Traian Brăileanu
| Traian Brăileanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Bilca, România |
| Decedat | (65 de ani) Aiud, Alba, România |
| Cauza decesului | ulcer[*] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | sociolog[*] filolog clasicist[*] traducător poet politician filozof |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Domeniu | corporatism, kantianism, aristotelism, rasism științific, sociologie, pragmatism, epistemologie, etică, filozofie politică, pedagogie |
| Instituție | Universitatea din Cernăuți Universitatea din București |
| Alma Mater | Universitatea din Cernăuți |
| Premii | Ordinul Coroana României |
| Cariera politică | |
| Senator al României | |
| Partid politic | PN-D LANC Mișcarea Legionară |
Modifică date / text  | |
Traian Brăileanu (n. , Bilca, Suceava, România – d. , Aiud, Alba, România) a fost un profesor și politician legionar român, care a îndeplinit funcția de ministru al Educației naționale, Artelor și Cultelor în Guvernul Ion Antonescu (2) (14 septembrie 1940 - 21 ianuarie 1941).
A făcut liceul în Rădăuți. A fost licențiat al Facultății de Filosofie din Cernăuți, profesor la Liceul „Aron Pumnul“, doctor al Universității din Cernăuți (1909), decan al Facultății de Litere și Filosofie din aceeași localitate, membru al Academiei de Științe Politice de pe lângă Columbia University din New York.[1] A tradus din Aristotel și Kant, inclusiv Critica Rațiunii Pure. A primit oferta de a primi o catedră la Universitatea din Viena, dar a refuzat.[2]
Brăileanu a fost unul din membrii fondatori ai Senatului Legionar.[3] Porecla lui era Socrate, o parte din studenți chiar l-au numit astfel în timpul proceselor ce au urmat.[4]
După rebeliunea legionară a fost arestat și apoi achitat. În 1943 a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu, iar în 1946 a fost arestat de regimul comunist, învinuit de „dezastrul țării“ și condamnat la muncă silnică pe viață. A murit la 3 octombrie 1947 la penitenciarul Aiud[5], fiind înmormântat la Cimitirul „Sf. Vineri“ din București.[1]
Scrieri
modificare- Elemente de sociologie: politica, Cernăuți, Tipografia "Mitropolitul Silvestru", 1928;
- Știința politică, Cernăuți, s.d., 1928;
- Teoria comunității omenești, București, Cugetarea, 1941;
- Sociologie generală, ediție Constantin Schifirneț, București, Albatros, 2003.
- Politica, ediție Constantin Schifirneț, București, Albatros, 2003.
Traduceri
modificare- Kant, Immanuel, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere Traian Brăileanu, București, Editura Casa Școalelor, 1929;
- Kant, I. -- Critica rațiunii pure, traducere și prefață Traian Brăileanu, Editura Casa Școalelor, 1930;
- Kant, I. -- Critica puterii de judecare, traducere și studiu introductiv Traian Brăileanu, București, Monitorul Oficial, 1940;
- Kant, I. -- Ideea unei istorii universale, traducere și studiu introductiv Traian Brăileanu, București, Editura Casa Școalelor, 1943;
- Kant, I. -- Despre pedagogie, traducere și studiu introductiv Traian Brăileanu, prefață Constantin Stroe, București, Paiadeia, 2002
- Aristotel --"Etica nicomahică", Editura Casa Școalelor, 1944;
Note
modificare- ^ a b Procesul comunismului
- ^ „Traian Braileanu: Teoreticianul fundamentarii metafizice a sociologiei”. www.hotnews.ro. Accesat în .
- ^ „[[Horia Sima]]: Istoria mișcării legionare”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Traian Braileanu: Teoreticianul fundamentarii metafizice a sociologiei”. www.hotnews.ro. Accesat în .
- ^ MORȚII PENITENCIARULUI AIUD 1945-1965, pp. 14 Arhivat în , la Wayback Machine. Autori:Virgiliu Țârău și Ioan Ciupea
Legături externe
modificare- Constantin Schifirneț, "Sociologie românească modernă" (două capitole despre Traian Brăileanu), Editura Criterion Publishing, 2009.
- Cezarina Bărzoi, Ionuț Baiaș. „Traian Brăileanu: Teoreticianul fundamentării metafizice a sociologiei” (24 februarie 2008). HotNews.ro. Accesat la 18 februarie 2010.
- Articolul Traian Brăileanu, om de cultură și om politic, 8 iunie 2013, Remus Tănasă, Foaie națională