Premiul Turing

Premiul A. M. Turing este o distincție decernată anual de către Association for Computing Machinery „unei persoane alese pentru contribuțiile de natură tehnică aduse comunității informatice. Contribuțiile trebuie să aibă importanță majoră de durată în domeniul informaticii”.^[1] Adesea considerat „Premiul Nobel pentru informatică”,^[1] Premiul a primit numele lui Alan Mathison Turing, un matematician britanic care este „deseori considerat a fi părintele informaticii teoretice și inteligenței artificiale”.^[2] Distincția este însoțită de un premiu în bani de 250.000 de dolari, cosponsorizat de companiile Intel și Google.^[1]

Primul laureat a fost, în 1966, Alan Perlis, pe atunci la Universitatea Carnegie-Mellon^⁠(d). Frances E. Allen de la compania IBM a fost prima femeie care a câștigat acest premiu, în anul 2006, deci după 41 de ani de la înființarea lui.^[3]^[4]^[5]

Laureații premiului Turing

An	Laureați	Motivația
1966	Alan J. Perlis^[6]	Pentru influența avută în domeniul tehnicilor de programare avansate și proiectării compilatoarelor
1967	Maurice Wilkes	Profesorul Wilkes este bine cunoscut drept constructorul și proiectantul lui EDSAC, primul calculator cu program stocat intern. Construit în 1949, EDSAC folosea o memorie cu linii de întârziere din mercur. Este cunoscut și ca autor, împreună cu Wheeler și Gill, al unui volum despre „Pregătirea programelor pentru calculatoare electronice digitale” din 1951, în care practic au fost introduse pentru prima oară bibliotecile de programe
1968	Richard Hamming	Pentru lucrările sale în domeniul metodelor numerice, sistemelor automate de codificare și codurilor detectoare și corectoare de erori
1969	Marvin Minsky	Inteligență artificială
1970	James H. Wilkinson	Pentru cercetările sale în domeniul analizei numerice pentru a facilita utilizarea calculatorului digital de mare viteză, după ce a primit aprecieri și pentru calculele numerice din algebra liniară și pentru analiza erorilor
1971	John McCarthy	Cursul său „The Present State of Research on Artificial Intelligence” („Starea actuală a cercetării din domeniul inteligenței artificiale”) este un subiect ce acoperă domeniul în care a obținut recunoaștere considerabilă a muncii sale
1972	Edsger W. Dijkstra	Edsger Dijkstra a fost, la sfârșitul anilor 1950, principalul contribuitor la dezvoltarea ALGOL, un limbaj de programare de nivel înalt care a devenit un model de claritate și rigurozitate matematică. El este unul dintre principalii susținători ai științei și artei limbajelor de programare în general, și și-a adus masiv contribuția la înțelegerea structurii, reprezentării și implementării acestora. Lucrările publicate de el vreme de cincisprezece ani acoperă domenii extinse, de la articole teoretice din domeniul teoriei grafurilor și până la manuale, expuneri, și studii filozofice din domeniul limbajelor de programare
1973	Charles W. Bachman	Pentru deosebitele contribuții aduse tehnologiei bazelor de date
1974	Donald E. Knuth	Pentru contribuțiile majore aduse analizei algoritmilor și proiectării limbajelor de programare, în particular pentru contribuțiile sale la „Arta programării calculatoarelor” prin celebra sa serie de cărți cu acest titlu
1975	Allen Newell și Herbert A. Simon	Prin eforturi științifice conjugate, care au durat douăzeci de ani, la început în colaborare cu J. C. Shaw de la compania RAND și ulterior împreună cu numeroși colegi de la facultate și studenți de la Universitatea Carnegie-Mellon^⁠(d), au adus contribuții de bază în inteligența artificială, psihologia cogniției umane și prelucrarea listelor
1976	Michael O. Rabin și Dana S. Scott	Pentru lucrarea lor „Automatele finite și problema deciziei lor”, care a introdus ideea de mașină nedeterministă, care s-a dovedit un concept deosebit de valoros. Lucrarea lor clasică a fost o sursă continuă de inspirație pentru lucrările ulterioare din domeniu
1977	John Backus	Pentru contribuțiile sale profunde și de mare influență în domeniul proiectării sistemelor practice de programare de nivel înalt, în mod deosebit prin contribuția sa la FORTRAN, și pentru publicarea procedurilor formale de specificare a limbajelor de programare
1978	Robert W. Floyd	Pentru influența sa profundă asupra metodologiilor de creare de software eficient și fiabil, precum și pentru ajutorul dat la fondarea unor importante subdomenii ale informaticii: teoria parsării, semantica limbajelor de programare, verificarea automată a programelor, sinteza automată de programe și analiza algoritmilor
