Pentru o trupă, vedeți Subcarpați (trupă).

Subcarpații reprezintă o unitate de relief de altitudine mijlocie care se desfășoară atât la exteriorul arcului carpatic, (între văile Moldovei și Motrului) cât și în interiorul său, (în zonele Bistrița - Homoroade Hârtibaciu - Ocna Mureș și Turda - Beclean).

Subcarpații apar ca o treaptă de relief între munți și regiunile joase de la exteriorul acestora, fiind constituiți dintr-o asociere de culmi deluroase separate prin văi sau prin depresiuni.

Subcarpații sunt formați prin cutarea/încrețirea scoarței în timpul orogenezei alpine. Regiunea subcarpatică este caracterizată de o mare mobilitate tectonică, în prezent, fiind pusă în evidență printr-o accentuată sensibilitate seismică.

Alcătuire petrografică

modificare

Altitudinea subcarpaților variază de la 200 m, depășind 1000 m înălțime, în punctele maxime.

Altitudinile maxime:

- 1018 m în Măgura Mațau

- 1217 m în Dealul Chiciora

Rețea hidrografică

modificare


Predomină pădurile de fag în amestec cu gorunul.

Diviziuni

modificare

În funcție de poziția față de arcul carpatic și de particularitățile geomorfologice, Subcarpații se împart în trei diviziuni:

- Subcarpații Moldovei
- Subcarpații de Curbură
- Subcarpații Prahovei
- Muscelele Getice (Muscelele Argeșului)
- Subcarpații Vâlcii
- Subcarpații Jiului
- Bistrița - Homoroade
- Hârtibaciu - Ocna Mureș
- Turda - Beclean