Parte a seriei despre
Corupție
Metode

MităFurtFraudăDeturnare de fonduri
Spălare de baniȘantajFraudă electorală
Nepotism FavoritismClientelism
Trafic de influențăConflict de interese
Abuz în serviciuEvaziune fiscală
Paradis fiscal

Combatere

Libertatea preseiLibertate de exprimare
Consolidarea statului de drept
Independență judiciară
Protejarea avertizorilor de integritate
Principiul subsidiaritățiiReducerea birocrației
Transparență politicăComerț electronic
E-guvernarePrivatizareSocietate civilă

Corupția din diferite țări

RomâniaMoldova

Instituții anticorupție în România

Direcția Națională Anticorupție
Direcția Generală Anticorupție
Agenția Națională de IntegritateDIICOT

Vezi și

Corupție politicăCorupția în Armata Română
Scandaluri publice în România
Indicele de percepție a corupției
Transparency International

editează

Spălarea banilor este partea financiară de facto a tuturor infracțiunilor prin care se obține profit. Este procesul prin care infractorii încearcă să ascundă originea și posesia reală a veniturilor provenind din activitățile lor infracționale.[1]

Se spală nu toți banii, așa cum s-ar deduce din titlurile legilor românești, ci numai banii catalogați drept murdari, obținuți în numerar.

Spălarea banilor este cea mai periculoasă componentă a economiei subterane. Prin procesul de spălare a banilor se dă o aparență de legalitate unor profituri obținute ilegal de către infractorii care, fără a fi compromiși, beneficiază ulterior de sumele obținute.[1] În categoria activităților ilegale intră banii proveniți din activitățile de producție, distribuție și consum de droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare, jafuri, furtul de automobile, prostituția, traficul de carne vie, corupția, șantajul, falsificarea de monede sau alte valori, contrabanda, etc.[2][3]

Acest proces dinamic de spălare a banilor se desfășoară în trei etape:[1]

  1. mișcarea fondurilor obținute în mod direct din infracțiuni;
  2. ascunderea urmelor banilor pentru a se evita orice tip de investigație;
  3. disponibilizarea banilor pentru infractori, ascunzându-se din nou originea ocupațională și geografică a fondurilor.

Concept și evoluție

modificare

Fenomenul spălării banilor a apărut cu mult timp în urmă, îl găsim prezent în istoria comerțului și a sistemului bancar, s-a consacrat în timpul prohibiției din SUA când a fost interzisă vânzarea, producerea, consumarea și transportul de alcool de băuturi alcoolice și alte restricții impuse asupra jocurilor de noroc. Această perioadă de restricții a condus la îmbogățirea infractorilor a mafiei și a celor care nu respectau interdicțiile impuse.

Aceștia au acumulat sume imense de bani în numerar. Al Capone păstra pe rafturile cămării din casa sa din Chicago câteva milioane de dolari. Ca să poată justifica acești bani a deschis alte afaceri paravan, de genul, spălătorii de mașini sau de haine din care se câștigau bani în numerar, astfel, „spălarea” banilor a fost consfințită ca terminologie.[4]

Legislația în România

modificare

În România, spălarea banilor este o infracțiune definită astfel de art. 29 din legea 656/2002:[5]

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Art. 269 din Codul penal al României definește „Spălarea de bani” ca fiind operațiunea juridică de orice fel, efectuată în scopul împiedicării identificării originii ilicite, a situării, a circulației, a titularului real al dreptului de proprietate ori a existenței altor drepturi cu privire la un bun, de către o persoană care, fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete, că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia.

Legislația în Republica Moldova

modificare

În Republica Moldova, spălarea banilor este o infracțiune definită astfel de Legea Nr. 190 din 26.07.2007: [6]

Spălare a banilor – acțiuni, stabilite în Codul penal la art. 243, orientate spre atribuirea unui aspect legal sursei și provenienței veniturilor ilicite ori spre tăinuirea originii sau apartenenței unor astfel de venituri.

Vezi și

modificare
  1. ^ a b c Manual de instruire privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului
  2. ^ Consultanță juridică referitoare la spălarea banilor
  3. ^ BANK, eBanking @ LIBRA. „Informatii securitate bancara”. www.librabank.ro. Accesat în . 
  4. ^ „Spalarea banilor Concept si evolutie”. www.marketwatch.ro. Accesat în . 
  5. ^ Legea 656/2002 republicata 2012 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism
  6. ^ LEGE Nr. 190 din 26.07.2007 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului

Bibliografie suplimentară

modificare
  • Jean-Pierre Thiollet, Beau linge et argent sale - Fraude fiscale internationale et blanchiment des capitaux, 144 pagini, Anagramme Editions, Paris, 2002. ISBN 978-291-457-117-5
  • Camelia Bogdan, Spălarea banilor - Aspecte teoretice și de practică judiciară, 590 pagini, Editura Universul Juridic, 2010, ISBN 978-973-127-439-3
  • Dumitrache Alina Ana, Spălarea banilor. Aspecte juridico-penale, 536 pagini, Editura Universul Juridic, 2013
  • Remus Jurj-Tudoran, Dan Drosu Șaguna, Spălarea banilor - Elemente de teorie și practică judiciară, Editura C.H. Beck, 2013, ISBN 9786061801862