Reacția Étard este o reacție organică ce presupune oxidarea unei grupe metil legate de un rest aromatic sau heteroaromatic la o aldehidă, utilizând clorură de cromil.[1][2][3] Un exemplu este reacția de oxidare a toluenului la benzaldehidă:

Reacția a fost denumită după Alexandre Léon Étard (1852 – 1910). Se poate aplica chiar și la cicloalcani, precum este metilciclohexanul, de asemenea cu obținerea unei grupe formil.[4]

Mecanism de reacție

modificare

Mecansimul reacției Étard are printr-un intermediar enă, care formează cu clorura de cromil complexul Étard (2). Acest complex se descompune în urma unei reacții de transpoziție sigmatropică [2,3] la compusul intermediar 3. Etapa se face în mediu reducător (pentru a nu se oxida la acid carboxilic, în locul aldehidei 4), asigurat de soluție apoasă saturată de sulfit de sodiu. Se utilizează solvenți ca: sulfură de carbon, cloroform și tetraclorură de carbon. Reacția are de obicei loc pe durata mai multor zile sau chiar săptămâni, iar randamentele de reacție sunt ridicate.[5][6]

 
  1. ^ Étard, A. (). „Sur la synthèse desaldéhydes aromatiques; essence de cumin” [On the synthesis of aromatic aldehydes ; essence of cumin]. Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l'Académie des Sciences (în French). 90: 534. Arhivat din original la . 
  2. ^ Étard, A. (). „Recherches sur le rôle oxydant de l'acide chlorochromique”. Annales de Chimie et de Physique (în French). 22: 218–286. Arhivat din original la . 
  3. ^ Hartford, W. H. & Darrin, M. (). „The Chemistry Of Chromyl Compounds”. Chemical Reviews. 58: 1–61. doi:10.1021/cr50019a001. 
  4. ^ A. Hassner, I. Namboothiri: Organic Syntheses Based on Name Reactions, 3. Auflage, Elsevier, 2012, S. 145, ISBN 978-0-08-096630-4.
  5. ^ Necsoiu, I.; Balaban, A. T.; Pascaru, I.; Sliam, E.; Elian, M.; Nenițescu, C. D. (). „The mechanism of the Étard reaction”. Tetrahedron. 19 (7): 1133–1142. doi:10.1016/s0040-4020(01)98572-2. 
  6. ^ Wheeler, Owen H. (). „Étard Reaction: I. Its Scope and Limitation with Substituted Toluenes”. Canadian Journal of Chemistry. 36 (4): 667–670. doi:10.1139/v58-093. 

Vezi și

modificare