Societatea Națională de Cruce Roșie din România
| Societatea Naṭională de Cruce Roṣie din România – SNCRR | |
 | |
| Înființare | 4 iulie 1876 |
|---|---|
| Tip | organizație neguvernamentală internațională |
| Domeniu de activitate | Primul ajutor  |
| Sediu | București |
| Locație | București, România |
| Zona deservită | România și alte acțiuni internaționale |
| Președinte | Camelia Șucu |
| crucearosie.ro | |
Modifică date / text  | |
Societatea Națională de Cruce Roșie din România este o organizație umanitară, neguvernamentală, apolitică, bazată pe voluntariat, care oferă asistență de urgență, în caz de dezastre, precum și educație în domeniul sanitar în România. Este afiliata națională a Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie.
Societatea Națională de Cruce Roșie din România se organizează și funcționează pe baza statutului propriu, ca singura societate de Cruce Roșie, atât în timp de pace, cât și în timp de război, în baza legii și a Convențiilor de la Geneva din 1949 la care România este parte.[1]
Se ghidează după următoarele principii: umanitate, imparțialitate, neutralitate, independență, voluntariat, unitate și universalitate. Crucea Roșie este deschisă pentru toți. Societatea Națională de Cruce Roșie din România participă la activități cu caracter internațional organizate în conformitate cu convențiile încheiate în domeniu la care România este parte, precum și la alte acțiuni internaționale cu caracter umanitar.
În vara anului 1876, principele Dimitrie Ghica, alături de Dimitrie A. Sturdza, Grigore Cantacuzino, Carol Davila, A. Fotino și Panait Iatropol, a organizat Societatea de Cruce Roșie din România (CRR), cu sediul la Spitalul Colțea (unde se afla și Eforia Spitalelor Civile).[2]
Președinți
modificare
|
 NotemodificareLegături externemodificare |