1979	Kenneth E. Iverson	Pentru munca de pionierat în domeniul limbajelor de programare și a notației matematice ce a avut ca rezultat limbajul de programare APL, pentru contribuțiile aduse la implementarea sistemelor interactive, la utilizarea APL în domeniul educativ, precum și la teoria și practica limbajelor de programare
1980	Charles Antony Richard Hoare	Pentru contribuțiile fundamentale la definirea și proiectarea limbajelor de programare
1981	Edgar F. Codd	Pentru contribuțiile sale fundamentale și continue la teoria și practica sistemelor de gestiune a bazelor de date, în special baze de date relaționale
1982	Stephen A. Cook	Pentru progresul pe care l-a adus într-o manieră semnificativă și profundă înțelegerii complexității calculelor
1983	Ken Thompson și Dennis M. Ritchie	Pentru dezvoltarea de către ei a teoriei sistemelor de operare generice și anume pentru implementarea sistemului de operare UNIX
1984	Niklaus Wirth	Pentru dezvoltarea unei secvențe de limbaje de programare inovative, EULER, ALGOL-W^⁠(d), MODULA și Pascal
1985	Richard M. Karp	Pentru contribuțiile sale continue în domeniul teoriei algoritmilor, inclusiv pentru dezvoltarea de algoritmi eficienți pentru fluxurile de rețea și alte probleme de optimizare combinatorică, identificarea calculabilității în timp polinomial cu noțiunea intuitivă de eficiență algoritmică și, mai ales, pentru contribuții la teoria NP-completitudinii
1986	John Hopcroft și Robert Tarjan	Pentru realizări fundamentale în proiectarea și analiza algoritmilor și structurilor de date
1987	John Cocke	Pentru contribuțiile semnificative în proiectarea și teoria compilatoarelor, arhitectura sistemelor mari și dezvoltarea calculatoarelor cu set redus de instrucțiuni (Arhitectură RISC)
1988	Ivan Sutherland	Pentru contribuțiile sale vizionare și de pionierat în domeniul graficii pe calculator, începând cu Sketchpad^⁠(d) și continuând
1989	William Kahan	Pentru contribuțiile fundamentale în domeniul analizei numerice. Unul din cei mai de seamă experți în calculele în virgulă mobilă. Kahan s-a dedicat idealului de a „face lumea un loc sigur pentru calcule numerice.”
1990	Fernando J. Corbató	Pentru munca sa de pionierat la organizarea conceptelor și la conducerea dezvoltării sistemelor de calculatoare cu utilizare generală, de scară largă, cu partajare de timp și resurse, CTSS^⁠(d) și Multics^⁠(d).
1991	Robin Milner	Pentru trei realizări diferite și complete: 1) LCF^⁠(d), mecanizarea Logicii Funcțiilor Calculabile ale lui Scott, probabil prima unealtă compusă pe baze teoretice, și totuși utilă practic, pentru construcția de demonstrații asistată de mașină; 2) ML, primul limbaj care a inclus inferența polimorfică de tip împreună cu un mecanism de tratare a excepțiilor safe typing^⁠(d); 3) Analiza sistemelor de comunicare, o teorie generală a concurenței. În plus, a formulat și promovat abstracția completă, studiul relației dintre semantica operațională și cea denotațională.
1992	Butler W. Lampson	Pentru contribuțiile aduse dezvoltării mediilor de calcul distribuite și personale și a tehnologiei de implementare a lor: stații de lucru, rețele, sisteme de operare, sisteme de programare, dispozitive de afișare, securitatea calculatoarelor și publicarea documentelor.
1993	Juris Hartmanis și Richard E. Stearns	Ca recunoaștere a lucrării lor de referință care a stabilit bazele domeniului teoriei complexității computaționale.
1994	Edward Feigenbaum și Raj Reddy	Pentru pionieratul în proiectarea și construirea unor sisteme cu inteligență artificială de scară largă, demonstrarea importanței practice și a potențialului impact comercial al tehnologiei inteligenței artificiale.
1995	Manuel Blum	Ca recunoaștere pentru contribuțiile sale la bazele teoriei complexității computaționale și la aplicarea acestora în criptografie și verificarea programelor.
1996	Amir Pnueli	Pentru lucrările sale de referință carea au introdus logica temporală în informatică și pentru remarcabilele contribuții la verificarea programelor și sistemelor.
1997	Douglas Engelbart	Pentru viziunea sa asupra viitorului utilizării interactive a calculatoarelor și pentru inventarea de tehnologii cheie pentru realizarea acestei viziuni.
