifre. Culegere de informații – Chișinău, 1993

[dicționar-9] Dicționar statistic al Republicii Moldova. Ediție specială statistică în 4 volume – Chișinău, 1994

[statisticiweb-10] Date statistice privitoare la Republica Moldova^{[nefuncțională]}

[11] Monitorul oficial al Republicii Moldova, nr. 3-4, 14 ianuarie 1995

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]