1998	Jim Gray	Pentru contribuții de referință la cercetarea bazelor de date și prelucrării tranzacțiilor și pentru conducerea tehnică în implementarea sistemelor.
1999	Frederick P. Brooks, Jr.	Pentru contribuții importante în domeniile arhitecturii calculatoarelor, sistemelor de operare, și ingineriei software.
2000	Andrew Chi-Chih Yao	Ca recunoaștere a contribuțiilor sale fundamentale la teoria calculabilității, inclusiv la teoria generării de numere pseudoaleatoare bazată pe complexitate, criptografie, și complexitatea comunicației.
2001	Ole-Johan Dahl și Kristen Nygaard	Pentru ideile lor care au stat la baza apariției programării orientate obiect, prin proiectarea de către ei a limbajelor de programare Simula I și Simula 67.
2002	Ronald L. Rivest, Adi Shamir și Leonard M. Adleman	Pentru ingenioasa lor contribuție prin care criptografia cu chei publice a devenit utilă în practică.
2003	Alan Kay	Pentru ideile sale inovatoare care stau la baza limbajelor contemporane de programare orientată obiect, pentru conducerea echipei care a dezvoltat Smalltalk^⁠(d) și pentru contribuțiile sale care au ajutat la progresul calculatoarelor personale.
2004	Vinton Gray Cerf și Robert Elliot Kahn	Pentru munca de pionierat în domeniul interconectării rețelelor de calculatoare, inclusiv pentru proiectarea și implementarea protocoalelor de bază ale Internetului, TCP/IP, și pentru munca în domeniul rețelelor.
2005	Peter Naur	Pentru contribuții fundamentale în domeniul proiectării limbajelor de programare și pentru definiția ALGOL 60^⁠(d), în domeniul proiectării compilatoarelor, și în arta și practica programării calculatoarelor.
2006	Frances E. Allen	Pentru contribuțiile de pionierat în domeniul teoriei și practicii optimizării tehnicilor de compilare care au stat la baza compilatoarelor moderne cu optimizare și execuție paralelă automată.
2007	Edmund M. Clarke, E. Allen Emerson și Joseph Sifakis	Pentru transformarea verificării modelelor într-o tehnoloogie de verificare foarte eficientă, adoptată pe scară largă în industriile de hardware și software.
2008	Barbara Liskov	Pentru contribuțiile aduse la baza teoretică și practică a proiectării limbajelor de programare și sistemelor, în special cele legate de abstracția datelor, toleranța la defecte și calculul distribuit.
2009	Charles P. Thacker	Pentru proiectarea și realizarea lui Alto, primul calculator personal modern; și pentru contribuțiile la Ethernet și la PC tabletă.
2010	Leslie Valiant^⁠(d)	Pentru contribuții transformatoare în domeniul teoriei calculului, inclusiv pentru teoria învățării probabil aproximativ corecte (PAC^⁠(d)), complexitatea enumerării și a calculului algebric, și teoria calculului paralel și distribuit.
2011	Judea Pearl^⁠(d)^[7]	Pentru contribuții fundamentale în domeniul inteligenței artificiale prin dezvoltarea unei analize a raționamentului probabilist și cauzal.^[8]
2012	Silvio Micali^⁠(d) Shafrira Goldwasser^⁠(d)	Pentru opera lor transformatoare care a fundamentat în teoria complexității știința criptografiei și care a inovat noi metode de verificare eficientă a demonstrațiilor matematice în teoria complexității.^[9]
2013	Leslie Lamport	Pentru contribuții fundamentale la teoria și practica sistemelor distribuite și concurente, mai ales pentru inventarea unor concepte ca cel al cauzalității și al ceasurilor logice, siguranță și liveness, mașini de stări replicate și consistență secvențială.^[10]^[11]
2014	Michael Stonebraker^⁠(d)	Pentru contribuții fundamentale la conceptele și practicile ce stau la baza sistemelor moderne de baze de date.^[12]
2015	Martin Hellman Whitfield Diffie	Pentru contribuții fundamentale în criptografia modernă. Articolul inovator al lui Diffie și Hellman, „Noi direcții în criptografie”, din 1976,^[13] a introdus ideile de criptografie cu chei publice și semnătură electronică, ce stau la baza majorității protocoalelor frecvent utilizate astăzi în internet.^[14]
2016	Sir Tim Berners-Lee	Pentru crearea World Wide Web, a primului browser, a protocoalelor și algoritmilor fundamentali care au contribuit la dezvoltarea internetului.